LECTIE DE ISTORIE…Despre cum a ajuns vestea Marii Uniri de la 1918 la Bârlad ne vorbesc doi profesionisti, Elena Monu, o profesoarã care iubeste mai presus decât orice istoria si Marcel Proca, tot profesor de istorie la Scoala „Iorgu Radu” din Bârlad. Acesta este si vicepresedinte al Societãtii de Stiinte Istorice – Filiala Bârlad, iar pentru activitatea sa a fost distins cu Premiul „Gheorghe Bratianu” pentru lucrarea „Bârladul si Marele Razboi”. Elena Monu nu credem cã mai are nevoie de vreo prezentare. Este liberalã autenticã si, din 1990, activeazã neobosit în PNL. Este presedinta Societãtii Culturale „Academia Bârlãdeanã” de peste 12 ani. Iatã ce spune distinsa profesoarã despre Marea Unire. „Nu pot sã vã spun decât cã din Bârlad sau judetul Tutova cum era atunci, în 1918, nu au fost persoane la Adunarea de la Alba Iulia, unde s-a marcat Marea Unire. Este cunoscut faptul cã pentru o scurtã perioadã de timp, noiembrie 1916 – martie 1917, orasul Bârlad a avut o importantã mai mare decât mãrimea sa (centru militar si factor de influentã politic), constituind o adevãratã <<capitalã militarã>> a României neocupate de inamic. Asa cum a scris profesorul Marcel Proca, aici au activat nu numai Marele Cartier General al Armatei Române si omologul sãu rusesc pentru trupele aflate pe frontul din România, ci si Marele Cartier Regal (la Zorleni, în proximitatea Bârladului), Misiunea Militarã Francezã condusã de cunoscutul general Henri Berthelot, precum si cea rusã. În aceste conditii, la Bârlad a functionat „Comandamentul Frontului Român”, regele având nominal comanda supremã pe frontul românesc, iar generalul rus Vladimir V. Zaharov fiind în functia de sef de stat major al lui Ferdinand I pentru trupele rusesti. Bârladul fiind situat la o distantã micã de Mãrãsesti si linia frontului, a trãit din greu proximitatea rãzboiului si a contribuit din plin la pregãtirea pentru Marea Unire”, a spus Elena Monu.
La Bârlad, Marea Unirea s-a sãrbãtorit printr-un mars
Profesorul de istorie Marcel Proca a studiat bine acele momente. Mãrturiile sale, reconstituie pas cu pas, atestã momentul în care bârlãdenii au stiut cã România a devenit dodoloatã: „Anul 1918 avea sã aducã pentru toti românii un final greu de anticipat: înfãptuirea Marii Uniri. Realizarea României Mari a reprezentat si pentru bârlãdeni un ideal si un deziderat national la care si-au adus contributia si ei, membri ai unei comunitãti nationale marcatã de destinul românilor aflati sub dominatie strãinã si de sacrificiile participãrii României la Rãzboiul de Întregire. Marea Unire a pãtruns în mentalul colectiv ca un eveniment ce marcheazã destinele unei natii. Imediat ce s-a aflat de rezolutia Marii Adunãri Nationale de la Alba Iulia conexatã cu intrarea regelui Ferdinand si a autoritãtilor românesti în Bucuresti, duminicã pe 2 decembrie, s-a initiat o manifestatie organizatã de Liga Culturalã si Societatea Ortodoxã Nationalã a Femeilor Române, Sectia Bârlad. La aceastã manifestatie au participat mii de bârlãdeni, care au parcurs strãzile Regalã (actualã Republicii), Epureanu si Dobranici, oprindu-se lângã Podul Rosu unde au luat cuvântul mai multi reprezentanti ai Ligii Culturale, politicieni locali, reprezentanti ai autoritãtilor si, în entuziasmul existent, multimea adunatã s-a prins într-o horã româneascã. Sãrbãtorirea Marii Uniri a continuat în aceasi zi, pânã în searã, printr-o festivitate organizatã la Cafeneua Manzavinatos, reunind în acelasi loc persoane din diferite categorii sociale si orientãri politice. Anterior, pentru meritele deosebite de-a lungul carierei ecleziastice, preotul Iacov Antonovici fusese invitat telegrafic, de ministrul P. Poni, la Te-Deum-ul ce urma sã aibã loc la Catedrala Mitropolitanã din Bucuresti, cu ocazia intrãrii triumfale a M. S. Regele Ferdinand I în capitala tãrii” spune istoricul bârlãdean.
