Misteriosul Plan de Achizitii al Spitalului Husi. La rubrica „Alte bunuri si servicii” s-a trecut o sumã fabuloasã, de peste 3 milioane de lei
CHIVERNISELI NEÎNTELESE… Un document privind Planul de Achizitii pentru anul 2026 dezvãluie modul cel putin misterios, dacã nu cumva chiar haotic, prin care Spitalul Municipal Husi a ales sã cheltuiascã banii pe bunuri si servicii. Dacã pentru medicamente a fost rezervatã suma de 4,1 milioane de lei, iar pentru hrana pacientilor internati suma de 1,05 milioane lei, iatã cã o „rubricutã” cu continut ascuns iese imediat în evidentã. Aceasta are o mentiune vagã, „Alte bunuri si servicii pentru întretinere si functionare”, însã acolo s-a aprobat o sumã enormã si anume 3.198.000 lei. Desi existã obligatie la transparentã în Planul de Achizitii, suma fabuloasã este lãsatã în capitolul 20.30, unde, totusi, legea dezvãluie cam pe ce vrea conducerea spitalului sã cheltuiascã atâta bãnet. Poate ar fi ceva important pentru unitatea medicalã, dar dacã este atât de important, nu trebuia specificat, sã vadã si contribuabilii?! Tot în Planul de Achizitii, managerul Cornel Butiuc a rezervat în acest an 0 lei pentru Protectia Muncii, doar 850 lei, pentru „Uniforme si echipamente”, iar pentru lenjerii si alte lucruri necesare paturilor din saloanele cu pacienti 21.000 lei.
Este greu de crezut cã acest Plan de Achizitii a ajuns la cunostinta Consiliului Local Husi, organismul direct responsabil de soarta unitãtii medicale, si niciun consilier nu a fost curios sã afle pe ce are de gând sã cheltuiascã în acest an managerul Cornel Butiuc atãtia bani, sub denumirea genericã si mult prea vagã de „Alte bunuri si servicii pentru întretinere si functionare”. Peste 3 milioane de lei din bugetul unui spital despre care reprezentatii s-au tot plâns cã e plin de datorii si cã, în lipsa unei adresabilitãti sustinute, activitatea nu este la cota doritã, înseamnã enorm. Oamenii priceputi au sustinut cã la aceste „Alte bunuri si servicii” pot fi si cheltuieli de protocol, cheltuieli de pazã, de curãtenie externalizatã (dar nu ar fi cazul la spitalul Husi, n.r.) sau, între altele, servicii juridice. Chiar si asa, suma alocatã în acest sens este una aproape la fel cu cea alocatã medicamentelor, ceea ce stârneste cel putin nedumerire.
Pentru uniforme si echipamente, spitalul Husi a rezervat în 2026 suma de… 850 lei. Pentru Protectia Muncii, 0 lei.
