Masacrul care a cutremurat întreaga Europă. Ce a dus la moartea și înrobirea a peste 100.000 de oameni pașnici

În 1822, insula Chios, locul de naștere atribuit marelui poet grec Homer, a fost scena unuia dintre cele mai sângeroase masacre din istoria Europei. În doar 24 de ore, peste 100.000 de oameni au fost uciși sau luați în sclavie, iar locuitorii unui sat întreg au ales să se arunce de pe o stâncă pentru a nu cădea în mâinile atacatorilor.

Pe 22 martie 1822, pe insula egeeană Chios, patria faimosului poet grec Homer, sosea o flotă otomană condusă de Kapudan (comandantul suprem al flotei otomane) Pașa Nasuhzade Ali Pașa. Pe insulă au debarcat nu mai puțin de 30.000 de soldați otomani. Așa începea unul dintre cele mai crunte masacre din istoria Europei.

Cei 125.000 de locuitori pașnici ai unei insule liniștite, cu o istorie milenară, au fost trecuți prin foc și sabie luni la rând. O parte au fost decapitați, împușcați sau schingiuiți, în timp ce alții au fost luați în lanțuri și duși ca sclavi în teritoriile îndepărtate ale Imperiului Otoman.

Cea mai tragică este povestea satului Anavatos, care a rămas efectiv o localitate-fantomă. Soarta tragică a insulei Chios l-a inspirat inclusiv pe celebrul pictor francez Eugène Delacroix. Măcelul de pe insulă a sensibilizat atât de mult opinia publică din vestul Europei, încât a mobilizat toate Marile Puteri.

Un război de eliberare de sub puterea Semilunei

Povestea masacrului de la Chios începe, de fapt, cu dorința grecilor de a fi liberi. După bătălia de la Cheroneea, din anul 338 î.Hr., lumea greacă a încetat să mai fie liberă. Filip al II-lea al Macedoniei a fost primul care a supus-o. Au urmat apoi romanii.

În perioada Imperiului Bizantin, lumea greacă s-a reinventat și a reușit să-și regăsească strălucirea, dar ulterior, începând cu sfârșitul secolului al XIV-lea, Grecia a început să intre treptat sub controlul Imperiului Otoman. Turcii au stăpânit Elada timp de patru secole.

De-a lungul secolelor, grecii și-au păstrat limba, religia ortodoxă și identitatea culturală, iar ideile iluministe și revoluțiile din America și Franța au alimentat dorința de independență.

În 1814, a fost creată organizația secretă Filiki Eteria („Societatea Prietenilor”), care a pregătit revolta. În februarie 1821, Alexandru Ipsilanti a trecut râul Prut și a încercat să declanșeze o revoltă în Principatele Dunărene. Este binecunoscută povestea legată de Tudor Vladimirescu și pandurii săi.

Deși această acțiune a eșuat, revolta izbucnită în Peloponez în martie 1821 a avut mai mult succes. De altfel, data de 25 martie 1821 este considerată în mod tradițional începutul revoluției și este sărbătorită astăzi ca ziua națională a Greciei, deși istoricii arată că luptele au început în mai multe locuri și la date apropiate…https://adevarul.ro/stil-de-viata/magazin/masacrul-care-a-cutremurat-intreaga-europa-ce-a-2545582.html