• comunele de pe valea Siretului, odată sub ape, sînt acum sub nămeti • greul a trecut, însă… iarnă mai este • oamenii se plîng de pretul lemnelor • autoritătile au făcut fată cu greu, mai ales pe viscol
„Iarna nu-i ca vara“, o sintagmă celebră, alături de expresia „Iarna a venit pe nepregătite“ pot exprima, împreună, cel mai bine ceea ce se întîmplă, de vreo săptămînă încoace, în zona Roman. Cu toate că sîntem în ultima lună a iernii, răbufnirea sezonului rece a adus o spaimă aproape inexplicabilă a oamenilor, fată de un anotimp care, de regulă, se manifestă prin geruri si ninsoare. Probabil obisnuiti deja cu sezoanele mai blînde din ultima vreme, multi gospodari au crezut, mai ales cînd venise sfîrsitul lui ianuarie, că si în 2012 va fi la fel. Pentru multi dintre ei, se pare învătati, mai nou, să creadă mai mult în ceea ce văd la televizor decît afară, pe geam, cu proprii ochi, o iarnă normală în zona Romanului a devenit un soi de „bau-bau“, care a îmbrăcat formele diverselor coduri, galbene sau portocalii. Pentru moment a trecut unda de soc, după trei-patru zile de viscol si altele cîteva în care gerul a dat să crape pietrele, majoritatea sătenilor din zonă, si nu numai, fiind, paradoxal, încă foarte contrariati de ceea ce se întîmplă. Un simplu periplu prin comunele de pe valea Siretului, unde oamenii sînt, de altfel, obisnuiti cu nenorocirile, întreprins în dimineata de 10 februarie de reporterii „Monitorului“, avea să scoată la lumină o lume reală buimăcită de frig si speranta năruită că ar mai fi putut să treacă „lejer“ o altă iarnă. Încă de la iesirea din Roman către Sagna nu se poate vedea… nimic altceva decît un peisaj frumos de iarnă. Drumul a fost deszăpezit pe ambele sensuri, cu toate că, pe alocuri, carosabilul acoperit cu omăt bătucit si înghetat poate juca feste soferilor neexperimentati. În rest, de jur împrejur, într-o liniste nefirească si în „dintii“ rînjiti cu larghete de un soare ce umple cerul senin, numai zăpadă. Gerul, la vreo -20 de grade pe termometru si mult mai aspru resimtit pe piele în vînticelul usor, este atoatestăpînitor. Să tot fie neaua cam de o jumătate de metru grosime, pe alocuri, numai vegetatia ceva mai înaltă, de pe marginile fostelor canale de irigatii îndrăznind să o străpungă. În Lutca este prea putină animatie, prin curtile din care a fost scoasă zăpada, depusă, ca un zid de cazemată, pe marginea santului, dar lăsînd, din loc în loc, si căi de acces spre porti. Numai în statia de autobuz, cîtiva cetăteni zgribuliti si cu gîturile alungite după privirile aruncate în lungul drumului arată că mai „miscă“ cineva. În rest, acelasi peisaj de iarnă, cu balta înghetată si fumul care se ridică peste hornuri, căutînd, invariabil, aceeasi cale joasă, spre valea Siretului.
