Cîţi dintre noi mai ştiu cum arăta vechea Gară, Comisia Centrală, fostul Spital Militar, Autogara din Piaţa Victoriei, clădiri care au fost trimise pe rînd la coşul de gunoi al istoriei u cîţi mai ţin minte aspectul de la centrul istoric, Piaţa Unirii, înainte de renovarea europeană u acum şi fosta platformă industrială de la Combinatul de Prelucrare a Lemnului mai are puţin şi dispare, fără ca autorităţile să facă măcar nişte fotografii pentru albumul cu aminitri al Focşaniului u cerem instituţiilor care au competenţe ca, în cazul în care clădiri importante din judeţ vor mai fi demolate, măcar să le fotografieze înainte de a fi făcute una cu pămîntu
Focşaniul a suferit probabil cele mai multe transformări din tot judeţul în ultimii 20 de ani. Multe clădiri au fost construite şi la fel de multe au fost dărîmate doar pentru a face loc altor clădiri. Multe case particulare au fost rase de pe suprafaţa Focşaniului ca şi cum nici nu ar fi existat vreodată. Drept este că, poate multe dintre ele nu aveau nici un stil arhitectural mai deosebit, nici nu locuise cineva important în ele, totuşi au aparţinut zeci de ani, un secol sau chiar mai mult acestui oraş. În ultimele două decade, oraşul s-a transformat odată cu noi. Vechea gară datînd de peste un veac a fost demolată în 2002 în guvernarea PDSR, vechiul Spital Militar la finele anilor 1990 a fost şi el doborît la pămînt. De clădirea Comisiei Centrale s-a ales praful acum cîţiva ani, deşi cică a fost renovată, fosta Autogară parcă mai ieri era încă în picioare şi funcţională, ca să nu mai vorbim despre Piaţa Unirii aşa cum arăta ea înainte de a intra în programul de restaurare. Piaţa din centrul oraşului este ea însăşi efectul demolării vechii Străzi a Unirii din anii 1970. Toate aceste imobile sînt doar cele mai reprezentative clădiri care au dispărut după căderea comunismului, dar şi în democraţia tîrzie pe care o încercăm. Le-a fotografiat cineva înainte de a le doborî la pămînt? S-au păstrat măcar imagini cu ceea ce a fost cîndva în acest tîrg? Că trebuiau sau nu păstrate clădirile, asta e deja o altă discuţie, ceea ce solicităm pe această cale autorităţilor este ca măcar de acum încolo să fotografieze orice modificare majoră în aspectul oraşului. Este atît dreptul nostru, cît poate mai ales al viitoarelor generaţii, de a cunoaşte modul de dezvoltare al oraşului, dar şi a a păstra istoria în cartea de memorii a Focşaniului.
Vor mai şti urmaşii noştri de CPL/Mofap?
Strigătul nostru, care sperăm să nu rămînă fără ecou, se datorează demolării fostei platforme industriale. Fie că a fost vorba de Mopaf sau de CPL ori ISEH, mii de focşăneni şi nu numai îşi leagă ani buni din viaţă de cele două firme care s-au ocupat de prelucrarea lemnului şi a metalului. Chiar dacă ansamblul industrial a fost construit în perioada comunistă, perioadă de tristă amintire din multe puncte de vedere, miile de muncitorii şi deceniile de existenţă au propulsat CPL-ul, respectiv Mopaful, în istoria Focşaniului contemporan. Clădirile care au fost demolate şi care mai sînt de pus la pămînt nu au valoare arhitecturală fiind construite cum se făcea tot în “epoca de aur”, cînd nici o clădire nu mai avea elemente decorative, coloane, stucaturi, doar se terminase cu burghezia, toată lumea era egală. În schimb, valoarea imobilelor este fără îndoială una emoţională pentru cei care îşi cîştigau traiul la fabrica de prelucrare a lemnului. Pentru o minimă prezervare a ceea ce a fost cîndva vă prezentăm cîteva fotografii ale ansamblului care îşi trăieşte ultimele zile. E bine de ştiut mai ales pentru generaţiile viitoare modul de dezvoltare al oraşului şi că, înainte de prezumtivul mall, a existat un complex industrial unde părinţii şi bunicii noştri au lucrat poate zeci de ani. De asemenea, la fel de bine de ştiut este şi faptul că înaintea întreprinderii, zona aparţinea Armatei.
Instituţiile, datoare să conserve imaginea oraşului
Clădirea din stînga monumentului istoric dedicat eroilor Regimentului 11 Artilerie a aparţinut pe vremuri Armatei, fiind prevăzută cu beci, iar acum s-a ales praful de ea. E clar că nu putem conserva tot, dar dacă memoria omului are un caracter volatil, fotografiile vor sta mărturie a ceea ce am fost, atît pentru noi, cît şi pentru viitorii focşăneni. Autorităţile locale nu par prea interesate de acest aspect. “Legal nu este de datoria noastră să facem fotografii la clădirile care nu sînt de patrimoniu, cu atît mai mult cu cît nici nu sînt valoroase din punct de vedere arhitectural. Datoria noastră ar fi una morală, dar cînd oamenii din subordine sînt atît de puţini, e complicat să îi împarţi în toate direcţiile. Oricum, am vorbit cu constructorul care mi-a spus că a făcut multe fotografii pe care ni le va da şi nouă”, a declarat Florin Micu Iliescu, directorul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Naţional Vrancea. Nici Primăria Focşani nu s-a preocupat să pozeze ceea ce a fost un colos industrial pentru oraşul nostru. “Din ce ştiu eu, nu s-au făcut fotografii de către angajaţii primăriei. Este domeniu privat acolo, nu prea aveam ce să facem”, s-a limitat să ne spună Marian Mihu, inspector în cadrul Primăriei Focşani. Cerem autorităţilor să încerce şi un cadru neoficial care să le permită să facă fotografii chiar şi unităţilor comerciale private, ţinînd cont că este vorba despre imaginea oraşului, componente care pînă la urmă definesc Focşaniul.
Cum a ajuns Mopaful din colos în ruină
Societatea a fost înfiinţată în 1963 cu numele de Întreprinderea de Produse Finite din Lemn Focşani. Aproape zece ani mai tîrziu intră în funcţiune fabrica de plăci aglomerate din fibră, iar denumirea societăţii se schimbă în Combinatul de Prelucrarea Lemnului, pentru ca imediat după Revoluţie societatea să îşi schimbe încă o dată denumirea în SC Mopaf Vrancea SA. Ultima dată, afaceristul Vasile Roşca s-a aflat la conducerea colosului, iar în perioada 2006-2007 terenurile pe care erau situate clădirile industriale sînt vîndute către Valtec Engineering Consulting SRL Bucureşti şi Real Estate Bucureşti. F&C International B.V., membră a grupului de firme Avrig 35 SRL Bucureşti, a devenit acţionarul majoritar al SC Mopaf SA Vrancea din decembrie 2006. Mai exact, mai multe firme au „pus mîna” pe terenuri fără să aibă implicit şi clădirile aferente respectiv utilajele şi maşinile. Dacă partea mobilă a fost vîndută la licitaţie, clădirile au fost demolate.
