POVESTE REALÃ…A fost odatã o reginã a muzicii si un bãiat blond, Romeo…Sau o privighetoare ce si-a oprit trilurile o vreme, ca sã îl învete pe un pui care încerca sã cânte, cum sã o facã mai bine. Povestile unor victorii ale vointei umane de a depãsi orice obstacol, oricât de mare, nu se petrec doar în imaginatia bogatã a celor care scriu cãrti, ci si aici, în viata realã, lângã noi. Iatã povestea de viatã a cântecului Doinei Morosanu si a discipolului ei, Romeo Zaharia. Acest artist a confirmat si la Festivalul de la Mamaia, a luat premiul II, dupã o luptã la baionetã cu marea artistã de acum Paula Seling. Romeo Zaharia este în prezent solist al Tetrului de Revistã „Toma Caragiu” din Ploiesti, la sectia revistã. A revenit la Vaslui, pe 13 octombrie, la Festivalul Tãnase, în spectacolul „La vita e bella”. Ca si artist a fost prezent la Vocea României, fãrã prea mult succes, dar vocea lui a fost apreciatã de jurati.
Doina Morosanu a fost cea mai aclamatã voce (în primul rând, a generatiei sale), la nivel national, apoi în acest loc atât de binecuvântat cu artisti mari, Vasluiul. Si ar fi din nou mare, de ar reveni pe scenã. Cât despre frumusetea Doinei, s-ar pãrea cã nu se prea poate vorbi. Pentru cã frumusetea unei regine este atât de specialã si este un dar atât de mare, încât nu se poate descrie sau compara cu alte pretioase însusiri umane. Doina Morosanu este o persoanã fermecãtoare, iar pe scenã, este de neegalat. Prima aparitie notabilã a avut-o ea în anul 1972, când a participat la cel mai mare festival concurs, „Steaua fãrã nume”, organizat de Radio Televiziunea Românã. Era singurul mare concurs din epoca trecutã, iar Doina a fost singura care a avut „maxim de punctaj”. Aprecierile si recomandãrile pe care le-a primit din partea juriului au determinat-o sã îsi doreascã sã lupte pentru a pãtrunde în lumea artei. „Toti venim pe pãmânt cu un scop. Cred cã scopul meu a fost sã fac muzicã. Si am reusit”, a declarat în repetate rânduri Doina. Înarmatã numai cu talent si vointã, ea a avut de înfruntat întreaga viatã un mediu ostil, de care nu a fugit deloc. Parcã, din contra, l-a cãutat si l-a dorit mereu. A vrut sã fie aproape de cei care, pentru a supravietui, au nevoie de ajutor. Pentru aceastã mare pasiune a ei, în afarã de muzicã, si-a lãsat hainele de printesã ascunse dincolo de bariera ce desparte lumea obisnuitã de cea în care ea trãieste, ceea ce altii nu pot vedea. Nici întelege. Poate cã tocmai de aceea acest costum de Cenusãreasã, pe care Doina îl poartã pe înserat, atunci când se plimbã pe strãzile Vasluiului, o prinde cel mai bine. Mai bine si decât cele strãlucitoare, de scenã. Si poate cã povestea de astãzi are un sens mai profund decât cel pe care îl intuim acum. Viata artistilor se petrece de cele mai multe ori cu totul altfel decât ne-am putea imagina vreodatã. Sã încercãm împreunã sã o reasezãm pe Doina Morosanu acolo unde îi este locul, în prima linie a cântãretilor români de muzicã usoarã.
