GRAV… Un bătrân din Bârlad a fost la un pas să putrezească de viu, pe un pat din Spitalul Huși, unde a stat, în ultima perioadă, pentru tratarea unei afecțiuni la rinichi. După ce l-au externat, în data de 1 septembrie, rudele au vrut să-i facă toaleta bunicului, însă au rămas șocate să vadă cum țesutul de pe șezutul omului era necrozat, semn că, în cele două săptămâni, cât a stat în spital, pacientul a fost abandonat și nimeni nu l-a urnit măcar, ca să vadă în ce situație se află și dacă nu cumva are alte probleme, în afară de cele de rinichi. Bâtrânul a ajuns piele și os, iar rudele bănuie că nici mâncare nu prea i s-a dat. “Ne-am fi dus noi să-l spălăm, să îl îngrijim, dacă doamnele de acolo, medici, asistente, infiermiere, nu s-au apropiat de el. Dar nu lași un om să sufere în halul acesta, să putrezească de viu”, spune, cu ochii în lacrimi, neapoata bătrânului. Conducerea Spitalului nu a răspuns la telefon în cursul acestei dimineți, pentru un punct de vedere, dar precizările față de acuzele grave ale familiei pacientului Stefan Burghelea, însoțite de imagini care nu prea lasă loc la interpretări, sunt așteptate oricând, cu interes.
O familie din Bârlad a trăit un adevărat șoc, în urmă cu două zile, când l-a externat pe bunicul lor, din Spitalul municipal “Dimitrie Castroian” Huși. Omul ajunsese aici, după un periplu prin județ, din cauza unei ocluzii intestinale. La Spitalul Bârlad nu a putut fi internat, căci este suport Covid, drept pentru care a fost dus pe 16 august la Spitalul de Urgență din Vaslui. Aici s-a rezolvat cu ocluzia, însă i-a fost descopertită o afecțiune a rinichilor. Au vrut să îl transfere la Iași, dar având 96 de ani, niciun spital din Iași nu l-a primit. L-au trimis la Spitalul din Huși. “Cea mai rea decizie! Aici a fost cel mai rău loc. Bunicul a fost internat la Pneumologie, unde o doamnă doctor ne-a vorbit foarte urât. Se răstea că să nu o mai sunăm, să nu ne mai interesăm, să lăsam în pace asistentele. I-am spus să ne zică o oră la care să sunăm, dar au zis să nu mai sunăm deloc, că ne sună ei”, spune Alexandra, nepoata pacientului.
“Rana aceasta e făcută în zile în șir de nepăsare, de batjocură”
Pe data de 1 septembrie, familia a fost chemata să îl ia acasă pe bunic. Rudele spun că l-au luat cu o mașină personală, că nu s-a pus problema de transportul cu Ambulanța. L-au luat pe brațe, căci bătrânul slăbise foarte mult în tot acest timp și arăta într-un hal fără de hal. Când l-au adus acasă, au căutat să îl schimbe cu haine curate, să îl spele, dar au dat de o escară înfriorătoare, așa cum se poate vedea în imagine. Pur și simplul, omul putrezea de viu chiar sub ochii cadrelor medicale. “Vă dați seama că nimeni nu l-a urnit din pat zile întregi. Nimeni nu s-a uitat la el. Rana aceasta e făcută în zile în șir de nepăsare, de batjocură. Măcar de ne-am fid us noi, să îl spălăm, să îl ajutăm. Gândiți-vă că la externare nu i s-a dat nicio rețetă, nimic. O scrisoare medicală doar. Am plecat noi la o farmacie din oraș, să luăm ceva, să îl dăm acolo. Acum o să mergem la medicul nostru de familie. Aceste cadre medicale nu sunt oameni, sunt niște ființe fără suflet! Îmi pare rău să spun asta. Cum să lași un om în halul acesta, într-un spital? Cum? E foarte dureros pentru noi. {i se chinuie mult, bietul bunic. Are dureri cumplite. L-am întrebat dacă măcar ceva de mâncare i-au dat și a dat din cap că nu prea. Chiar dacă bunicul are 96 de ani, putea să aibă și 100 și 200, e om, totuși! E un suflet de om! Nu lași un câine să se chinuie, darămite un om! Trimite-l acasă, dacă nu vrei să vezi de soarta lui, dar nu îl chinui, ca să putrezească de viu pe patul spitalului”, spune, cu lacrimi în ochi, nepoata Alexandra.