Tot nedumerire stârnesc si alte aspecte gândite pentru Planul de Achizitii din 2026 de cãtre reprezentantii Spitalului Municipal Husi. De exemplu, pentru „Protectia Muncii” s-au alocat 0 lei. Pentru „Pregãtirea profesionalã” a personalului, care are nevoie sã fie în pas cu evolutia Medicinei, sã se instruiascã permanent, conducerea Spitalului Husi a alocat o sumã aproape nesemnificativã si anume 10.200 lei. Pentru uniforme si echipamente a rezervat o sumã simbolicã de 850 lei, ceea ce înseamnã cã la acest capitol personalul ori poartã uniforme din anii trecuti, ori fiecare vine cu ce are pe acasã. Dacã la Reactivi s-a alocat suma de 2,41 milioane de lei, la dezinfectanti s-au considerat suficienti 314.000 lei. „Într-un spital sunt, într-adevãr, multe situatii neprevãzute, trebuie sã cumperi azi ceva ce nici nu gândeai cã îti trebuie, deci, admitem cã sunt aspecte neprevãzute. Dar când spui „Alte bunuri si servicii”, iar alãturi rezervi peste 3 milioane de lei din banii spitalului, atunci tu trebuie obligatoriu sã explici acest Plan de Achizitii detaliat. Cine a semnat, cum a semnat? Ce plan este acesta? Plan pe scurt? Este rezumtatul Planului sau cum? Spune, domnule manager sau domnilor care vã ocupati, cumpãrati concret de cei peste 3 milioane de lei. Dacã nu au nimic de ascuns, atunci sã fie transparenti. Sã arate explicit, lista cu ceea ce vor sã cumpere la acest capitol 20.01.30, ca sã înteleagã toatã lumea realitatea. Consiliul Local tot face alocãri periodice, de ce nu este întrebatã conducerea ce achizitii trebuie sã facã, la ce folosesc si asa mai departe? Consiliul Local ar trebui sã verifice. Nimeni nu poate sti ce se ascunde într-un capitol numit „Alte bunuri si servicii”. Acolo pot fi multe mistere. Dar noi, care muncim zi si noapte cu pacientii si ne facem treaba, sigur nu stim. Dar cei din birouri ar trebui sã stie. Poate vor sã ne ia echipamente moderne, aparaturã modernã sau cine stie ce îmbunãtãtiri si atunci îi spunem bravo conducerii spitalului si îi multumim. Dar dacã banii se vor duce pe apa sâmbetei, atunci nu e bine”, au spus cadrele medicale din Spitalul Husi.
Citeam articolul/comentariile și deodată mi s-a pus pata pe o profanatoare de bărbați! Trebuie să o fac recunoscută deoarece mi-a stricat recent căsnicia cu nenorocitul de bărbat care s-a vândut pentru o bucățică ofilită și șubredă. Blonda aia care se etala pe la judecatorie la Huși sau parchet cu un istoric mare în spate de aventuri, divorțuri și multe alte realizări notabile, nu de foarte mult timp mutată pe la Vaslui, de vreo 2 luni de zile(de cand am aflat eu batjocura), în fața bărbatului meu, ea s-a lăsat prada momentelor, întinzându-și picioarele scurte și zvelte ca ale unei ciute, într-un gest de o vulnerabilitate provocatoare și cu o fragilitate calculată. Nu este nevoie să o identificăm pe ea deoarece se știe. Curiozitatea mea a fost mai mare să aflu când am început a-i căuta mezinul tinerel pentru a-i expune scenele senzuale surprinse de subsemnata. Am rămas șocată de reactia mezinului cu părul dat peste cap, care, după ce i-am pus câteva înregistrări cu cele două schelete, susținea cu tărie că el este masculul alfa din materiale, fără de-ndoială! După ce i-am activat al treilea ochi, cu niște poze de pe telefonul măgarului meu cu blonda în toată splendoarea ei, Svenache(zic asa ca în semn de răzbunare..că mi-a rupt și mie păsărica ) m-a rugat să cuget în liniște și să nu fac tămbălău. Două luni aproape am stat, am așteptat până când am realizat ca mezinul ori complota cu blonda de plastic ori nu știa ce sa facă. Așa că am continuat singurică aflarea tot-adevărului și mirare mi-a fost că atât masculul meu cât și blonda „de la tribunale” se țocăiau de pe la 5togo-ul de la Înmatriculari apoi cale liberă spre paradis, al meu motivând acele zile cu multă treabă la serviciu. Nu demult, îl caut pe mezinul tinerel ca să văd dacă mai supraviețuiește dar mare mi-a fost mirarea când mi-a spus că nu mai are treabă cu blonda spălăcită și ca să nu îl mai stresez pe el, să îl las în pace. Am acceptat dar nu m-am lăsat vrăjită de el și i-am dat de toate ca să se drege. După sărbători nu am mai rezistat și am executat măgarul meu și acum drept vorbind era rândul ei. S-a uitat în ochii mei acum câteva zile prin parc dar fără remușcare, semn că nu are rușine ori papă-lapte al meu nu i-a spus nimic.
