RISC… O hușeancă a tras o sperietură zdravănă zilele trecute, când, povestește ea, a trecut pe lângă Spitalul municipal „Dimitrie Castroian”, iar de pe peretele corpului de clădire aflat chiar la stradă, s-ar fi desprins o bucată de tencuială. „Nu vă închipuiți ce spaimă am tras! Norocul meu a fost că a căzut piatra respectivă cam la 20 de centimentru de mine. Eu mă îndreptam spre cartierul Dobrina, unde stau. Era o bucată destul de mare. Am avut noroc. Este vorba despre clădirea aceea veche, care se află drept la stradă, la intrarea în Spital. Am făcut și niște poze, ca să se vadă. Zi de zi trec pe aici și am văzut că e în ruină. Uneori trec cu fetița mea. Anul acesta am trecut cu copilul mai puțin, căci a fost cu pandemia și a stat mai mult acasă. Dar dacă eram cu copilul? E o parte din clădirea veche, care nu mai pare folosită, dar nu ar fi mai bine ar fi să fie demolată, ca să nu cadă peste trecători?!”, întreabă femeia. Imaginile de la fața locului arată, într-adevăr, că acel corp de clădire veche, al cărei perete dă drept în stradă, este șubrezit și prezintă un anumit risc. Unii însă văd din alt unghi situația: „Lăsați, că la câte necazuri au avut de trecut în ultima vreme medicii de la Spitalul Huși, numai grija peretelui coșcovit nu au avut-o. Lasă, că vor vedea ei ce fac și cu peretele. Ne trezim acum cu toate, deodată! Medicii trebuie să vadă de pacienți, să vadă de alte probleme. Medicii nu sunt zidari. Dacă s-a coșcovit peretele, să îl refacă Primăria sau cine se ocupă de siguranța clădirii. Medicii, asistenții, infirmierele au altă treabă. Se ocupă de pacienți. Pot să vă spun că am fost în urmă cu o săptămână la CPU și am rămas plăcut surprinsă de cât de frumos s-a purtat o doamnă doctor și o doamnă asistentă cu mine. Așa, da! Dacă așa se vor purta mereu, tot respectul. Acum vreo șase luni, nu a fost la fel, dar lucrurile se pot schimba. Oricum, până fac o fațadă sigură acolo, la stradă, o să trecem și noi mai cu atenție. Iar dacă ne cade vreo cărămidă în cap, intrăm direct la Urgențe. Am glumit. Doamne ferește!”.
