Liber sugetator | PAMFLET

Ca sã arate cât îi pasã ei de pacienți, managera Spitalului de Urgențã Vaslui, Georgiana Manole, a început sã facã vizite prin saloanele bolnavilor. În ultimele zile, Manole s-a plimbat prin secții si a încercat sã interacționeze cu pacienții. Problema este cã nimeni nu a bãgat-o în seamã si, oricât a încercat ea sã spunã cã vrea sã afle dacã sunt probleme ca sã le rezolve, bolnavii si-au vãzut de ale lor. Mai comic este cã vreo doi dintre cei vizitați de Manole au chemat asistentele sã le întrebe dacã este adevãrat cã s-a schimbat managerul la spital, deoarece mulți trãiesc cu impresia cã spitalul este condus tot de Ana Rinder.

Seful de la fabrica de sinecuri de la Moara Grecilor a comis-o din nou, demonstrând pentru a mia oarã cã angajãrile la instituția pe care o conduce sunt destinate exclusiv membrilor de partid. Don Juan a numit recent într-o funcție de conducere la un centru din Bârlad o doamnã, pe segmentul asistențã maternalã. Numirea s-a fãcut cu foarte mare grabã, iar când unii dintre subalternii acestuia au încercat sã întrebe care e urgența, acesta a rãspuns isteric: „Am obligații de partid… m-a sunat Adrian, trebuie emisã urgent dispoziție”. Noua sefã de la centrul din Bârlad este, potrivit spuselor lui Don Juan de la fabrica de sinecuri, nepoata deputatului Solomon si fina lu’ finu. Trãiascã nasu’ mare!

De când si-a cumpãrat o casã de vacanțã la munte, în județul Brasov, administratorul de la județ, jokerul Mircea Gologan, nu mai este disponibil pentru a participa la acțiunile politico-administrative din weekend. Gologan nu rateazã, în schimb, niciun bilanț din timpul sãptãmânii de la instituțiile care le oferã invitaților meniul zilei. Asa a ajuns sã se plângã cã i-au dispãrut pãtrãțelele de pe abdomen si, pe lângã antrenamentele de la sala de forțã, a fost nevoit sã se înscrie si la ore de cycling, acolo unde ținuta obligatorie sunt colanții.

Când soferul se crede ziarist!

Trebuie sã spunem, de la început, cã nu e nimic rãu sã fii sofer, pentru cã în general soferii sunt oameni cinstiti, muncitori si amuzanti. E doar putin penibil atunci când soferii se cred intelectuali loviti de talente jurnalistice. E cazul lui Ciprian, cel care a crezut cã poate scoate capul în lumea bunã în rol de CTP si care a crezut cã dacã a fost, pentru o perioadã, soferul bãtrânului orb, nebun si putin escroc, portile cãtre Premiul Pulitzer îi sunt larg deschise. Între paranteze fie spus, se preface orb, dar nebun si escroc e de vreo 30 de ani, de când a fost dat afarã de la scoalã din calitatea de profesor catastrofal! În ceea ce îl priveste pe fostul sãu sofer, entuziasmul jurnalistic i-a fost tãiat odatã cu pierderea procesului cu CJ Vaslui. Nu pentru cã a pierdut procesul, ci pentru cã a ratat momentul în care trebuia sã înteleagã faptul cã a face presã nu este echivalentul copierii unor communicate de presã, iar asta e valabil pentru multi jurnalisti „copy paste” din judet!