De 25 de ani, în Cimitirul Evreiesc din Iași, Olga Chimir este călăuza evreilor din străinătate care vin să-și găsească rădăcinile lăsate în urmă fugind de războaie, pogrom sau comunism. Sprijinită într-un băț și însoțită de o haită de peste 20 de câini, doamna Olga aprinde lumânări la mormintele lăsate în urmă, dar nu abandonate, și își aduce aminte de tinerețea în care cânta la Opera Națională din Iași.
Parlamentul României organizează, miercuri 30 iunie, pentru prima dată în istoria sa, o ședință solemnă pentru comemorarea victimelor Pogromului de la Iași din iunie 1941. „În cimitir, aici, eu sunt șefă”. Doamna Olga, cum este cunoscută de cei care trec de poarta cimitirului, te păcălește la prima vedere. Ușor adusă de spate, trecută de 60 de ani, cu mâna ușor tremurândă, aproape că te-ai aștepta să se așeze jos, la umbra teiului care a explodat în curtea interioară. Să se bucure de miros și să se plângă de căldură. Dar ia un băț scurt sprijinit de masă, îl înfige în pământ și pornește pe aleile din Cimitirul Evreiesc din Iași cu o viteză de ți-e greu să-i ții pasul.
Citeşte întreaga ştire: „În cimitir, eu sunt șefă”. Povestea mezzosopranei care, de un sfert de secol, deschide calea printre mormintele din Cimitirul Evreiesc din Iași
