Au curs râuri de cernealã pe subiectul “FC Vaslui”. Dacã as aduna tot ce s-a scris despre disparitia celei mai îndrãgite echipe de fotbal, care a existat vreodatã pe aceste meleaguri, probabil cã as scoate o carte cu mii de pagini. De un an de zile, de când FC Vaslui este istorie, îmi pun – si ne punem cu totii – o singurã întrebare: ce a putut gândi Porumboiu, când i-a dat pe mânã lui Damian aceastã echipã, care fãcea senzatie în Europa? Cum de s-a lãsat pãcãlit fostul arbitru international de un militian obscur, de un neica-nimeni? Porumboiu, sã nu uitãm, este un om care conduce un imperiu cu 5.000-6.000 de angajati, deci este un om de afaceri abil, însã s-a trezit înselat de cel mai viclean angajat din curtea sa. As fi spus cel mai viclean jurist din curtea Mopan si tot nu as fi gresit… Sã spui cã ai încredere în fin, e prea mult spus. Probabil, a gândit cã acest individ burtos, cu aere de VIP, care se plimba în masini de sute de mii de euro, este un bãiat bun, un bãiat de încredere, pe care l-a plãtit cu sute de mii de euro pe an. Ce fãcea fostul militian din acesti bani? Cumpãrãturi la Londra, Paris sau Madrid – de unde se întorcea cu cadouri scumpe pentru colegii sãi din Politie, am aflat noi! -, vacante în Palma de Mallorca si alte destinatii exclusiviste, plimbãri cu echipa de fotbal în toate colturile Europei, cã, deh!, era mare presedinte de club. Vã dati seama? Un nimeni, care trãia într-un apartament de douã-trei camere, a fost scos la luminã de Porumboiu si, în câtiva ani de supt la FC Vaslui, a strâns o avere pe care, în 500 de ani de muncã în Politie, nu ar fi strâns-o. Dar, individul nu recunoaste. Merg peste tot prin Vaslui, iar oamenii îmi spun: “Ce a fãcut Pongo pentru FC Vaslui? Sã ne spunã douã, trei lucruri bune. Ce bani a adus pentru echipã? Sã iasã în presã, sã ne spunã cum a încercat sã salveze echipa. Unde e echipa noastrã?”. Cum sã vã spunã Pongo, oameni buni, ce a fãcut pentru echipa de fotbal? El era ocupat sã-si spioneze stãpânul: unde mergea, cu cine se întâlnea, câti bani avea prin buzunare, cu cine se sfãtuia. Asta era “munca” lui Pongo: sã-l înjunghie pe la spate pe singurul om din lumea asta care a avut încredere în el. Pentru cã, tineti minte la ce vã spun!, NIMENI nu ar fi dat doi scuipati pe Damian. Ori, Porumboiu l-a luat din colb, l-a scuturat, i-a dat haine, merinde, bani de fãcut nebunii, cum nu vã închipuiti. Ce a primit în schimb de la finul sãu? Filmãri secrete, pe la spate, la tot felul de întâlniri, poze si înregistrãri audio la tot felul de discutii private, spionaj în toatã regula în curtea firmelor finantatoare, poze chiar si la teancurile de bani care se dãdeau fotbalistilor. Acesta este Pongo. Un om fãrã coloanã vertebralã, un trãdãtor, care a strâns bani cât nu a visat în viata lui, cu pretul trãdãrii lui Porumboiu. Într-un alt oras, un individ ca Damian ar fi plecat de mult, cu cãtel si purcel, de rusinea si teama cã oamenii ar putea sã-i cearã socotealã pentru disparitia echipei de fotbal. Ori, el face pipi, zi de zi, pe toti vasluienii, din masina sa de teren, si bea cafele în barul fãcut cu banii de la Porumboiu, cum spune un amic. Trist, dar foarte adevãrat.