Greul a trecut
În peisajul de lîngă DJ 207 A, mărginit de valuri de zăpadă adunată de lame, parcă pămîntul se uneste cu cerul. Nu se poate privi cu ochiul liber prea mult, pe întinderea aparent nesfîrsită de zăpadă si nu se poate ghici orizontul. În schimb, mii de stele argintii scînteie înspre soare, printre plopii aliniati cuminti la marginea drumului. Nu i-au doborît viiturile din 2008 si nici acum, ceva mai multă zăpadă nu îi sperie. Siretul hibernează, ascuns sub gheata care îl acoperă din mal în mal, si ea îmbrăcată cu o haină groasă de zăpadă. Nici o vietate nu îndrăzneste să-si arate blana sau penele, cu exceptia cîtorva ciori care, de frig, par stane de smoală pe crengi. Drumul spre Buruienesti este de asemenea practicabil, pentru timpul acesta, doar panta de la intrarea în sat, aproape de statia PECO, dînd ceva emotii. În sat, numai în centru, aproape de scoală este ceva mai multă lume, cîtiva copii care vin sau pleacă deja de la ore animînd atmosfera cu vocile care par mai puternice în linistea iernii. În rest, lumea îsi vede de treburile ei, unii merg la un magazin sau la un birt, altii mai dau zăpada, care pleacă sau vine de la fîntîni. Peisajul se repetă, cu fiecare curbă a drumului principal din sat, fiind imitat leit si în Rotunda. La Doljesti, lumea stă mai mult în case, la căldură. În centru, însă, se si lucrează, cîtiva bărbati cu lopetile străduindu-se să degajeze omătul din părculetul din fata primăriei. Autoritătile sînt la post, coordonînd deszăpezirea ultimelor ulite. Primarul Gheorghe Cojocaru sintetizează în cîteva cuvinte prin ce a trecut comunitatea în ultimele zile. „Au fost cîteva zile cu viscol căruia nu i-am putut face fată, cu toate că am colaborat cu primarii comunelor vecine, Oteleni si Butea, judetul Iasi. Nu treceau bine utilajele noastre că zăpada se depunea la loc. Totusi, chiar si asa, am reusit să tinem deschis, permanent, drumul judetean care face legătura cu Romanul si am evitat situatiile de urgentă. S-a depus o cantitate apreciabilă de zăpadă, care a dus la blocarea multor ulite, însă, în ultimele două zile le-am redeschis circulatiei. În acest sens avem două utilaje, unul propriu si un altul închiriat, pe care le-am folosit la maxim. În prezent numai într-unele zone mai izolate sînt numai cărări de acces. Din păcate, însă, m-a surprins ceea ce s-a întîmplat cu multi oameni din sat, care au rămas fără lemne. Sigur, nu se asteptau la o iarnă atît de grea. Asa se întîmplă cînd visezi că nu va mai veni si sezonul rece. Noi am ajutat cu lemne cazurile sociale, persoanele în vîrstă si familiile cu multi copii, însă nu putem acoperi, din acest punct de vedere, toate necesitătile populatiei“, a precizat primarul Gheorghe Cojocaru.
Vox populi
Sătenii din Doljesti, în special cei în vîrstă, spun că au mai văzut asa ierni, însă că, într-un fel cam… ciudat, nu ar fi crezut, nu se stie de ce, că iarna va fi asa de grea la final. Rodica Rotaru, o femeie la 62 de ani, se plînge de necazul adus de abundenta de omăt. „E greu tare cu lemnele iarna asta. Eu am o pensie de două milioane de lei si, în toamnă, o cărută cu lemne se vindea cu trei milioane. De unde să cumpăr? Asa, trebuie să stau mai mult îmbrăcată, zi si noapte si mă încălzesc si eu cum pot. Mă încălzesc inclusiv la lopată, dînd zăpada, pentru că noi, la tară, sîntem învătati de mici cu munca“, spune femeia. Este aprobată, în putine cuvinte, de vecina sa, Maria Tănasă, de 85 de ani, o bătrînică destul de glumeată. Aceasta povesteste cum că a văzut, la viata ei si zăpadă cît casa. „E o iarnă grea, dar frumoasă si oricum trebuia apă la pămînt. Ne e frig, că asa e vîrsta si asa sînt vremurile; nu îti poti permite să faci prea mare căldură, din cauza scumpetei lemnelor“, afirmă octogenara. Ceva mai mare „veselie“ este prin cîrciumi, unde gradele din paharele cu votcă le contracarează, cel putin pe termen scurt, pe cele cu minus de afară. Într-un asemenea birt din Doljesti discutiile sînt în toi, cu toate că mai importantă pare soarta Guvernului decît vicisitudinile iernii. „Era normal să cadă Boc, pentru că a sărăcit tara. Nu stiu cît de multe va face Ungureanu ăsta, că tot de Băsescu e pus, dar măcar e moldovean de-al nostru. Poate o să se uite si la noi, ăstia mai amărîti, că murim de foame dacă mai tine iarna mult“, spune un mesean, care este încurajat imediat de un altul: „Bine că nu murim de sete“. Oamenii îsi beau linistiti paharele si, în răstimpuri, au timp să contempleze si vremea. „Pînă la urma urmei nu-i o iarnă asa grea, ca prin alte părti. Păcat că sînt toate scumpe si noi nu avem putere de cumpărare, să putem sta în case avînd de toate pînă la primăvară“, conchide un altul. Oamenii sînt resemnati în fata iernii, dar stiu că nu mai poate tine mult oricît de tare s-ar „zburli“. „Din martie, oricum nu mai are putere gerul, chiar dacă o să mai ningă. Să treacă «babele» si după aia e ca si dusă iarna. Oricum, să nu uităm că am scăpat o bună bucată de vreme, pentru că putea să se pună o zăpadă din asta în noiembrie si să o tină pînă în aprilie“, este de părere un alt mesean, adept al vinului fiert.