Acasã, la Vaslui. Si cum si-a întâlnit ucenicul
Doina Morosanu a petrecut patru ani de basm la Bucuresti. A finalizat cursurile Scolii sanitare, apoi si-a luat diploma de asistent medical. „Am avut repartitie la cabinetul de la Aeroportul Bãneasa, dar, „poale lungi si minte scurtã” la mine. Mi-am spus cã mai bine este la Vaslui. Am renuntat la postul de la aeroport si la toate prieteniile muzicale pe care le aveam la Bucuresti. M-am întors la Vaslui pentru o scurtã perioadã de timp. Am lucrat în acesti ani la Policlinica de pe Copou”, povesteste Doina. Aici, acum, a fost momentul întâlnirii Doinei Morosanu cu Romeo Zaharia. Tocmai se înfiintase la Vaslui Scoala Popularã de Artã, care functiona în cadrul Inspectoratului pentru Artã si Culturã. „M-am zbãtut mult sã ocup acest post de îndrumãtor muzical la clasa de canto. Simteam cã am ce sã le ofer celor care doreau sã pãseascã pe scenã. Din cei 27 de copii pe care i-am avut în grupã, l-am remarcat pe Romeo Zaharia, de la început”, a mai spus aceasta. Doina avea clasa în care tinea cursurile de canto la Casa de Culturã. „Aveam la îndemânã pianul cu care îi chinuiam pe bietii copii cu vocalize. Ei doreau sã cânte deodatã, fãrã a sti cã vocea trebuie lucratã, dezvoltatã, bineînteles, dacã o ai”, povesteste artista. Romicã Zaharia, cã asa se numea bãiatul de doar 15 ani care era elev în clasa a XI-a la Liceul Stefan Procopiu, a venit sã se înscrie la „Scoala de muzicã”, împreunã cu o colegã de clasã, si ea pasionatã de muzicã. „I-am testat pe amândoi. Cristina Pricop, colega lui Romicã, era tare frumoasã, dar, din pãcate, desi avea un timbru vocal tare plãcut, nu era suficient”, îsi aminteste Doina.
Învãtãcelul Doinei Morosanu, Romicã Zaharia
Nu acelasi lucru s-a întâmplat si cu Romicã Zaharia. Doina Morosanu povesteste despre acel început: ” Vãzându-l pe Romicã, mi-am dat seama cã are potential si cã meritã sã investesc atentia si rãbdarea mea în el. De atunci, am încercat sã îi ofer tot ceea ce stiam si i-am devenit sfãtuitor vocal”, a spus Doina. Concluzia: Doina Morosanu l-a încurajat pe „micul blond” spre lumea fascinantã a muzicii din clipa în care l-a ascultat cântând prima datã. „Romicã a fost serios, era destul de interesat, dar nu îsi dãdea seama de faptul cã era cel mai bun din grupã. Eu mã axam cu mare atentie spre ceea ce avea el nevoie sã lucrãm, pe partea de ambitus, el având potente vocale foarte mari. Însã, la fel ca ceilalti, el voia sã cânte, nu întelegea cã vocea trebuie pregãtitã”, a mai spus aceasta. Timp de trei ani, atât cât a durat scoala, Doina si-a supravegheat elevul îndeaproape. „În aceastã perioadã mergeam la festivaluri cu el, numai cu el. Reuseam sã ajungem la diferite festivaluri pentru copii si tineret. Eu fãceam parte din juriu, el era solist pe scenã”, precizeazã artista. La unul din festivalurile la care mergeau împreunã, Romicã a fost remarcat pentru prima datã de compozitorul Viorel Gavrilã, care era în juriu: „Îmi amintesc, eram la Dorohoi, iar Romicã a luat atunci un loc III, desi merita mai mult. Domnul Viorel Gavrilã m-a sustinut în aprecierile pe care le-am fãcut despre el”. Întâlnirea cu dirijorul si compozitorul Viorel Gavrilã, a fost clipa norocoasã a lui Romeo Zaharia. El a fost cel care, atunci când au pãrãsit Teatrul de Revistã „Toma Caragiu” din Ploiesti artisti, precum Daniel Iordãchioaei si Aurelian Temisan, s-a gândit la Romeo Zaharia. L-a angajat la Ploiesti, iar colectivul teatrului l-a primit cu multã cãldurã si încredere. Romeo, fiind un tip sugubãt i-a cucerit pe toti. Astãzi el are o relatie de prietenie, atât cu actorii, cu întreaga orchestrã, inclusiv cu dirijorul Viorel Gavrilã, cu dansatorii, si ceilalti solisti ai teatrului. Romeo Zaharia este în prezent o voce de bazã a spectacolelor teatrului.