Acuma și eu sunt în plop de câteva zile că tot o văd pe la Lăbuș ala de care a divorțat, tare mândru trebuie să fie cu un asemenea wc și cum sare din – în. I-am trimis sorocu’ si lui lăbuș! Barbie! te rog, dată viitoare când mă vezi în parc, altă atitudine fată! Acuma chiar sunt curioasă ce schelete îngropi și faptul că ai distrus atâtea, nu mai am milă pentru căsnicia mea, toată e orientată către tine. O piesă de teatru ieftin, jucată cu picioare de căprioară și minte de ieduț rătăcit!!!
Această prezență spectrală, mutată recent în peisajul din Vaslui, și-a rafinat tehnicile de prădător de carton. Am urmărit cu o atenție aproape clinică spectacolul ei: acea vulnerabilitate regizată, picioarele întinse într-un gest de ciută fragilă, o momeală ieftină pentru bărbații care confundă disperarea cu senzualitatea. Nu e nevoie din nou să o numesc, infamia ei are deja propriul ecou.
După săptămâni de observație rece, am decis că timpul analizelor trebuia să facă loc execuției. Momentul ales nu a fost unul la întâmplare, ci unul de o ironie brutală, imediat după fațada de liniște a sărbătorilor. I-am convocat în arena propriei lor trădări, acolo unde minciunile se termină și începe realitatea brută.Confruntarea nu a fost un tămbălău, așa cum se temea unul
din triunghiul amoros sau chiar patrulater amoros, ci o demonstrație de putere. I-am privit cum se micșorau sub greutatea probelor. Pe el, măgarul care își vânduse demnitatea, l-am lăsat să se sufoce în propriile scuze penibile despre multă treabă la serviciu, în timp ce îi puneam în față cronologia exactă a escapadelor cu blonda care era centrul de rotație al unui pătrat. Era un spectacol al penibilului: un bărbat care tremura în fața dovezilor extrase și din propriul său telefon, realizând că paradisul lui de carton era monitorizat pas cu pas.Apoi a urmat rândul ei, acea prezență șubredă care își juca ultima carte a vulnerabilității. N-au mai ajutat-o nici picioarele întinse strategic, nici privirea de ciută rănită. În lumina rece a faptelor, blonda nu mai era o prădătoare, ci o simplă profanatoare demascată, a cărei singură realizare notabilă rămăsese capacitatea de a distruge fără a construi nimic.Aceste două schelete încercau să-și mențină măștile în timp ce eu le demontam viitorul cu o calmă precizie. Celuilalt, i-am oferit liniștea cerută abia după ce m-am asigurat că gustul adevărului îi va rămâne întipărit în memorie ca un stigmat. Am executat totul fără ezitare. Nu a fost doar o despărțire de un bărbat, ci o desprindere definitivă de o lume a mediocrității. În acea clipă de claritate absolută, m-am simțit în sfârșit eliberată: eu dețineam regia, eu scrisesem scenariul, iar ei nu erau decât niște actori de mâna a doua într-o piesă care tocmai se terminase. Cortina a căzut, iar eu am ieșit din sală lăsând în spate doar ruinele unor oameni degradați care au crezut că mă pot păcăli.Am transformat acele înregistrări și instantanee dintr-o simplă probă a trădării într-un mecanism de supraveghere psihologică permanentă. Din acest moment, identitatea ei și a măgarului nu le mai aparțin în totalitate; ea este fragmentată între imaginea publică de victimă vulnerabilă și realitatea digitală, crudă și nudă iar lui falsitatea și fața adevărată. Am creat o asimetrie informațională care o condamnă la o stare de alertă perpetuă, profanatoarea va trăi mereu cu spectrul propriei prăbușiri proiectat pe peretele viitorului său. Această arhivă a infamiei nu este doar o colecție de fișiere, ci o ancoră ontologică. Indiferent de distanța pe care o va pune între ea, oraș sau de noile măști pe care le va adopta oriunde, aceste dovezi îi vor sabota orice încercare de reinventare autentică. Am extras-o din anonimatul complicității și am plasat-o într-un panopticon unde eu dețin singura cheie. Ea devine propriul ei prizonier, obligată să simtă greutatea acestor imagini de fiecare dată când va încerca să simuleze din nou virtutea.În acest pătrat, am încetat să mai fiu participantă pasivă. Am devenit arhitectul unei pedepse care nu necesită scandal public pentru a fi eficientă; tăcerea mea, dublată de posesia acestor imagini, înregistrări este o formă de tortură psihologică mult mai rafinată. Soțul meu a fost doar catalizatorul acestui proces, un simplu măgar care a facilitat capturarea esenței ei degradate. Acum, ea și el vor purta acest stigmat digital ca pe o a doua piele, o umbră care nu se va șterge niciodată, amintindu-le constant că prețul unei victorii ieftine este o condamnare pe viață la frică.