Viata merge înainte
Tămăseniul este o altă comună „învătată“ cu calamitătile, după inundatiile din 2008 si 2010, unde niscaiva zăpadă si ger sînt chestiuni peste care se trece relativ repede. Pe 10 februarie, de exemplu, în satul Adjudeni, era zi de tîrg. Cu toate că, în oras tarabele sînt mai mult goale, dorinta de a face un ban cinstit pare mai mare pentru locuitorii din mediul rural. În zona centrală a localitătii, după catedrala catolică, este ceva „foială“, în jurul orei 11 dimineata. Lîngă clădirea fostei „cooperative“, o serie de întreprinzători mai îndrăzneti au scos în drum tarabele improvizate cu fructe si legume. Se vînd în special kiwi si alte produse exotice, însă nu lipsesc nici traditionalele mere. Preturile practicate sînt undeva în jurul a 3-4 lei/kilogram. La mare căutare sînt si rădăcinoasele sau cartofii, cu toate că marfa este bocnă în saci sau lădite. „Lumea nu cumpără acum să facă provizii, ci ia mai mult pentru consumul obisnuit, asa că nu contează că marfa este înghetată. Preturile nu sînt mari pentru timpul acesta si aici, la Adjudeni, oricum oamenii au ceva mai multi bani decît prin alte părti, deoarece marea majoritate au rude plecate peste hotare. Este destul de greu si pentru noi, pentru că înghetăm aici, lîngă marfă, dar asta e viata, trebuie să facem un ban“, a spus una dintre precupete. Ziua de tîrg este respectată aproape cu sfintenie de săteni, chiar dacă au sau nu ceva de cumpărat. Permanent, comerciantii aduc marfă de sezon si asta nu numai din punctul de vedere al alimentelor. De exemplu, ieri era o ofertă destul de diversificată de lopeti pentru zăpadă sau mături. În perimetrul îngrădit al bazarului, puteau fi găsiti adevăratii „pionieri“ ai comertului. Vînzătorii de haine, încăltăminte sau bunuri de larg consum s-au învătat să se adapteze la orice vreme, pentru că aceasta este, în fond, singura lor metodă de subzistentă. Se mai încălzesc în masini, însă nu prea… mult deoarece carburantul trebuie drămuit cu mare atentie. Între sacii cu marfă, mai ales cînd e vorba de haine, este destul de lesne de mentinut o temperatură acceptabilă. Ca „suplimente“, obisnuitele cafele, ceaiul, vinul fiert sau nelipsita tărie. „La noi în fiecare vineri e zi de tîrg si vine multă lume, indiferent de vreme. Numai cînd au fost calamitătile cele mai mari si Siretul ameninta că se revarsă s-a blocat accesul în bazar. Asta e, acum e iarnă si e normal să fie frig, însă se circulă pe drumuri, deci nu văd de ce nu ar veni vînzătorii“, este de părere Tereza Dancă, din Tămăseni. Părăsim zona înghetată a comunelor de lîngă Roman cînd termometrele indicau -14 grade Celsius, către un oras la fel de înghetat. Încă este iarnă si va mai fi o vreme…
