Pe 8 noiembrie 2005, o veste cumplitã îi întrista pe multi vasluieni. Nelu Ghetãu, unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti oameni de afaceri din Vaslui, pleca în vesnicie, regretat de copii, sotie, parteneri si mii de oameni. Într-o lume în care patronii sunt priviti cu rãutate, Nelu Ghetãu reusea sã aducã linistea printre angajatii sãi, lãsând o mostenire grea pentru feciorii sãi. S-au împlinit, în aceste zile, sase ani de când Nelu Ghetãu nu mai este printre noi. Fãrã el, cu sigurantã, lumea nu este mai bunã si este mult mai sãracã sufleteste. În memoria acestui om adevãrat, pe care nu-l vom uita niciodatã, am ales sã scot la luminã un editorial pe care l-am publicat în noiembrie 2005, atunci când Nelu a murit.
“Nelu a plecat dintre noi
Ion Ghetãu – Nelu, cum îi spuneau amicii -, a plecat ieri la stele. Din mãruntul si neînsemnatul Vaslui a plecat la Judecata Celui de Sus, pentru faptele sale din timpul vietii. A avut o înmormântare asa cum si-a dorit. Cu lume multã, prieteni de peste tot din judet si din tarã, lacrimi multe, flori într-o veselie. Cu preoti, de la oras si de la mãnãstire. Un om cu care viata nu a fost deloc blândã s-a luptat cu destinul implacabil pânã în ultima secundã. în timp ce altii îsi pun latul de gât sau se aruncã de pe bloc, Nelu Ghetãu s-a luptat pentru fiecare clipã de viatã. Nu a apucat sã împlineascã 50 de ani. Peste cinci zile, ar fi împlinit 49 de ani. Ca întotdeauna, si-ar fi primit prietenii la restaurant, cu o mâncare bunã, un vin de-al casei si un zâmbet. Nu ar fi mâncat prea multe bunãtãti, dar s-ar fi bucurat cã îi vin prietenii de ziua sa. De acum, Nelu asteaptã ca prietenii sã vinã sus, în Rai, acolo unde nu existã supãrare sau întristare. Rãmân în urma sa doi bãieti de ispravã, care vor continua munca începutã de omul Nelu Ghetãu. Cei doi l-au plâns amarnic ieri, de parcã viata lor s-a oprit în loc. Nu stiu, cuvintele par de prisos când vorbesti de un om bun. Nelu Ghetãu a fost condus pe ultimul drum de sute de prieteni. Probabil, cât a trãit nu a stiut cã îl iubesc atâtia oameni. îndurerati, prietenii lui Nelu au mers din urma sa, kilometri întregi, fãrã ca vreunul sã se plângã de obosealã. Si, erau acolo bãtrâni, oameni bolnavi, care puteau sã meargã foarte bine într-o masinã. Nu. Au vrut sã-l ducã pe Nelu la cele vesnice asa cum merita un om ca el. Sute de vasluieni au fost ieri intrigati de cortegiul de oameni si masini care a strãbãtut orasul în lung si în lat. Unii s-au întrebat cine a mai murit. Vã spun eu: Nelu, un om cum rar am vãzut în viata mea. Si, nu sunt singurul care cred în acest fel”.