Am instituit un timp înghețat. În timp ce ei încearcă să meargă înainte spre un viitor iluzoriu, eu îi țin ancorați în momentul celei mai mari umilințe a lor. Tăcerea mea nu este absență, ci o prezență grea, un martor tăcut care le anulează orice pretenție de demnitate. Am executat acest act de dreptate nu pentru a-i distruge, ci pentru a recupera adevărul din mâinile unor oameni care trăiesc prin minciună. Acum, ei sunt doar niște ecouri ale unui trecut pe care eu îl gestionez.
Unii oameni nu au un centru de greutate, ei există doar în măsura în care reușesc să tulbure apele altora!!! Apariția blondei în acel spațiu despre care am mai spus, figură ștearsă, cu un bagaj greu de eșecuri mascate, a urmat un tipar previzibil. Mereu am privit-o fără ură, cu acea curiozitate pe care o ai în fața unui obiect ieftin care încearcă să pară prețios. Strategia blondei se baza pe o slăbiciune mimată, regie obositoare de acțiuni calculate pentru a atrage bărbați incapabili să vadă dincolo de aparențe. Cel care îmi fusese partener a căzut în această capcană, oferind stabilitatea vieții noastre la schimb pentru o iluzie.În loc să intru în zgomotul lor, am ales să observ rețeaua din exterior. Am testat rezistența acestui castel de nisip confruntândui complicii. Cum am mai relatat, pionul din trecutul ei, blocat în propria iluzie de superioritate, s-a prăbușit psihologic în momentul în care i-am pus în față oglinda faptelor, acea deconspirare l-a redus la tăcere, forțându-l să se retragă din ecuație. Am lăsat minciunile lor să se sufoce de la sine, în timp ce ei își consumau întâlnirile ascunse în locuri banale, sub pretextul unor urgențe profesionale inventate.Când momentul adevărului a venit ca o tăietură curată și când am decis că faza de observație s-a încheiat, fostul meu partener deși s-a pierdut în explicații absurde, realizând prea târziu că fiecare mișcare îi fusese cartografiată, într-un final a dat totul pe față. Blonda, lipsită brusc de rolul de inocentă, rămasă fără replici, chiar și o întâlnire ulterioară, fugară, într-un loc din oraș, a confirmat diagnosticul: o privire goală, opacă, lipsită de remușcare, specifică celor care nu pot înțelege conceptul de demnitate ori semnul distinctiv al structurilor umane care nu posedă organul intern pentru acest concept.Adevărata pedeapsă este posesia adevărului. Arhiva pe care o am este o barieră psihologică pe care am ridicat-o în calea lor. Am înțeles pe parcurs că nu se pot controla, oriunde vor merge ei vor funcționa cu teama constantă. Sunt condamnați să își repete acest tipar distructiv în mod compulsiv, transformând orice nou început într-o altă scenă a aceluiași eșec. Această deconspirare nu a distrus o structură de valoare, ci doar a developat un fals; a arătat că sub masca pasiunii nu se afla nimic altceva decât o complicitate ieftină. Fostul partener a fost doar instrumentul prin care am scos la lumină acest declin caracterial, atâta al lui cât și al blondei.Din acest punct, povestea lor nu mă mai include. Turnul de control în care i-am izolat funcționează acum de la sine, lăsându-mă complet liberă să îmi recuperez energia, liniștea și viitorul. Nu mai există furie, nu mai există dorință de confruntare, a rămas doar o indiferență profundă și curată. I-am extras din viața mea și i-am lăsat să devină ceea ce au fost6 întotdeauna: două umbre anonime rătăcite în propria lor impostură, în timp ce eu pășesc mai departe, întreagă și absolut stăpână pe propriul meu destin.Pamflet!!!!!!!!!!!!
