• osemintele militarilor deshumati recent la Dămuc au fost îngropate crestineste • cercetările au arătat că ei au decedat în 1916, în timpul Primului Război Mondial, în luptele ce s-au dat în zonă •
La Dămuc, s-a petrecut joi, 21 iulie, o faptă demnă de tot respectul. Au fost îngropate, fără prejudecăti, după datina crestină, osemintele ofiterilor armatei austro-ungare, oseminte deshumate în urmă cu cîteva săptămîni din cele sase morminte situate în Poiana Sugăului, din satul Huisurez. Slujba de înmormîntare a fost oficiată de către un sobor de preoti, în prezenta primarului Anton Covasan, a consilierilor locali, a salariatilor primăriei, a altor oficialităti, dar si a multora dintre sătenii de toate vîrstele. Atmosfera a fost una deosebit de solemnă si emotionantă, astfel încît, trăind în profunzimea sa slujba religioasă te simteai lesne înăltat deasupra istoriei crude a începutului de secol XX, cînd la Dămuc, spun martorii, iar istoria certifică, avuseseră loc luptele grele ale Primului Război Mondial. Nu întîmplător, înainte ca rămăsitele trupesti să fie slobozite în pămînt, întru vesnicie, unul dintre preoti avea să rostească: „Atîta istorie ascund pămînturile acestea si-asa de grea si complicată că, dacă pomenim ceva din ea, s-ar putea să aducem pe aceste locuri mai multă neîmpăcare, decît împăcare. Aici a curs sînge românesc, dar si al altor neamuri, precum a celor de sufletul cărora ne ocupăm crestineste astăzi, asa că nu ne rămîne decît să înăltăm în cor rugă lui Dumnezeu. Dă-ne Doamne pace!“. După rezultatele cercetărilor întreprinse de către arheologul nemtean Constantin Preoteasa, mormintele celor sase militari ce si-au aflat sfîrsitul la Dămuc, datează din prima conflagratie mondială, cînd în zonă s-au dat lupte dure între armata austro-ungară si armata română. Acelasi specialist consideră că moartea si respectiv înhumarea ar fi avut loc la sfîrsitul anului 1916, bazîndu-si afirmatia pe faptul că printre oseminte a fost găsit un cartus neexplodat, ce avea înscris pe el anul respectiv, că s-a mai descoperit o frîntură dintr-o tunică din postav, ceea ce presupune că ostasii erau îmbrăcati de toamnă-iarnă, iar pe un nasture erau trecute initialele împăratului Franz Joseph I. Despre existenta acelor morminte sătenii mai în vîrstă stiu că au apartinut unor militari străini, cu care bunicii lor purtaseră bătălii, dar asta nu i-a împiedicat să aprindă cîte o lumînare, din cînd în cînd, la căpătîiul celor pierduti.
Nimeni de la Ambasada Austriei
Desi Ambasada Austriei la Bucuresti fusese anuntată de redactia Monitorul si Primăria Dămuc despre deshumarea si respectiv reînhumarea resturilor pămîntesti ale celor sase ofiteri pierduti pe meleag românesc în urmă cu aproape un veac, la înmormîntarea de joi n-a fost prezent nimeni din partea austriacă. „Noi i-am informat la timp, dar fiindcă pînă acum n-am primit nici un răspuns, ne-am făcut datoria crestinească de a fi înmormîntati din nou pe pămînt românesc. Dacă pe parcurs austriecii îsi vor revendica mortii, îi vor putea ridica de aici si duce pe pămîntul lor. Nu ne vom opune, ba dimpotrivă. Oricum, multumim tuturor celor prezenti la acest eveniment religios, desi, ne-am fi asteptat ca oficialii judetului, pe care i-am invitat la timp, să ne fi fost alături“, a declarat Anton Covasan, primarul comunei Dămuc. Faptul că, o dată cu realizarea unor lucrări mari de investitii în zonă, dămucenii au anuntat oficialitătile locale pentru lua măsura ca osemintele ofiterilor armatei austro-ungare să fie deshumate si asezate crestineste într-un loc ferit, ceea ce s-a si întîmplat, denotă blîndetea si bunătatea poporului român, iertător din fire. De altfel, însusi evenimentul la care am fost martori joi, ne-a certificat acest lucru. Mai cu seamă atunci cînd aveam să auzim ruga dămucenilor rostită în cor, „Dumnezeu să-i ierte!“ Pentru ca întreg evenimentul să fi fost rostuit cum se cuvine, înainte de a fi părăsit locul, unde de-acum încolo va exista o troită din stejar confectionată de către mesterul popular Alexandru Găină, lumea a fost invitată de către primarul Covasan la o masă de pomenire, unde fiecare a putut să se înfrupte din traditionalul gulas si să soarbă un strop de vin. Cît îl priveste pe istoricul Constantin Preoteasa, ce a tinut să fie prezent la slujba de înhumare, ne-a mărturisit că, pentru cercetător munca nu s-a încheiat, ba dimpotrivă. „Cercetarea noastră va continua, iar rezultatele vor fi valorificate expozitional si publicistic“, a afirmat arheologul Preoteasa, cercetător la Centrul International de Cercetare a Culturii Cucuteni, reprezentantul Complexului Muzeal Neamt .
