O vasluiancã, în spatele Nobelului pentru Medicinã: Viviana Grãdinaru, doctoranda lui Karl Deisseroth

PREMIU… O vasluiancã se aflã, indirect, în spatele uneia dintre cele mai importante recunoasteri stiintifice ale anului. Este vorba despre cercetãtoarea Viviana Grãdinaru, care si-a fãcut doctoratul la Universitatea Stanford, în laboratorul lui Karl Deisseroth, unul dintre cei trei laureati ai Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicinã din 2026. Relatia profesionalã dintre cei doi nu a fost una întâmplãtoare si nici de scurtã duratã: Viviana a lucrat ani de zile în echipa lui Deisseroth, a publicat împreunã cu acesta lucrãri fundamentale în domeniul optogeneticii si a contribuit la dezvoltarea unor tehnologii care au schimbat modul în care cercetãtorii pot studia creierul.

Anul acesta, Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicinã a ajuns la Karl Deisseroth, Peter Hegemann si Georg Nagel, pentru descoperirile privind canalele ionice activate de luminã si optogeneticã. Cercetãrile laureatilor au pus bazele unei metode prin care activitatea celulelor nervoase poate fi controlatã cu ajutorul luminii. Tehnologia permite cercetãtorilor sã studieze, cu o precizie foarte mare, circuitele neuronale implicate în memorie, sentimente si comportament si este cercetatã inclusiv pentru posibile aplicatii medicale. Povestea începe cu cercetãrile lui Peter Hegemann si Georg Nagel asupra canalrodopsinei, o proteinã sensibilã la luminã descoperitã în alge unicelulare. Karl Deisseroth a dus mai departe aceastã idee, introducând gena canalrodopsinei în celule nervoase si demonstrând cã lumina poate fi folositã pentru a declansa activitatea neuronalã. Lucrãrile sale au contribuit decisiv la transformarea acestei idei într-un instrument utilizabil pentru studierea creierului viu. Iar în aceastã poveste apare si numele cercetãtoarei plecate din Vaslui: Viviana Grãdinaru.

Viviana Grãdinaru, doctoranda lui Karl Deisseroth

Legãtura dintre Viviana Grãdinaru si Karl Deisseroth este documentatã chiar în biografia oficialã a cercetãtoarei de la California Institute of Technology. Viviana a urmat între 2005 si 2010 doctoratul în neurostiinte la Stanford, avându-l drept mentor pe Karl Deisseroth. Nu a fost însã doar un nume trecut pe o listã de doctoranzi. Aceasta a devenit unul dintre cercetãtorii importanti ai echipei care a dezvoltat si extins optogenetica. A lucrat alãturi de oameni de stiintã care aveau sã devinã, la rândul lor, nume importante ale cercetãrii mondiale, între care Feng Zhang. În 2010, Viviana Grãdinaru, Feng Zhang si alti cercetãtori din laboratorul lui Deisseroth au publicat în revista „Cell” lucrarea „Molecular and Cellular Approaches for Diversifying and Extending Optogenetics”. Viviana Grãdinaru si Feng Zhang au fost indicati drept contributori principali la lucrare. Cercetarea descria modalitãti prin care instrumentele optogenetice puteau fi extinse si îmbunãtãtite, astfel încât controlul activitãtii celulare prin luminã sã devinã mai precis si mai versatil. În CV-ul oficial al cercetãtoarei de la Caltech apar, de altfel, numeroase alte lucrãri publicate împreunã cu Deisseroth, inclusiv cercetãri din Science, Nature si Nature Protocols. Allen Institute o descrie pe Viviana Grãdinaru drept unul dintre cercetãtorii care au avut un rol important în dezvoltarea timpurie si aplicatiile optogeneticii. În timpul doctoratului, ea a contribuit la dezvoltarea tehnologiei si la instruirea altor cercetãtori în utilizarea acesteia. Cu alte cuvinte, Viviana Grãdinaru nu este laureatã a Nobelului din 2026, însã parcursul ei stiintific este legat direct de laboratorul si de cercetãrile lui Karl Deisseroth care au contribuit la dezvoltarea domeniului premiat acum cu Nobelul.

Daniel Funeriu, fost ministru al Educatiei: „Viviana si-a fãcut doctoratul în laboratorul lui Deisseroth„

Legãtura dintre cercetãtoarea vasluianã si laureatul Nobel a fost remarcatã si în România. Fostul ministru al Educatiei, Daniel Funeriu, a scris despre aceasta într-un mesaj public dupã anuntarea premiului: „Viviana Gradinaru: a trãit într-un mic sat din Vaslui. A fãcut fizica la Bucuresti, dupã care biologia în California. Nu gresesc dacã spun cã Laureatul premiului Nobel 2026 pentru medicinã si fiziologie, Karl Deisseroth, îi datoreazã o parte din succesul sãu. Viviana si-a fãcut doctoratul în laboratorul lui Deisseroth si premiul Nobel de azi rãsplãteste si munca ei. Si de aceea insist cu APEXJUNIOR: vreau sã identificãm si sã crestem perlele rare ale României. Nu stiu dacã reusim, dar încercãm…”.

