* Ieri, zăpada dădea să înghită câteva case din Hânţeşti, încă dinaintea intrării în vigoare a noului cod portocaliu de ninsori * Unii dintre oameni şi-au încuiat casele şi s-au retras din calea urgiei * Sătenii spun că în fiecare an sunt probleme cu zăpezile, dar aşa o iarnă n-a mai fost de zeci de ani * Când am părăsit satul, în jurul orei 15.00, ningea din belşug peste case şi peste uliţele deszăpezite de curând
După mai bine de doi kilometri şi jumătate de păşit apăsat printre nămeţi, pe la ora 13.00, intrăm în satul Hânţeşti, izolat de mai bine de o săptămână din cauza zăpezilor. O cale de acces a fost deblocată în urmă cu câteva ore, dar prin şanţul lat rămas în urma utilajelor, zăpada e încă afânată, aşa că am înaintat greu prin câmp deschis, până la adăpostul uliţei principale a satului. Ninge des şi mărunt, fără oprire, iar vântul ne-a tot spulberat fulgii mici în faţă, de vreo jumătate de oră.
Sănii fără zurgălăi
Vedem deja primele case şi cât străbatem ultima porţiune de câmp, ne ferim cum putem din calea unei sănii trase de un cal pe drumul îngust. Doi tineri mână grăbiţi spre ieşirea la Drumul Judeţean 252, cel pe care s-au folosit explozibili pentru deszăpezire, începând de sâmbătă seara. Peste câteva minute, ne întâlnim cu alţi doi localnici, care cară baloturi de furaje pentru animale, cu căruţa. Sunt supăraţi că drumul judeţean nu le-a fost încă deschis şi trebuie să se chinuiască cu atelajul prin câmp.
În rest, încă nu se vede ţipenie de om. De o parte şi de alta a drumului sunt case, dar nu toate par locuite. Doar din loc în loc în, prin câte un horn se ridică în aer fuioare de fum negru. Intrăm în vorbă cei câţiva localnicii care ies la porţi.
Oameni pe care nu i-au înfrânt nămeţii
„Probleme mari sunt de câteva săptămâni, de când a dat ninsoarea. Noi nici nu locuim de regulă aici, suntem gălăţeni dar am venit peste iarnă, am zis că o să fie mai bine şi uite! Cel puţin de săptămâna trecută nu s-a mai putut ieşi sau intra în sat. Au venit şi ceva ajutoare în timpul ăsta, dar… Mama a vrut o pâine şi nu s-a mai ajuns până la noi. Oricum, ne descurcăm noi cum putem”, ne spune Vasilica Carp.
Mihai Cosma are 58 de ani şi locuieşte în Hănţeşti de mai bine de 20 de ani. „Sunt constănţean venit aici dinainte de Revoluţie. Am mai avut noi ierni, dar nici chiar aşa. Şi la noi încă e bine, dar mai la deal sunt case înzăpezite. Nu pot să zic că am avea nevoie de ceva. Avem provizii. Cu apa e puţin mai greu, dar ne descurcăm”.
Pe uliţa mare, ne mai întâlnim cu doi săteni care încearcă să îşi cureţe căile de acces spre porţi. Nu par înfrânţi de iarnă, dar s-au cam săturat să îşi tot croiască drum printre nămeţi, în fiecare zi. „Credeţi că aici e zăpada mare? Să vedeţi mai încolo, în dreapta, la casele care sunt mai spre câmp”, ne spun oamenii.
Zăpada până la brâu, până la casele înzăpezite
În capătul unei uliţe înguste, în direcţia pe care ne-au indicat-o localnicii, îl găsim pe Petrică Furcilă. Are 60 de ani şi e localnic. „Acolo e zăpadă până la acoperiş. Şi a ajuns până aici, uitaţi!”, ne spune omul, arătându-ne o uliţă care şerpuieşte spre câmp. Gardul de peste un metru şi jumătate al gospodărie lângă care stăm de vorbă a fost depăşit cu totul de un val mare de zăpadă, care a intrat în curte şi a dat să înghită şi parte din casă. „Aşa începe încă din decembrie. În fiecare an avem probleme cu zăpada aici, ce mai!”, încheie bărbatul.
Oamenii şi-au săpat, însă, cale de acces pe lângă pereţii locuinţei şi au ţinut zăpada în frâu. Până acum, cel puţin.
Începem să traversăm câmpul care duce spre casele izolate. Fiecare pas e o capcană şi nu de puţine ori intrăm în zăpadă până mai sus de genunchi. Ne mai dezechilibrăm din când în când, dar ne încăpăţânăm să ajungem la casele izolate. După câteva zeci de metri de drum greu, alegem o direcţie greşită. Încercăm să ocolim un petic de vegetaţie uscată şi ajungem în zăpadă până la brâu. Ne întoarcem şi schimbăm traseul. Pe calea proaspăt aleasă, zăpada nu trece de genunchi.
Uliţa troienită
Urcăm grăpiş un deal îngheţat, cu hainele pline de zăpada care vine din toate părţile. Ninsoarea nu s-a oprit, vântul a prins putere, iar peste pojghiţa uşor îngheţată a zăpezii de pe jos se aşterne omăt proaspăt. Respirăm greu şi ne întrebăm cât de dur ar putea fi traiul oamenilor care ar fi nevoiţi să trăiască aici până la primăvară.
Ajungem la o casă îngropată aproape cu totul în zăpadă. Troienele care s-au depus până la acoperiş se unesc cu zăpada căzută abundent peste casă. E liberă doar calea de acces din dreptul uşii, pe unde locatarii au fost scoşi din casă. Peste gardurile caselor au trecut valuri de nămeţi, aşa că din cele mai multe hornuri nu mai iese fum. Mulţi oameni s-au retras din calea zăpezii, şi-au încuiat gospodăriile şi s-au refugiat pe cine-ştie-unde până când va trece urgia. Case mari şi frumoase, şoproane şi hambare peste care a venit zăpada şi în care momentan nu stă nimeni.
Plecăm din Hănţeşti cu puţin după ora 15.00. Roţile maşinii de teren cu care am venit muşcă din zăpada uliţei mari şi ajunge aproape de centrul satului. Se circulă încă. Dar codul portocaliu de ninsori şi viscol a intrat în vigoare deja de trei ore şi chiar dacă drumurile judeţene nu s-au închis încă, ninsoarea se înteţeşte văzând cu ochii, spre disperarea celor care au stat blocaţi aici de mai bine de o săptămână. Iar vin troienele?
