DESTIN… La doar câteva sãptãmâni dupã colega Felicia Bourceanu, pe 19 iunie 2011, în arsita verii atât de mult îndrãgite de cãtre el, a plecat definitiv dintre noi profesorul Vasile Marola, fost director al Liceului “Cuza Vodã”, din Husi. Ivit pe lume în fosta resedintã de judet, pe 17 aprilie 1934, viitorul slujitor al învãtãmântului gimnazial si liceal din centrul episcopal al Tãrii de Jos a cunoscut din plin vicisitudinile rãzboiului si consecintele acestuia pentru locuitorii din actualele tinuturi românesti, gratie regimului politic instalat la Bucuresti sub incidenta trupelor de ocupatie strãinã.
Înainte de a-si fi terminat ultima clasã primarã la Scoala nr. 3 din localitatea natalã, cel de la care ne-am luat rãmas bun zilele trecute a trebuit sã-si urmeze pãrintii – Anica si Ioan Marola (grefier la Tribunalul Fãlciu) – în refugiul transilvan, mai întâi la Turda (unde îsi încheie anul scolar si îsi sustine admiterea la liceul teoretic), apoi în localitatea Lupu, din preajma Sibiului, iar în final la Blaj.
Reîntors acasã, Vasile Marola se supune unei noi examinãri, pentru a deveni elev al Liceului “Cuza Vodã”. De-a lungul celor douã cicluri de studii secundare parcurse în prestigioasa institutie scolarã (clasele V – VIII, respectiv IX – XII), se bucurã de serviciie unor devotati si remarcabili dascãli, între care: pãrintele Mihail Bejenariu si Laura Simionescu (recãsãtoritã Axinte), la Limba Românã; Marin Gãrvãteanu, Petru Turcu, Aurora Danielache (viitor cadru didactic la Institutul Politehnic Bucuresti) si Anton Mitache, la Matematicã; Octav Gâdei, la Francezã; Mihai Hogas si Constantin Nestian, la Istorie; Stefan Petrenco, la Desen; Gheorghe Cristian, la Educatie fizicã; Liliana Linde (cãsãtoritã Turcu), la Chimie; Constantin Enache, în fine – eminentul profesor pe care, dupã 1970, avea sã îl urmeze la catedra de Geografie. Dupã obtinerea bacalaureatului, în vara anului 1952, Vasile Marola si-a încercat chemarea pentru activitatea instructivã, ca suplinitor la scoala Generalã din Gorban (comunã ce tine astãzi de judetul Iasi), pentru ca în toamna anului urmãtor sã se numere printre cursantii Facultãtii de Știinte Naturale – Geografie din cadrul Institutului Pedagogic Iasi, institutie în care întâlneste dascãli eminenti precum Ion Sârcu, Alexandru Obreja (originar din pãrtile Husului), Adrian Murgoci, Filimon Câdei, Pierre Jeanrenault, sau Vãlu Ionescu.
Dupã contactul cu învãtãmântul de la tarã, s-a statornicit în citadela scolarã a fostei resedinte de judet.
S-a cãsãtorit în vara anului 1955
La terminarea specializãrii pe ruta învãtãmântului de scurtã duratã, în vara anului 1955, Vasile Marola va fi repartizat ca profesor în comuna Gherãiesti (judetul Neamt), acolo unde îsi întâlneste viitorul partener de viatã, în persoana învãtãtoarei Anica Lebãdã. Alegând sã locuiascã cu sotia în casa pãrintilor sãi din aripa sud-esticã a asezãrii dintre livezi si vii, tânãrul profesor lucreazã un an la scoala Generalã din comuna Lunca Banului, dupã care se stabileste la catedra de la Husi, functionând o vreme la scolala Mixtã din cartierul Corni, respectiv la scoala Generalã nr. 6 din zona “Bulgari” (sau “Grãdinari”), unde ajunge si director. Este perioada în care regretatul dascãl îsi continuã studiile superioare pe ruta învãtãmântului de lungã duratã, obtinând licenta în Geografie (la facultatea de profil a Universitãtii Bucuresti), cu o tezã privind cresterea albinelor în Europa si în restul lumii. A fost un propovãduitor al respectului pentru muncã la scoalã (incluzând, pe lângã institutiile amintite, Liceul “Mihail Kogãlniceanu” si Liceul Agricol “Dimitrie Cantemir”), dar si acasã, în compania celor doi copii (fiica Elena-Doretta si fiul Eugen), profesorul Vasile Marola a întretinut un adevãrat cult al muncii sustinute de „rãbdare, perseverentã si vointã”. A cerut celor din jur ceea ce a ilustrat mereu el însusi: aprofundarea cât mai multor cunostinte apte sã te pozitioneze în dinamica existentei materiale si spirituale, ori sã-ti favorizeze aplicatii la diverse situatii ale vietii.
A iubit scoala si generatiile cãrora le-a deslusit tainele învãtãturii
Ecologist prin vocatie, profesorul Vasile Marola a iubit mediul înconjurãtor si s-a strãduit necontenit sã-i desluseascã tainele mai mult sau mai putin ascunse.
Viticultor si horticultor, apicultor si avicultor, nu chiar amator, regretatul dascãl s-a comportat în mai toate împrejurãrile ca un vrednic gospodar, în sensul strãvechi al sintagmei. Spirit enciclopedic, dublat de o inteligentã robustã, a dãruit cu voluptate din secretele acumulate în anii de studii si, mai ales, din lecturile de dupã încheierea pregãtirii în specialitate. A iubit scoala si pe sustinãtorii ei din alte timpuri, iar pe cei din jur i-a plãcut sã-i judece în raport cu standardul propriei aprecieri, dupã fapte si dupã competenta confirmatã într-o situatie sau alta, iar nu dupã vorbe si închipuiri. A fost un om frust si greu de abãtut de la propriile convingeri. Altminteri, un interlocutor agreabil, pe care se putea conta, si un prieten de nãdejde. Cei care l-au cunoscut îi vor pãstra o vie si frumoasã amintire.
Prof. dr. Petru Ioan
