GHINIONIST La 51 de ani, Viorel Lazãr din Valea Mare a ajuns sã locuiascã în clopotnita bisericii din sat. Cândva avea o viatã normalã cu casã, familie si copii. A ajuns pe drumuri dupã ce un moment de furie l-a costat opt ani de libertate. Acesta povesteste cã si-a prins sotia înselându-l cu tatãl vitreg, si-a lovit socrul iar acesta a decedat. Dupã ce a iesit din închisoare a încerca sã-si facã un rost în viatã dar nu a mai reusit nimic.
Nepãsarea unora sau ghinionul face ca viata unor oameni sã devinã un calvar. Un exemplu ar putea fi Viorel Lazãr, un bãrbat din localitatea Valea Mare, Negresti. Acesta aflat la vârsta de 51 de ani, bolnav si cu vederea slãbitã este nevoit sã doarmã în clopotnita bisericii din sat. De-a lungul vietii sale, soarta i-a pus nenumãrate piedici si se pare cã nu i-a rezervat nici un gram de bucurie. Cândva a avut si el casã, familie, copii… Acum nu mai are nimic. Plecat în alte orase pentru a munci, omul a fost nevoit sã se întoarcã în satul natal, doborât de boalã si de lipsa vederii, în speranta cã va fi primit în casa pãrinteascã si îsi va putea închega un rost, iar viata sa va urca pe un fãgas normal. Însã, lucurile nu s-au întâmplat deloc asa. Cu toate cã ar avea dreptul sã locuiascã în casa rãmasã mostenire de la pãrinti, nu s-a putut întelege cu fratele sãu care a pus stãpânire pe casã, chiar dacã nu a fost dezbãtutã mostenirea. De anul trecut, din octombrie, omul stã pe unde poate: prin case pãrãsite, pe la oamenii din sat, iar acum a fost nevoit sã îsi facã un culcus în clopotnita bisericii. Bucata de mochetã de la bisericã si cartonul pe care îl foloseste în loc de pat nu îi pot asigura însã un confort decent, de care are nevoie orice om. “ De anul trecut, de când am venit înapoi în sat, sunt nevoit sã mã mut mereu. Pe timpul iernii am stat la o rudã, pe care o ajutam la treburile din gospodãrie iar în schimb sã mã primescã si pe mine sã stau la ea. Ruda aceasta însã are un bãiat cu probleme psihice si a trebuit sã plec deoarece nu ne puteam întelege. Am locuit si la fratele meu, care stã în casa pãrinteascã, însã a trebuit sã plec si de acolo, el având familie, copii, spatiul era mic, au iesit anumite discutii. Vãzând cã nu am unde locui, am gãsit ca loc mai potrivit clopotnita bisericii”, a declarat Viorel Lazãr.
“Soarta a fost cam asprã cu mine”
Vrând sã gãseascã totusi un motiv al tristului sãu destin, Viorel Lazãr a argumentat cã “totul depinde de soarta omului. Am fost un om normal. Am si eu scoalã, am 13 clase fãcute, însã soarta a fost cam asprã cu mine. Acum 25 de ani aveam casã, familie, copii, dar un moment de furie m-a costat 8 ani de libertate deoarece mi-am lovit socrul cu furie, ceea ce i-a produs decesul, iar eu am fost condamnat la 20 de ani de închisoare, însã am fãcut numai opt, pentru bunã purtare. Toate astea din cauzã cã mi-am prin sotia cã mã însela cu tatãl ei vitreg. Am pierdut tot. Mai am doar sufletul si viata. Mã gândesc însã cã am o vârstã… Timpul trece, eu îmbãtrânesc. Cu toate cã am încercat sã îmi întemeiez o familie, sã am o casã, nu am reusit”, a declarat Viorel Lazãr.
“Îmi doresc sã am un loc normal unde sã stau”
Chiar dacã omul a gãsit pentru moment un loc unde sã tragã seara, acesta însã nu poate fi folosit la nesfârsit ca locuintã. Conditiile agraveazã starea de sãnãtate a omului care prezintã probleme cardiace, la stomac, cu vederea si cu auzul. Autoritãtile din Negresti si seful Serviciului Social au intervenit prin a-I ajuta sã se opereze la ochi si a-si recãpãta vederea, i-au cumpãrat ochelari, dar gãsirea unei locuinte este încã în derulare. “Avem cunostintã de situatia lui Viorel Lazãr, el fiind în evidenta asistatilor social. Pânã acum sprijinul pe care i l-am putut oferi noi în colaborare cu Primãria, a fost sã îl ajutãm sã îsi recapete vederea. Am fãcut demersuri si la Centrul medico -social de la Bacesti, dar, din pãcate, nu a putut fi cazat acolo. Noi vom mai cãuta si alte solutii pânã ce va primi totusi o locuintã”, a declarat Camelia Rotariu, sef Serviciul social.”Îmi este milã de el cã este nevoit sã doarmã în clopotnita bisericii. Sper sã îsi gãseascã totusi o locuintã”, a declarat preotul Ionel Vasiliu. “ Îl mai ajutãm cum putem. Mai vine ziua la treabã, îi mai dãm un ban, un pic de mâncare, dar este foarte greu sã trãiesti asa, mai ales cã este bolnav si îmbãtrâneste. Meritã sã fie ajutat deoarece este un om bun”, a declarat Viorel Tuscu, localnic.