Învingãtori la Festivalul de la Mamaia!
PROFESOR SI ELEV…Dupã ce si-a încheiat activitatea de profesoarã la prima ei clasã de canto, iar învãtãceii si-au luat diplomele si au plecat, Doina Morosanu s-a întors în teatru. Era angajatã a Teatrului de Revistã din Constanta. În acea perioadã, ea a participat alãturi de Romicã pentru prima datã la festivalul de la Mamaia: «Eram foarte apropiatã de Adrian Romcescu, pe care l-am rugat sã îmi dea pentru Romicã o piesã tare frumoasã, care i se potrivea, intitulatã „Tu esti singura”, muzica Ionel Tudor». Cu melodia în posetã, Doina Morosanu l-a adus pe Romicã la Constanta, ca sã o lucreze. Apoi, peste câteva zile, au plecat amândoi la Mamaia, unde au lucrat iarãsi piesa, „la sânge”: „I-am spus lui Romicã tot ceea ce trebuie sã facã pentru a impresiona în scenã, când sã ridice mâna, câti pasi sã facã…Si a fãcut-o!”. Romeo Zaharia a cântat impecabil în concurs. „Plângeam în salã, vãzându-l pe scenã. Blond, cu pãrul lung, cu ochi albastri si cu o mare dorintã de a câstiga. Era plin de emotii si încrezãtor. Îmi pusesem multe sperante în el”, îsi aminteste artista. Dupã seara concursului, a urmat seara decernãrii premiilor. „S-a început cu mentiunile, s-a ajuns la premiul III si numele lui Romicã nu fusese pronuntat. Eram profund devastatã, nemultumitã. Când deodatã, aud: premiul II si…surprizã: numele lui Romicã”, spune artista. De fapt, Romeo. A fost pentru prima datã când Romicã Zaharia a fost Romeo Zaharia. Greu si-a convins Doina Morosanu elevul cã Romeo sunã mai bine în muzica usoarã, decât Romicã: „Cu greu a fost de acord. Îi era teamã cã se va supãra mama lui naturalã, dacã îsi schimbã numele. Însã, botezul pe care i l-am fãcut atunci, la Mamaia, i-a adus mult noroc. Nu mai poate renunta la acest nume”.
Paula Seling si Romeo Zaharia, ce competitie, ce concurentã…
AMINTIRI…Locul I a fost câstigat în acel an de Paula Seling, care a interpretat în cadrul piesei prezentate în concurs, interventii gezistice. Iatã, valoarea doveditã de Romeo Zaharia atunci, la festivalul de la Mamaia. Veselia si bucuria lui de a cânta si de a trãi l-au dus exact unde îI era locul. Alãturi de Paula Seling. S-au petrecut multe lucruri frumoase atunci. Cei doi, Doina si Romeo, au mers pe jos, plini de bucurie si de sperantã, desculti, prin valurile mãrii, de la Mamaia pânã la Nãvodari, unde erau cazati. „Am reusit ceea ce am intuit de la început: faptul cã pe Romicã l-a nãscut mama lui, Dumnezeu i-a dat voce, iar eu l-am descoperit, l-am ajutat si l-am încurajat sã pãseascã în lumea fascinantã a muzicii”. Succesul de la Mamaia i-a trezit lui Romeo Zaharia dorinta arzãtoare de a pãtrunde cu orice pret în lumea muzicii. Si-a dorit si are acum o viatã de scenã”, a mai spus la final marea artistã a Vasluiului.
frumos articol !