Exorcizarea de la Tanacu si contributia vasluienilor la succesul regizorului Cristian Mungiu, multiplu-premiat la Cannes

DRAMÃ SI INSPIRATIE… Numele lui Cristian Mungiu este în aceste zile pe buzele tuturor, dupã ce celebrul regizor a cucerit pentru a doua oarã marele trofeu „Palme D’or”, la Festivalul de Film de la Cannes. Filmul sãu, o dramã realã petrecutã în Norvegia si devenitã sursã de inspiratie, a uluit juriul si a devansat pelicule cu mari aspiratii. Vasluienii însã îsi amintesc faptul cã, la fel, o altã dramã petrecutã în judetul Vaslui, a fost, de asemenea, sursã de inspiratie pentru regizorul Cristian Mungiu si i-a adus un premiu important la Cannes. Este vorba despre ecranizarea cazului de la Mãnãstirea Tanacu, unde o mãicutã, Irina Cornici, murea în urma unui ritual de exercizare, fãcut de preotul Daniel Corogeanu. Întâmplarea în sine a generat reactii internationale, la Tanacu venind de la politisti, procurori si jurnalisti celebri, pânã la scriitori si regizori, uluiti cã în secolul 21, într-o mãnãstire pititã dupã dealurile Vasluiului, un preot si niste maici au tinut legatã o tânãrã pe o cruce zile în sir, ca sã o scape de „duhul rãu”. Drama mãnãstirii din Vaslui a fost inspiratie pentru filmul „Dupã dealuri”, care i-a adus lui Cristian Mungiu un alt premiu mare la Cannes, în 2012.

Desi au trecut 21 de ani de la tragedia de la Tanacu, multi vasluieni îsi amintesc ecoul acelor zile de iunie de parcã a fost ieri. Povestea, consideratã una dintre cele mai controversate episoade religioase si judiciare din România posdecembristã, a fãcut înconjurul lumii. Amestecul de credintã fireascã si fanatism de tipul Evului Mediu, precum si toate elementele despre viata unei mãnãstiri retrase, particularitãtile preotului Corogeanu, institutiile statului cu reactii bulversate într-un caz aflat, ce-i drept, la intersectia dintre Religie si Codul Penal – toate au socat, dar au si fascinant un public enorm. Presa a jucat un rol important, cãci moartea tinerei cãlugãrite Irina Cornici, o intrigã cu atât de multe elemente misterioase si îngrozitoare, unele dintre ele, a fãcut ca jurnalistii nu doar din România, dar si de peste hotare sã batã drumul pânã la Tanacu si sã ancheteze gazetãreste în detaliu locul unde, în secolul 21, un preot cu barba roscatã, Daniel Corgeanu, exorciza oameni, legându-i pe cruce. De asemenea, emotiile profunde si interesul deosebit pentru acest caz a venit si din povestea Irinei Cornici, o fatã de 23 de ani, crescutã într-un orfelinat din Bârlad, care, în aprilie 2005, decide sã se cãlugãreascã. Primeste acest dar de la preotul Corogeanu, iar în mai putin de 2 luni moare, dupã un ritual de exorcizare.

Filmul inspirat din tragedia de la Tanacu, premiat pentru firul povestii reale, transpus într-un scenariu de exceptie

Pe urmele tragediei de la Tanacu a mers si scriitoarea Tatiana Niculescu. Deja tot ceea ce se întâmpla la mãnãstirea feritã de ochii lumii si dincolo de ea, în mess media, devenise spectaculos precum un film turnat în cruda realitate. Dupã moartea Irinei se punea problema arestãrii preotului Corogeanu si a patru cãlugãrite, iar sãtenii din Tanacu au fãcut zid în jurul mãnãstirii, dormind la fata locului, ca sã îl apere pe preot, în caz cã vine Politia sã îl aresteze. Episcopia anuntase cã îl caterisise pe Corogeanu si agitatia crestea cu cât preotul si mãicutele care o legaserã pe cruce pe Irina Cornici încã slujeau. Scriitoarea Tatiana Niculescu a început sã facã documentarea pentru cartea „Spovedanie la Tanacu”. Regizorul Cristian Mungiu, inspirându-se, a scris ulterior scenariul filmului care avea sã ilustreze cinematografic aceastã tragedie. Asa s-a nãscut filmul „Dupã dealuri”, care, în 2012 primea la Cannes premiul pentru cel mai bun scenariu. „Filmul lui Cristian Mungiu evitã sã fie senzationalist sau antireligios, ci este o memorabilã si profundã tragedie socialã. Lanțul cauzal culmineazã cu strivirea tinerei mãicute. Filmul are un soi de cruntã obiectivitate materialistã, care face ca desemnarea ca țap ispãșitor a unui singur individ, a unui singur grup sau a unei singure instituții sã nu dea sentimentul facerii de dreptate în acest caz, ci, mai degrabã, senzatia cã nedreptatea fãcutã ei de un lung sir de oameni si institutii, riscã sã se repete pentru fiecare dintre noi”, au remarcat criticii filmului, desre cazul celebru de la Mãnãstirea Tanacu, din Vaslui.

Pe atunci Episcop Vicar, PS Corneliu Bârlãdeanu a fost îmbrâncit de multimea agitatã, venitã la mãnãstirea Tanacu sã îl apere pe Corogeanu

Pe vremea aceea, Episcopia Husilor era condusã de Episcopul de vrednicã pomenire, Ioachim Mares. Vicar era nimeni altul decât Corneliu Onilã, pe atunci purtând numele de Corneliu Bârlãdeanu. Întrucât Preasfintitul Ioachim avea deja o stare de sãnãtate subredã, Vicarul Bârlãdeanu a mers sã facã „putinã ordine” la Mãnãstirea unde pãrea cã lucrurile au scãpat cu totul de sub control. Nu a izbutit, cãci, în agitatia sãtenilor veniti sã îl apere pe Corogeanu si pe maicile acuzate cã au exorcizat-o pe Irina Cornici, episcopul vicar Corneliu a fost îmbrâncit si chiar scuipat de multimea revoltatã. Nu s-a lãsat nici el mai prejos, întrucât a amenintat cã va închide lãcasul si i-a blestemat pe sustinãtorii lui Corogeanu, dar si pe avocata lui. „Trebuia respectat ca episcop vicar, nu trebuia sã se poarte asa cu el”, au reactionat cei care au vãzut cum toate buletinele de stiri se deschid cu imaginile rãzmeritei de la Tanacu. Între timp, dupã mai multi ani, Corogeanu si mãicutele au fost condamnati pentru moartea mãicutei Irina. Corogeanu a stat în închisoare 4 ani, iar dupã ce s-a eliberat, a continuat sã locuiascã izolat de lume, într-un adãpost din zona satului Portari. Putini sunt cei care l-au mai vãzut, însã unii spun cã a rãmas cu credinta lui si ferit de lume.