CĂ TOT VINE VACANȚA… Statul român a rezolvat TOT. Corupția? Gata. Mafia imobiliară? Eradicată. Construcțiile ilegale de pe plajă? Demolate. Și acum, în sfârșit, au ajuns la adevărata amenințare națională: tu, cetățean periculos, care pleci de la mare cu trei scoici și două linguri de nisip. Da, risti sa devii oficial dușmanul ecosistemului costier. Nu baronii care betonează plaja, nu excavatoarele care „reprofilează” țărmul până dispare. Tu. Cu scoica.Legea OUG 202/2002 zice așa: „Este interzisă colectarea nisipului, scoicilor și altor materiale de pe plajă.” Să întelegem de aici că dacă te întorci acasă cu o scoică, ești practic un fel de Pablo Escobar al agregatelor minerale? Și pentru că trebuia să doară, avem de-a face si cu o amenda poate ajunge la prețul unei vacanțe în Madagascar, unde – ironia sorții – poți lua scoici gratis.
Garda de Mediu și Apele Române cica vor intensifica la vara controalele. Nu pentru poluare, nu pentru construcții ilegale, nu pentru canalizări care se varsă în mare. Pentru scoici. În ritmul ăsta, nu m-ar mira ca la anul să apară:„Este interzis să pleci cu nisip pe tălpi. Se consideră transport ilegal de resurse minerale.” Stiu, veti spune ca Legea vizează în primul rând exploatarea comercială (firmele care adună scoici cu sacii pentru decorațiuni sau camioanele care fură nisip pentru construcții). Dar încearcă tu să-i explici unui inspector zelos, care are de bifat norma de amenzi, că cele 10 scoici din buzunarul copilului nu sunt pentru export ilegal în Mongolia, ci pentru un clasic proiect de lucru manual de clasa a II-a. Pentru el, ești practic un fel de Pablo Escobar al agregatelor minerale… România este țara în care poți construi un bloc pe plajă dacă „ai pe cine trebuie”, dar nu poți lua o scoică, că distrugi ecosistemul. Și uite-așa, în loc să prindem rechinii imobiliari, am declarat război cochiliilor de scoica.
Fotografia domnului avocat Constantin Neacșu pare, din păcate, să-l dezavantajeze. Articolele sale sunt, de regulă, bine scrise, ieșite din tipare, cu acel umor fin care le face ușor de citit și plăcute chiar și pentru cei care nu sunt pasionați de subiectele juridice.
Problema este că, indiferent despre ce scrie, aceeași fotografie decupată și suprapusă peste diverse imagini tematice produce uneori efecte neașteptate. În combinație cu anumite fundaluri, expresia ușor enigmatică și postura aleasă pot crea asocieri care nu prea au legătură nici cu sobrietatea profesiei de avocat, nici cu mesajul articolelor. Uneori, imaginea pare să spună cu totul altceva decât textul, iar cititorul riscă să fie distras de la conținutul propriu-zis.
Domnule avocat, păstrați conținutul, păstrați umorul, păstrați stilul inconfundabil, dar schimbați fotografia. Pentru că, de această dată, imaginea nu face dreptate autorului.
Baftă! 😄
Dacă ne concentrăm pe fond și foarte puțin pe fundal înțelegem tema subiectului…
Ce rost are să schimbi o fotografie pe care cititorii deja au memorat-o? E o semnătură; personală, unică. Nu generezi noi semnături în relație cu fiecare document!
Super punctat!