Vechituri. Asa le zice lumea. Haine vechi, carti, aparatura electrocasnica, papuci, lenjerii si paturi, cauciucuri, oale, telefoane mobile, piese de masina. Lucruri. Adunate de prin case si scoase la vânzare de catre cei care, din pacate, numai din asta traiesc. Farâma de bani pe care o strânge la finalul zilei este singura sursa de venit in casa, pentru multi dintre ei. Vechituri. Si oameni. Oameni care isi vând saracia in Oborul de la Serbasesti.
Merg aproape saptamânal prin Oborul de la Serbanesti, duminica, dimineata. Dar nu pentru ca as vrea sa cumpar ceva, ci pentru a mai lua pulsul pietei auto. Nu am insa cum sa ratez târgul de vechituri. Ieri, am ajuns din nou in zona. Era in jur de ora 9.00. Soarele ardea, cerul nu avea pic de nor. Insa, acolo, jos, lumea era puhoi. M-a atras, ca un magnet, aglomeratia de pe dig si de la baza lui, unde bacauani de ai nostri isi vând saracia. Acolo gasesti de toate. Dar si povesti de viata. O altfel de viata.
CITESTE: http://www.desteptarea.ro/isi-vand-saracia-in-targ/#sthash.BEph5kaO.dpuf
