Ieri preşedintele Ucrainei Petro Poroşenko a cerut Parlamentului să voteze proiectul de lege privind anularea neutralităţii ţării în regim de urgenţă.
Proiectul de lege prevede excluderea cuvântului „nealiniat” din articolul 11 al legii privind „bazele politicii interne şi externe” şi includerea în această lege a unui articol conform căruia scopul Ucrainei îl constituie „obţinerea statutului de membru al NATO, participare la crearea şi dezvoltarea sistemului de securitate colectivă”.
Aşadar, ucrainenii ştiu că cea mai uşoară cale spre securitate, democratizare, dar şi UE, este prin NATO, fiind hotărâţi să ajungă acolo cât mai rapid. Iar până a fi parte a Blocului Nord-Atlantic, Kievul urmăreşte obţinerea statutului de„aliat militar” al SUA. Statut pe care cu siguranţă îl va obţine. Iar odată devenit aliat militar al americanilor, poţi să zici că eşti cu jumătate de picior şi în NATO.
Sigur, mulţi cârcotaşi vor spune că e drum lung de la a-ţi dori până la a ajunge, mai ales că nemţii cam strâmbă din nas atunci când vine vorba de Ucraina în NATO. Dar aici se poate rezolva dacă îşi doresc americanii. Mai ales că Ucraina are graniţe cu Polonia şi România, cei mai importanţi aliaţi militari ai SUA din estul Europei.
Alţii ar spune că problemele economice şi corupţia ar sta în faţa aderării Ucrainei la Blocul Nord-Atlantic. Nimic mai fals. Exemplul Albaniei, devenită membră a NATO în 2008, într-o situaţie deloc mai fericită decât a Ucrainei astăzi, este foarte grăitor în acest sens.
Dar şi mai grăitor poate fi exemplul Bosniei, ţara din Balcani care contrabalansează tendinţele proruse din zonă şi care până cel târziu în 2017 va fi parte a NATO.
Oficialii unor state membre ale Alianţei Nord-Atlantice din zonă au început chiar să ceară expres acest lucru, pe fondul creşterii influenţei ruse la Belgrad.
„Proeuropenii” de la Chişinău promit credinţă Moscovei
Bosnia e singura ţară la nivel european cu care Moldova poate să se compare. La sărăcie, la industrie, la corupţie, la PIB. E cu câţiva ani în faţa noastră în relaţia cu UE. Spre exemplu a semnat Acordul de Asociere în 2008, iar regim liberalizat de vize are din 2010. Doar că la vize s-a cam oprit totul. Corupţia endemică şi clasa politică mafiotizată ţin Bosnia cam pe loc de vreo 4 ani.
Şi ar putea-o ţine tot aşa încă ani buni înainte dacă situaţia geopolitică nu ar fi de aşa natură încât brusc Bosnia a devenit importantă pentru Occident. Primul pas e, la fel ca în absolut toate cazurile din ultimii 20 de ani, aderarea la NATO, pe care bosniacii o vor obţine în maximum 2 ani.
Pentru că sunt doriţi şi pentru că ştiu că asta e una dintre puţinele lor şanse. Odată ajunşi în NATO, bosniacii de voie de nevoie se vor apuca de făcut şi curăţenie, mânaţi din spate.
Situaţiile în care se regăsesc Bosnia Herţegovina şi Ucraina sunt foarte asemănătoare cu cele ale Republicii Moldova. Stăm la fel de prost precum balcanicii la capitolul sărăcie, corupţie şi industrie, şi avem probleme cam la fel de mari cu ruşii precum ucrainenii.
Cu toate astea, din motive la prima vedere cel puţin bizare, sărim ca arşi atunci când vine vorba de NATO. O face, în special, exponentul numărul 1 al actualei puteri, tot el autointitulat „proeuropeanul nr.1” din ţară, încă premierul Iurie Leancă.
