În preajma zilei de 8 martie,
SÃRBÃTORITÃ Peste doar câteva zile împlineste 100 de ani. Este cea mai vârstnicã persoanã din comuna Rafaila, si, chiar dacã starea de sãnãtate este una precarã, practic de câtiva ani nemaipãrãsind patul, fiind îngrijitã de una dintre fete, primarul comunei vrea neapãrat sã o sãrbãtoreascã, la împlinirea vârstei de 100 de ani, eveniment care va avea loc peste doar cinci zile, pe data de 13 martie. Vremurile grele, dar si pierderera prematurã a patru dintre copii, încã de la vârste fragede, si-au pus amprenta asupra Paraschivei Radu, cu toate acestea, femeia a trãit sã-si vadã copiii supravetuitori la casele lor. Vointa ei, de a supravetui vicisitudinilor vremurilor, este pentru noi toti, o lectie de viatã!
Paraschiva Radu este vãduvã, încã de la vârsta de 35 de ani, dupã ce, având nu mai putin de opt copii, sotul, participant la cel de-al doilea rãzboi mondial, a fost luat prizonier de rusi, murind în lagãr, într-o localitate din Siberia al cãrui nume nici nu-l mai tine minte. Din cei opt copii pe care i-a avut, patru au murit de mici, la vârste fragede, din cauza tifosului exantematic, cel mai mare având doar 12 ani. Dupã venirea la putere a comunistilor, nu a putut beneficia de nici un fel de drepturi, pânã prin anii 1960, de pe urma sotului, pentru cã a fost încadratã la categoria „chiaburi”, nu doar pentru cã avea în posesie peste cinci hectare de teren, ulterior colectivizate, dar si pentru cã, provenind dintr-o familie de oameni gospodari, având car cu boi, vaci, oi, într-un cuvânt gospodãrie înstãritã, întretinutã doar prin eforturile proprii. Pânã si recunoasterea pensiei de urmas dupã sot a venit târziu, prin anii 1960, dupã ce perioada cea mai grea trecuse deja, iar toti copiii erau însurati, la casele lor. Acum, în afara de pensia de agricultor, si cea de urmas, mai primeste o îndemnizatie de 90 de lei ca vãduvã de veteran de rãzboi, fapt din cauza cãruia nu a beneficiat de ajutoarele alimentare oferite de Uniunea Europeanã, pentru cã, asa cum sunã rãspunsul la adresa fãcutã de autoritãtile locale cãtre Casa Judeteanã de Pensii Vaslui, depãseste, cu câtiva lei, plafonul maxim de venit de 400 de lei lunar. „Datoritã situatie din acei ani, de sub comunisti, când trebuia sã drãmuiascã fiecare bãnut pentru a putea supravetui, a devenit foarte econoamã, vecinii spunând despre mama cã este chiar zgârcitã, dar cu toate acestea, nouã nu ne-a lipsit nimic, nici mâncarea, nici hainele. Numai ea stie, si din pãcate, nu mai poate povesti, din cauza bãtrânetii si a bolilor, câte a trebuit sã îndure din cauzã cã, harnicã fiind, si având ceva stare, a primit eticheta de chiabur. Chiar si dupã colectivizare, toti se mirau de faptul cã aveam cele mai frumoase animale din sat, dar si de faptul cã, datoritã muncii mamei, nu am suferit niciodatã de foame. A crescut singurã, în anii aceia grei de dupã rãzboi, în care a avut de-a face si cu foametea si cu bolile, care i-au rãpit patru dintre copii, dar si cu bolsevizarea si colectivizarea agriculturii, si cu toate acestea nu s-a dat bãtutã! Pe noi, ceilalti patru copii, un bãiat, cel mai mic dintre toti, si trei fete, ne-a crescut în respectul muncii si al legii, astfel cã, toti suntem la casele noastre”, ne povestea Anica Humã, fata care are grijã de Paraschiva Radu, cea mai vârstnicã persoanã din Rafaila. Paraschiva stã singurã în camera ei, într-o odaie curatã din spatele casei fiicei sale, care are grija ei, mai ales cã nu se poate deplasa, decât cel mult la marginea patului, în special în zilele de duminicã sau de sãrbãtori, când, asa cum spune traditia strãmoseascã, nu trebuie sã stai culcat câtã vreme e preotul în bisericã. Pentru a putea avea grija ei, unul dintre nepoti a instalat chiar si o camerã video în odaia bãtrânei astfel încât fiica, Anica, o poate verifica în orice moment, fãrã a mai fi nevoie s-o deranjeze. „Ne-a crescut bine, cu fricã de Dumnezeu, si când va împlini vârsta de 100 de ani, ne vom strânge cu totii, copii, nepoti, strãnepoti, pentru a-i multumi pentru felul în care ne-a crescut. Unii nepoti au terminat sau sunt în curs de absolvire a unei facultãti, noi, cei patru frati, suntem cu totii la casele noastre, si toate acestea se datoreazã doar mamei Paraschiva, care doar ea stie cât a pãtimit ca sã ne creascã. Pentru tot ce-a fãcut pentru noi, doar cuvintele sunt prea putine pentru a-i multumi, chiar dacã mama este, în cea mai mare parte a timpului, absentã la ceea ce se întâmplã în jurul ei”, a completat Anica Humã. La rândul sãu, Constantin Fînariu, primarul comunei Rafaila, doreste sã aducã un omagiu celei mai vârstnice persoane din comunã, pregãtind o petrecere surprizã pe data de 13 martie, ocazie cu care Paraschiva va primi nu doar o diplomã de onoare din partea Primãriei, dar si cadouri.
