DRAMA UNEI MAME
Dupã 25 de ani, o mamã îsi cautã cu disperare fiica, pe care bunicii au dat-o spre adoptie unei familii din Australia!
CÃUTÃRI….Povestea unei femei din comuna Puscasi pare sã fie desprinsã din telenovele. Provenitã dintr-o familie foarte sãracã si lovitã de greutãti, Livia Sandu mai are doar o dorintã, înainte ca boala care a pus stãpânire pe ea, sã o lase de tot fãrã puteri. Aceasta ar vrea sã îsi vadã fiica, care i-a fost înstrãinatã fãrã sã poatã a avea un cuvânt de spus. Sãrãcia a împiedicat-o sã îsi caute copila, de care a aflat în urmã cu câtiva ani cã a fost adoptatã de un cuplu de strãini, si dusã la capãtul lumii, în Australia. „As vrea sã îmi vãd fata înainte sã mai pot sã o caut. Am probleme cu câteva chisturi si nu stiu dacã o sã mai apuc sã o vãd, pentru cã nu am bani sã mã tratez. Pe fatã o cheamã Geanina, si nu am mai vãzut-o de când avea 5 luni. Acum ar trebui sã aibã aproape 26 de ani.”. Femeia ne-a mai povestit cã ea nu si-a dat acordul ca micuta sã fie datã spre adoptie, actele fiind semnate de cãtre mama ei, bunica Geaninei.
Pentru o mamã pierderea unui copil este un chin cumplit. Dar ce se întâmplã când un copil îsi pierde copilul nou nãscut? În aceastã situatie se aflã Livia Sandu, o femeie din comuna Puscasi, judetul Vaslui, care si-a pierdut copilul în urmã cu aproape un sfert de secol. Aceasta a rãmas însãrcinatã la 14 ani, iar medicii si mama ei au decis cã este mai bine pentru ea, sã-i fie luat copilul pentru a fi dat în plasament. Pentru tânãra mãmicã a urmat o serie de deceptii, care au fãcut-o sã îsi piardã copilul.” Aveam 14 sau 15 ani când am rãmas însãrcinatã cu Geanina, si am vrut sã o aduc acasã, dar nu am apucat. Eu provin dintr-o familie foarte sãracã, mama imi era bolnavã, iar tatãl meu vitreg era abuziv. Nu o datã a încercat sã îsi batã joc de mine. Locuiam într- o camerã toti trei, în o casã care mai avea un hol.(…) Pe Geanina am nãscut-o în Spitalul Judetean Vaslui, iar doctorul de atunci, unul pe nume Ionescu, mi-a fãcut transferul la Bârlad. Cinci luni de zile am stat cu fetita mea, si când a fost momentul sã mã duc acasã nu m-au lãsat sã îmi iau copilul. Mi-au spus cã doar eu plec acasã, fetita rãmâne la ei si nu merge cu mine acasã. Dupã am aflat cã mama a semnat pentru mine, ca fetita sã fie datã spre adoptie” ne-a povestit Livia. În urmãtorii ani femeia a avut grijã de mama ei bolnavã, si-a întemeiat o familie si a mai nãscut o fetitã.
Mama a prins curaj si încearcã sã afle unde este copilul ei!
Cât am stat de vorbã cu ea, Livia tinea strâns în mânã un bilet, pe care era scris noul nume al fetitei sale, Sanders. „Acum câtiva ani am încercat sã aflu unde a fost dusã. Nu am reusit nimic pânã când cineva, de la politia de la noi, m-a ajutat sã aflu numele celor care au adoptat-o, Brian Lesl si Janice Don. Ei sunt tocmai din Australia. Pe Geanina acum o mai cheamã si Sander. As vrea asa de mult sã o vãd, sã stiu cã e bine. Nu stiu cât o sã mai fiu pe pãmântul asta. Am câteva probleme de sãnãtate, chisturi. Mâine, poimâine, nu mai sunt si poate reusesc sã o reîntâlnesc. Geanina mai are o sorã, care este cãsãtoritã în Cãlãrasi si o mãtusã care locuieste tot acolo. Mereu mi-a spus:”mama mergi si caut-o vreau sã o vãd si eu” ne-a explicat Livia Sandu. Desi greutãtile au întãrit-o, trauma suferitã în urma pierderii copilului încã o urmãreste. Ultima noastrã întrebare pentru ea, a fost, dacã ar vedea-o pe Geanina acum ce i-ar spune. În acel moment toate amintirile neplãcute, sentimentele de vinovãtie si dorul de copil, i-au schimbat complet chipul si lacrimile au început sã-i curgã siroaie. (Andrei Manolachi)
