MEMORIA FAPTELOR… E vremea sãrbãtorilor si vinul de Husi stã la loc de cinste pe mesele pline cu de toate si poate cã tocmai acesta este momentul cel mai bun de a reaminti husenilor – si nu numai – cui se datoreazã, fie si într-o mãsurã pe care doar timpul si memoria locului o vor stabili, faptul cã azi podgoria locului are un renume si o istorie proprie care merge mai departe! Inginerul Ioan Neamtu a fost pentru Husi un om considerat de multi „providential”. Unii, putini si mai nestiutori, l-au asociat cu politica PCR-ului, altii, cei mai multi, cu evolutia orasului vreme de aproape 30 de ani, cât a trãit în Husi si cât a influentat decisiv soarta acestui oras, alãturi, evident, de alti oameni importanti ai acelor vremuri. A lãsat în urma sa realizãri greu de egalat, cãrti de specialitate necesare urmãtoarei generatii de tineri pasionati de viticulturã, ba chiar si o bisericã, pe care a ctitorit-o în oras dupã Revolutie, în curtea fostului Azil, acum Centru de Îngrijire al Persoanelor Vârstnice.
Adrian Alexa, ginerele inginerului Ioan Neamtu, este cel care încearcã sã mentinã vie amintirea socrului sãu. Scrie cu admiratie despre lucruri care au ecou în constiinta multor localnici, cãci cu totii au trãit toate acele momente, în care Husul, în contextul vremurilor, devenea o podgorie cunoscutã si apreciatã. „A venit în podgoria Husi într-o perioadã de recesiune, atunci când viile erau distruse de pe urma rãzboiului, iar vinurile intraserã într-un anonimat total. Era nevoie de un om „providential”, care sã readucã podgoria Husi în rândul celorlalte podgorii mari ale tãrii, si acesta a fost tânãrul inginer Ioan Neamtu. Plin de initiativã si cu un entuziasm nãvalnic, a trecut la fapte, de la 126 ha plantatii viticole, cât detinea Gospodãria Agricolã de Stat Husi în anul 1958, s-a ajuns la 2.056 ha în anul 1993 (anul când s-a pensionat). Competenta profesionalã a inginerului Ioan Neamtu era astfel doveditã si, ca urmare, s-a bucurat de tot sprijinul din partea organelor politice si de stat pentru punerea în practicã a initiativelor sale. Extinderea podgoriei pe terenurile neproductive a reprezentat o actiune cu o eficientã socialã nemaiântâlnitã (peste 2.500 de salariati lucrau în viile I.A.S. Husi), dar si cu o mare rentabilitate economicã, ce s-a rãsfrânt asupra podgoriei si a orasului Husi. De la 43 vagoane de vin depozitate în 76 de crame în anul 1959, s-a ajuns la 1.700 vagoane, depozitate în modernul combinat de vinificatie, construit în anul 1978″.
„Un tânãr inginer cu idei noi”
„A continuat modernizarea I.A.S.-ului prin: înfiintarea complexului de altoire si fortare a butasilor de vitã de vie, podgoria Husi devenind un nucleu important în producerea materialului sãditor viticol; amenajarea retelei de drumuri în interiorul podgoriei; construirea de sedii moderne pentru fermele viticole.
Ioan Neamtu reusea sã-si impunã ideile noi în rândul colectivului de specialisti cu care lucra, mobilizându-l pentru realizarea acestora: renuntarea la sistemul vechi de terasare a terenurilor în pantã pentru plantatiile viticole si introducerea teraselor de tip „banchetã”, cu platformã înclinatã pe toatã adâncimea versantului, sistem verificat si acceptat ulterior de cercetarea stiintificã viticolã; promovarea în podgoriile Husi a formelor înalte de culturã a vitei de vie, încã din anul 1968, ca o necesitate de modernizare a viticulturii; înfiintarea unei colectii ampelografice, pentru experimentarea soiurilor noi de vitã de vie si a tehnologiilor noi; diversificarea gamei de produse viti-vinicole în podgoria Husi, ca o necesitate economicã, prin cresterea ponderii vinurilor de calitate din soiurile autohtone (Busuioacã de Bohotin, Feteascã albã, Zghiharã), producerea de vinuri spumante, distilate din vin, etc. Realizãrile sale s-au datorat, în mare parte, legãturii permanente cu cercetarea stiintificã si nu numai. Pe lângã competenta managerialã, a stiut sã atragã, în permanentã, cercetãtorii stiintifici cei mai valorosi din tarã, I.A.S. Husi devenind o unitate model pentru legãtura dintre productie si cercetare. A fost un colaborator deosebit, interesat de tot ceea ce înseamnã dezvoltarea viticulturii în podgoria Husi, astfel cã, prin strãdaniile sale, I.A.S. Husi a ocupat, ani de-a rândul, locul I pe tarã în domeniul viticulturii”, spune Adrian Alexa, pe o paginã virtualã, fãcutã în mediul online, în amintirea inginerului Ioan Neamtu.
„A publicat 26 de cãrti, dintre care 9 de îndrumare tehnicã în viticulturã, 8 în domeniul economiei agrare, 7 cu caracter monografic si 2 lucrãri de beletristicã”
„Ioan Neamtu a fost si un om cu vocatie publicisticã si literarã, scriind peste 70 de articole în reviste de specialitate si a publicat 26 de cãrti, dintre care 9 de îndrumare tehnicã în viticulturã, 8 în domeniul economiei agrare, 7 cu caracter monografic si 2 lucrãri de beletristicã. Ioan Neamtu a lãsat posteritãtii cele mai cuprinzãtoare lucrãri monografice despre podgoria si orasul Husi, cum ar fi : „Monografia podgoriei Husi”, „Podgoria Husi de-a lungul timpului”, „Sub zodia lui Bachus”, „Treimea cea de o fiintã”, „Pioasã închinare”. Ioan Neamtu a fost si un bun crestin, apropiat de cei neajutorati si a tinut sã multumeascã Domnului pentru împlinirile sale, ridicând în curtea Cãminului-spital pentru bãtrâni Husi o bisericã închinatã „Sfintilor pãrinti Ioachim si Ana”, lãcasul de cult unde au avut loc si funerariile sale, înainte de a fi condus pe ultimul drum într-o zi însoritã si caldã, la fel ca figura radioasã si sufletul sãu blajin în ziua de 12 februarie 2002. Dumnezeu sã-i aline durerea eternitãtii în care a trecut!”, a scris Adrian Alexa.
Repere biografice
Ioan Neamtu s-a nãscut pe 25 septembrie 1933, în satul Blândesti, judetul Botosani si era fiul lui Ioachim si al Elenei Neamtu. A absolvit Liceul „Laurian” din Botosani, apoi a absolvit Facultatea de Horticulturã în anul 1957. De asemenea, a urmat si cursurile Institutului Central de Pregãtire a Cadrelor din Economie, pe care l-a absolvit în anul 1973. Preocupat continuu de formarea profesionalã, a obtinut titlul stiintific de „doctor în economie” în anul 1981. A lucrat, fãrã întrerupere, în podgoria Husi, la Întreprinderea Agricolã de Stat, din 1958 si pânã în 1993, când a iesit la pensie.
