* Echipa lui Dorinel Munteanu s-a descurcat şi pe terenul verde, nu numai la masa cu aceeaşi nuanţă: a învins sâmbătă o contracandidată la titlul de campioană şi mai are de jucat 14 etape până la inegalabila performanţă de a aşeza Galaţiul lângă marile metropole continentale, precum Londra, Barcelona, Milano sau Moscova * Publicul, în număr foarte mare, a plecat nebun de fericire de la stadion *
OŢELUL GALAŢI – RAPID 1-0 (0-0)
Meci disputat sâmbătă în etapa a XX-a a Ligii I;
Stadionul „Oţelul” – 12.000 de spectatori;
A marcat: Pena 68’;
Cartonaşe galbene: Herea 43’, M. Constantin 48’, 84’, Grigorie 63’;
Cartonaş roşu: M. Constantin 84’;
Echipele utilizate:
OŢELUL: Grahovac – Râpă, Perendija, Costin, Sălăgeanu – Neagu, Giurgiu – Iorga (54’ Antal), Viglianti (54’ Pena), Ilie (83’ Cojoc) – Paraschiv. Antrenor: Dorinel Munteanu.
RAPID: Coman – Costa, M. Antonio, M. Constantin, Bozovici – Grigorie (73’ Pancu), Lazăr (39’ Olberdam), Spadacio, Frunză (56’ M. Roman) – Sburlea, Herea. Antrenor: Marius Şumudică.
Au arbitrat: Cristian Balaj (Baia Mare) – Micloş Nagy (Cluj-Napoca), Sebastian Gheorghe (Suceava). Rezervă: Ionel Ivan (Brăila).
Trei puncte şi exuberanţă
Este mai tare şi decât păcătoasele de etnobotanice, deşi comparaţia este jignitoare pentru formaţia care visează cu ochii deschişi la milioanele de euro din UEFA Champions League, cea mai puternică întrecere din toate sporturile.
La început a fost un vis, apoi toată lumea a crezut că-s halucinaţii, pentru că era greu de crezut că Oţelul se poate lupta la şefia unui campionat pe care mai mereu îl câştigau formaţiile din Capitală.
Sâmbătă după-amiază însă, la 6 grade Celsius, s-a demonstrat că entuziasmul exuberant care a cuprins urbea de la Mila 80 a Dunării nu este toxic şi că are deplină acoperire: muncitorii Neamţului adus acum un an şi jumătate la Galaţi au mai reuşit în timp record un edificiu de invidiat: trei puncte colosale cu Rapid!
Scara Richter, întrebuinţată serios
Pe o arenă plină ochi, gălăţenii au avut de furcă şi cu terenul greu încercat de îngheţul şi precipitaţiile din ultima vreme, dar şi cu renumele adversarului care presta pe o primă de 7.000 de euro de căciulă. Adică, fix cât trei salarii ale multora dintre roş-alb-albaştrii lui Dorinel.
Febra începuse de dimineaţă, când prin pieţe, chiar şi în sala de aşteptare a unui cabinet medical (n.r. – am trăit-o pe propria piele), se discuta doar despre „oţelarii” care domină Liga I de aproape jumătate de an.
Era mai important decât Codul Muncii, revoltele din Libia sau scumpirea carburanţilor. Vacarmul de la marcarea unicului gol al meciului, drept răsplată pentru interesul sporit, a lăsat sigur urme la Institutul de Fizică a Pământului. A fost cutremur, ce mai!
Intratabila patimă
Partida propriu-zisă a fost o mostră de inteligenţă, o victorie cu cap, dar şi cu multe picioare. Dorinel Munteanu şi-a aşteptat adversarul preţ de o repriză, întinzându-i nada aruncată încă de la conferinţa de presă din preziua evenimentului: „Ne mulţumim şi cu un punct.”
Apoi, văzând că giuleştenii lui Marius Şumudică se tem să forţeze prea mult (un egal ar fi fost şi pe placul grupării de sub Podul Grant), a schimbat de două ori în acelaşi minut: i-a introdus pe Antal şi Pena.
Primul a scos un fault undeva, în tuşă, Sălăgeanu a executat cu măiestrie lovitura liberă, iar cel de-al doilea a înscris cu capul, trimiţând liderul campionatului la 45 de puncte în clasament. „Cine e pe primul loc?”, au cântat cei 12.000 de fani de pe arena din Ţiglina III, unii dintre ei având lacrimi în ochi. Patima nu poate fi tratată, ci potenţată cu noi victorii…