Fostã colegã a Vivianei: „A crescut în oras, nu la sat. Parcursul sãu exceptional a început alãturi de profesorul de fizicã Irimia Jan”

Postarea lui Funeriu a provocat însã si o reactie din partea unor vasluieni care au cunoscut-o pe Viviana Grãdinaru în perioada liceului. Sânziana Preda, fostã colegã de clasã a cercetãtoarei la Liceul „Mihail Kogãlniceanu”, a tinut sã precizeze cã Grãdinaru a crescut si a învãtat în municipiul Vaslui, nu într-un sat: „Viviana Grãdinaru a fost colega mea de clasã la Mate-Fizica, Liceul Mihail Kogãlniceanu, Vaslui. A locuit si învãtat in oras, nu la sat. A învãtat întâi la Scoala nr. 6 din Centru. Parcursul sãu exceptional a început alãturi de profesorul de fizicã Irimia Jan, cãruia îi datoram toti din clasã devenirea ulterioarã. Si Astronomie am fãcut cu dumnealui în clasa a XI-a, îl ascultam vrãjiti, nici pauzã nu ne trebuia. Da, un profesor de exceptie a fost cel care ne-a deschis mintile si aripile. Recunostintã, domnilor profesori! Ne gândim mult, pãrinti fiind, la anii nostri de scoalã”.

De la Vaslui, la Stanford si Caltech

Viviana Grãdinaru s-a nãscut pe 30 septembrie 1981, în Vaslui, si a fost elevã a Liceului Teoretic „Mihail Kogãlniceanu” (LMK), profil matematicã-fizicã, absolvind liceul în anul 2000. O elevã eminentã, cu picioarele pe pãmânt, constiincioasã si disciplinatã. Asa si-o amintesc profesorii de la LMK. Iar notele vorbesc de la sine. Numai note de 9 si 10, media generalã în clasa a XII-a fiind de 9,69. „Îmi aduc aminte cã era o elevã foarte inteligentã, preocupatã de studiu, a participat la mai multe concursuri si olimpiade de fizicã. Pentru noi, e o mândrie cã a fost eleva noastrã, cã a învãtat aici. Liceul Teoretic „Mihail Kogãlniceanu” demonstreazã, astfel, cã aici se face învãtãmânt de calitate”, declara Cãtãlin Ignat, directorul Liceului Teoretic „Mihail Kogãlniceanu” Vaslui, în urmã cu câtiva ani. Dupã ce a absolvit liceul, Viviana Grãdinaru si-a continuat studiile la Bucuresti, acolo unde a urmat cursurile Facultãtii de Fizicã din cadrul Universitãtii din Bucuresti. Cîtiva ani mai târziu, Viviana a decis sã plece în Statele Unite ale Americii pentru a urma un doctorat la Universitatea Stanford. Din 2012 a devenit profesor asistent la California Institute for Technology.

„Soarecii transparenti”, cercetarea care a fãcut-o cunoscutã în întreaga lume. A fost premiatã de fostul presedinte al SUA, Barack Obama

CERCETÃTOARE DE TOP…Munca asiduã în domeniul cercetãrii si-a spus cuvântul, astfel cã si rezultatele au început sã aparã. Viviana Grãdinaru a dezvoltat, în urmã cu mai multi ani, o tehnicã nouã care a revolutionat domeniul stiintei medicale: soarecii transparenti. Dupã ce animalele sunt eutanasiate, se îndepãrteazã pielea de restul corpului, iar apoi sunt tratate cu anumite substante care fac ca muschii si organele interne ale soarecilor sã fie transparente. „Metodologia noastrã are potentialul de a accelera orice demers stiintific care ar fi benefic pentru cartografierea întregului organism, inclusiv studiul despre cum nervii periferici si organele pot afecta profund cognitia si procesarea mentalã, dar si viceversa”, a precizat Viviana Grãdinaru în presa americanã. De aici si pânã la recunoasterea la nivel international, nu a mai fost decât un pas. Presedintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama, a invitat-o pe cercetãtoare la Casa Albã, acolo unde, alãturi de alti cercetãtori, a fost premiatã pentru noile descoperiri în domeniul stiintei medicale.