NESIMTIREA DE PARTID Studii de caz: Popa, Panainte, Secãreanu!

Nesimtirea de partid e mai specialã pentru cã anuleazã din start câteva elemente morale care, în varianta clasicã a nesimtirii, încã rezistã. N-ai sã vezi niciodatã un cãtel sau cãtea de partid care sã se rusineze de avantajele primite strict pe baza de limbism cronic. Toti idiotii care îsi capãtã artificial o pozitie înaltã se ridicã brusc la nivelul functiei sau chiar peste si, în subconstientul lor bolnav, devin super calificati si super competenti. Existã si o explicatie stiintificã care trateazã asemenea cazuri deviante, dar n-as vrea sã ne încurcãm în termeni sofisticati pentru cã, în fapt, totul se rezumã la o chestiune simplã: cu cât individul e mai prost, cu atât pãrerea sa despre sine este mai bunã, atingând chiar pragul megalomaniei. În aceastã stare psihicã patologicã caracterizatã printr-o convingere falsã și exageratã a propriei importanțe, puteri, sau superioritãți, persoana afectatã poate manifesta iluzii cã deține talente extraordinare, este super competent si meritã pe deplin tot ce i-a oferit…partidul! Dar sã lãsãm teoria si sã ne referim la trei cazuri concrete pe care ni le-a oferit realitatea imediatã si dureroasã a vietii politice din judetul Vaslui.

CAZUL CONSILIERULUI

David-Ionut Popa este (încã!) consilier de imagine al presedintelui Consiliului Judetean Vaslui, Ciprian Trifan. Nu stia mai nimeni de el pânã nu l-a lovit geniul în degetul mijlociu si s-a apucat sã tasteze feeric despre cât de „curvã” este victima unei agresiuni sexuale si ce bãiat bun e presupusul agresor. Având în vedere faptul cã acest caz este încã în analizã si cercetãri, antepronuntarea junelui judecãtor de ocazie miroase a misoginism tembel: „toate femeile e curve iar bãrbatii e pe jmekerie”. N-ai mari asteptãri, în acest sens de la Jean Vandam, vãcarul satului, dar când astfel de lectii de viatã ti le oferã consilierul de imagine al presedintelui CJ Vaslui, parcã te încearcã niste angoase existentiale. Deja te confrunti cu propria existentã precarã si cu întrebarea primordialã: ce plm caut eu în acest judet condus de oligofreni? Dar asta e problema mea, a alegãtorului naiv, pentru cã mister Popa e calm si linistit ca o testoasã de Galapagos care a descoperit, în sfârsit, cum sã scoatã capul din carapace. Asa cã, acesta si-a sters contul de Facebook si a spus cã n-a fost el! L-au fãcut dusmanii la psihic, l-a lucrat oculta mondialã! Dar cel mai important este faptul cã Ciprian Trifan n-a spus nimic despre asta. Cu asta, însã, ne-am obisnuit pentru cã el, de regulã, nu spune nimic dacã Dumitru Buzatu nu-i traseazã sarcini specifice!

CAZUL FOLCLORISTEI

Teodora Panainte a avut inspiratia juvenilã sã îmbine utilul cu plãcutul, PSD-ul cu cântatul si acidul hialuronic cu silicoanele. Ultima combinatie nu e neapãrat de condamnat… apreciem toate doamnele si domnisoarele care vor sã fie mai frumoase decât le-a fãcut mama naturã! Pânã la urmã, e o dovadã de perfectiune si dorintã de dezvoltare personalã, adicã sã fim mai buni si mai bune! Ceea ce nu prea apreciem e „tãtismul” domnisoarei Panainte. Atunci când esti membrã de vazã PSD (chiar presedinta TSD Vaslui) si când sugi cu nesat la banul public, motivatia artisticã nu tine! Dacã îti place arta, folclorul sau orice ocupatiune nobilã, asta nu înseamnã cã toti vasluienii trebuie sã-ti suporte ifosele de Sofia Vicoveanca, varianta cu botox. Si un sfat prietenesc pentru folclorista istericã: atunci când îti este adusã o acuzatie, încearcã sã rãspunzi calm, cu logicã si fãrã manipulãri ieftine si solidarizãri sordide. Pânã la urmã, vasluienii te plãtesc pe tine si nu tu pe ei! Putinã decentã si modestie n-ar strica!

CAZUL ZIARISTEI DE PARTID

Probabil am exagerat când am pomenit de meseria de ziarist în cazul doamnei Doina Secãreanu pentru cã activitatea acesteia nu are nici în clin nici în mânecã cu jurnalismul. Timp de foarte multi ani, doamna Secãreanu nu a fãcut nicio anchetã de presã, n-a dezvãluit nicio ilegalitate în administratia judetului. Aceasta a fost, la modul foarte clar si elocvent, o trompetã a PSD. Dovadã sunt sutele de interviuri cu Adrian Solomon, Constantin Constantinescu, Dumitru Boros si alte persoane si personalitãti pesediste în care laitmotivul se poate rezuma cu profunda întrebare retoricã: „nu e asa cã dumneavoastrã faceti ceea ce e mai bine pentru alegãtori?”. Este, evident, o dovadã de umilintã si umilire, dar rãsplata a fost pe mãsurã: ambii feciori de lele au, de multi ani, serviciu bun la stat! Si dacã Adrian Solomon spune cã nu are nicio legãturã cu asta, înseamnã cã a mâncat o saorma stricatã! În ceea ce o priveste pe Doina Secãreanu, îi întelegem jigodismul, dar o rugãm sã nu încerce sã pozeze în persoanã cultã si curatã si, mai ales, sã nu citeze niciodatã din opera unui scriitor pe care nu l-a citit! Nu de alta, dar Umberto Eco e un maestru al semitocii, iar doamna este un exemplu foarte elocvent al proastei întelegeri ale simbolurilor. Dacã are ceva de spus în apãrarea sa, este de recomandat sã-si foloseascã propriile cuvinte si sã se refere strict la acuzatiile formulate! Dar asta nu se va întâmpla niciodatã, nici în cazul Secãreanu, nici în cazul Popa, nici în cazul Panainte! Ei sunt profund si bolnav convinsi de talentul, profesionalismul si competentele lor! Culmea e cã, din aceastã boalã ciudatã, ei au de câstigat, iar noi avem de pierdut!