În ultimele trei luni, cel alintat pe la Chişinău cu titulatura „Plăcintarul” a dat două interviuri unor agenţii de presă ruse în care a promis solemn că Moldova nu va adera la NATO. În al doilea, acordat chiar cu 2 zile înainte de alegeri, a cerut solemn „partenerilor” din Vest să respecte statutul Moldovei de neutralitate.
Leancă are pretenţii de mare diplomat, dar pentru a doua oară în ultimele două luni face gafe diplomatice de proporţii, Primul deja e arhicunoscutul caz cu susţinerea lui Ponta. Al doilea este să ceri „partenerilor” din Vest să-ţi respecte neutralitatea. Neutralitate pe care nu ai avut-o niciodată, şi cu siguranţă nu din cauza Vestului.
Integrarea în NATO, singura şansă de a ajunge în UE a Moldovei
Nu m-ar fi mirat dacă o astfel de declaraţie ar fi venit din partea lui Marian Lupu. Eu pe Lupu chiar l-aş putea crede atunci când afirmă că sunt şanse pentru Moldova să adere la UE fără a fi membră NATO. Individul debitează la bazaconii în fiecare zi, iar în cele mai multe dintre ele chiar crede cu sinceritate, aşa că nu prea merită a fi luat prea mult în seamă.
Dar când asemenea prostii spune Leancă, situaţia se schimbă. Omul ăsta a tot bătut cărările Vestului în ultimii 5 ani şi în calitate de şef al diplomaţiei, dar şi ca premier şi ştie foarte bine care este situaţia acolo. Ba mai mult decât atât, americanii i-au dat de înţeles nu o singură dată că fără NATO nu se prea poate nimic, aşa că să dai astfel de declaraţii, mai ales în această perioadă, e cel puţin dubios.
Ştiu că o să apară analiştii lu’ peşte şi-o să spună că dom’le, Leancă e diplomat şi-aşa şi trebuie să facă. Să promită credinţă Moscovei, să dea interviuri cu glas umil în care să jure că la Chişinău nici nu poate fi vorba de NATO. Că ar trebui să facă asta pentru că „aşa e diplomatic”. Că „n-ar trebui să supărăm” Rusia.
Asta ar spune-o însă doar analiştii lu’ peşte, chiar în ziua în care, spre exemplu, Belarusul a reintrodus controlul vamal la frontiera cu Rusia şi cu câteva zeci de ore înainte ca Ucraina să-şi anunţe ieşirea din CSI şi renunţarea la statutul de neutralitate.
Observaţi că ceva nu se leagă aici? În timp ce toţi joacă dur cu Rusia, aflându-se în situaţii chiar mai dificile decât Moldova, noi încercăm s-o „dregem” la fel ca-n ultimii 25 de ani. Da’ hai să fim cuminţei, poate scăpăm şi de data asta.
Şi ei joacă dur pentru că acum e cel mai prielnic moment. Cu toţii înţeleg că acum există o şansă de a se rupe definitiv de controlul rusesc.
Noi continuăm însă politica fundului în două luntri, încercând totodată şi să prostim acea jumătate de ţară care mai vrea în UE, că am avea o şansă să ajungem acolo fără a fi mai întâi în NATO.
Nu e de ajuns cât îi prosteşte zilnic presa rusă, apropo, cel mai mare duşman al apropierii de NATO şi UE, că-i mai prostesc şi aşa-zişii „proeuropeni” care-au făcut carieră la ambasada URSS la Bucureşti.
Ei însă ştiu cel mai bine că fără NATO, Moldova nu va avea niciodată şanse la UE. Şi acest lucru le convine de minune.
Că tot veni vorba de presa rusă. Doar tot ei sunt cei care au făcut tot posibilul în ultimii 5 ani ca nimeni să nu se atingă de propaganda Kremlinului de aici, asigurându-i acoperire naţională.
Sursa: Alex Cozer