Mihaela dragostea mea, vreau sa ma dau in barci cu tine.
Da mihaela se da in barci? Wow ! Cu cine cu un orb poate la cat seamana cu securistu tortionar cu mamuca puscariasa! Pisa-m-as pe fața lor de nenorociți!
Dar servilii și obedienții lui Ceapă care sunt in consiliul de administrație de ce nu au sesizat asta? Și alea doua de la Vaslui care fac si ele parte, au devenit părtașe?
Ajung sa cred ca si aia de la dsp sunt blat cu jan altfel nu se explica de ce nimeni nu a formulat o plangere la procuratura inca !! Cati bani luati pentru sedintele alea imbuibatilor!!
Spitalul acesta rămâne deschis deși este o gaură neagră pentru bugetul orașului doar pentru ca mulți de acolo care au dat o șpagă grasă sau au intrat cu pile și relații, să nu-și piardă slujba.
Și dintr-o mândrie ciudată a husenilor de a avea o astfel de unitate medicală în oraș. Oricum majoritatea cazurilor sunt redirecționate către Vaslui, Bârlad sau Iași.
Cum a fost și cu cinematograful. Și acum rulează filme cu 5-6 oameni.
Sau cum ar fi cu trenul de călători. Dacă îi întrebi pe majoritatea celor care și-l doresc înapoi de câte ori au călătorit (cu bilet) în ultimii ani înainte de a fi desființat răspunsul ar fi “niciodată”. Să parcurgi 32 de kilometri în 65 de minute în zilele noastre e inacceptabil.
ce treaba are sula cu prefectura, mai exact primaria cu mersul trenurilor ?daca ar durea prostia asta …
Bai J , un alt prost cu telefon …de cand dracu a dat un leu primaria catre spital , pentru ca asta sa fie gaura neagra? Cat de idiot sa fii sa compari un cinematograf cu un spital … de prezervativ stie tacto?? Cate clase ai?
Domule anusnim! Tu ai citit articolul sau doar comentariul meu? De unde cere ăla bani? Nu de la primărie? Ai auzit de buget? “ Consiliului Local Husi, organismul direct responsabil de soarta unitãtii medicale”
Nu cere wei de la primarie!! Cand pula a dat primaria bani pentru medicamente! Este vorba despre bugetul spitalului pe care domnul contabil sef il dramaluieste cu accente pe zonele in care 20% exceleaza! Cl -ul abia de 2 ori le-a platit lumina in viata asta , termina-te dracu cu prostiile! Sau poate in planul de achizitii intra consultanta juridica acordata de junele ginere al tovarasei fruntase contabile șefe, ca stai si te intrebi daca ploaia de sanctiuni data angajatilor nu este tocmai ca sa vireze sub acoperire bani celui mentionat, butiuc pierzand absolut toate procesele !! Încurcate sunt caile ….
Ei, pleacă si la București o grămadă de bănet. Nu la unul ci la doi avocati. Ca astia din Huși is prea slabi.
O glumă proastă spitalul ăsta, bine, toată administrația..
Când îngroși rândurile doar cu cumetre și fine nu are cum să fie altfel. Au avut grijă el și Ionescu.
Domnul Focia ce spune? Că e președintele consiliului de administrație al spitalului si trebuie sa stie, că e obligatia lui. Doar nu este de decor .
Omu-i rece…
Lăsați-l pe butiuc în pace.
Acum se clatină pe valurile minunatei croaziere unde se relaxează, căci na… pwlimea se duce la Draslavat sau la Bența.