DOLIU Încã o stea pe bolta artistilor bârlãdeni s-a stins sâmbãtã, 15 decembrie. Vestea trecerii în nefiintã a actritei Elena Petrican a îndurerat nu doar colectivul Teatrului „Victor Ion Popa”, ci si zeci de generatii care au îndrãgit-o si iubit-o ca artist si apoi ca om. Desi a pãrãsit scena vietii, ropotele de aplauze încã se mai aud în memoria tuturor. S-a nãscut pe data de 3 mai 1928, la Bucuresti, si a iubit teatrul de la o vârstã fragedã. Prima aparitie pe scena teatrului bârlãdean se produce în anul 1960, an în care a fost angajatã împreunã cu sotul ei, Constantin Petrican. A avut peste 150 de roluri în spectacole, precum Adelaida, din „Sosesc desearã”, Maricica Tunsu, din „Opinia publicã”, Felice, din „Bãdãranii”, Aretia, din „Dezertorul”, Leonie, din „Pãrintii teribili”, Ema – Anca, din „Fii cuminte, Cristofor!”, Vrãjitoarea, din „Însir-te Mãrgãrite!”, Doamna Orban, din „Joc de pisici”, Nina Damian, din „Escu…”, Korinchina, din „Vinovati fãrã vinã”, Coana Mica, din „Rãzbunarea sufleurului”, Maria de Mangop, din „Logodnicii Sucevei”, Roxana, din „Drumul spre Everest”, Gherghina Profirel, din „Hagi Tudose” si multe altele (sursa Academia Bârlãdeanã). Pentru îndelunga si frumoasa lor activitate în peisajul culturii bârlãdene, cei doi soti au devenit cetãteni de onoare în anul 1995. Elena Petrican nu a putut sta deoparte de scenã dupã pensionare si, câtiva ani la rând, a fost distribuitã în multe spectacole de succes. Ultima sa aparitie este consemnatã în anul 2005, în piesa „Celestina” de Fernando de Rojas, regia Dorin Mihãilescu. Trupul neînsufletit al Elenei Petrican este depus la capela Bisericii „Sfântul Ioan Botezãtorul”, iar slujba de înmormântare va avea loc astãzi, 18 decembrie, începând cu ora 12.00. Dumnezeu sã o odihneascã în pace!
