De ce trebuie să citiți acest minunat reportaj de la Parlamentul României?
50 de vasluieni au fost în vizită la Parlamentul României, pe 19 decembrie 2022, după ce au câștigat un concurs organizat de cotidianul nostru, chiar în ediția specială de 1 Decembrie. Aceștia au răspuns provocării omului de afaceri Ionel Sandu de a scrie eseuri sau poezii patriotice de Ziua Națională a României despre ce înseamnă să fii român. La redacție s-au primit peste 500 de scrisori, iar 50 au fost selectate drept câștigătoare. Aceasta a fost selecția mare. A existat și o selecție mai restrânsă, iar șapte dintre cei 50 de câștigători au primit suplimentar și premii în bani. Scriitorul Daniel Grosu a fost printre premiați, iar promisiunea sa față de grup a fost aceea de a scrie un reportaj despre acea zi minunată petrecută de cititorii fideli ai ziarului nostru la Parlament. Iată reportajul acestuia!
Daniel Grosu
Luni dimineață, pe 19 decembrie, în jurul orei 5.00 dimineață, peste patruzeci de oameni ne adunaserăm în apropierea Hotelului Racova, unde avea să ajungă autocarul de Galați care avea să ne transporte la București, pentru a vizita Parlamentul României. Totul, la inițiativa antreprenorului Ionel Sandu, managerul firmei Radical Grup Vaslui, care a vrut să-i recompenseze astfel pe cei care au scris cele mai sensibile mesaje adresate Patriei, la 33 de ani de la evenimentele din decembrie 1989. Și cu sprijinul lui Lucian Timofticiuc, directorul cotidianului „Vremea Nouă”.
Pinguini îmbufnați? Nu, fericiți!
După ce destul de mulți au clănțănit din dinți și au tremurat precum câinii la injecție, apare și autocarul. Ne apropiem de acesta ca niște pinguini îmbufnați. De parcă ar fi văzut cineva, vreodată, și pinguini zâmbitori și fericiți! Dar asta-i treaba și asta-i iarna. Pornim. Lucian Timofticiuc, managerul ziarului “Vremea Nouă”, se așează lângă mine. Dare-ar Domnul să mă îmbolnăvesc de șefie! Autocarul face o pauză la Crasna, de unde mai luăm unsprezece colegi veniți din Huși cu mașinile personale și apoi la Bârlad, de unde mai urcă șapte oameni. Timpul trece, iar eu îmi dau întâlnire cu Moș Ene, pe care-l las să treacă și pe la genele mele. Mă trezesc când deja suntem la Tecuci, iar mie mi-e ciudă că n-am putut să-mi văd, din viteză, compania de pompieri unde am făcut armata. La Tecuci se schimbă șoferii. Fapt care îmi aduce aminte de faza în care doi tineri părinți au purtat un dialog de genul: „Dragă, mă duc să schimb copilul”, spune nevasta. La care soțul îi răspunde: „Bine, atunci să iei unul care plânge mai puțin!”. La ora 6.52 răsare un soare suspect de roșu, zici că tocmai a luat foc. Înainte de intrarea în Buzău ne vorbește Ionel Sandu, care spune, printre altele, că este foarte important ca toți românii să lupte pentru a-și întoarce acasă fiii rătăcitori plecați prin cele străinătățuri. La Costești, Ionel Sandu își face datoria de gazdă și ne distribuie tuturor sandwichuri. Mie mi-a oferit două. M-o fi văzut mai ogârjit. Ajungem la București în timp util, conform planificării, adică pe la ora 11.
Aproape o mie de trepte urcate și coborâte, în Palatul Parlamentului!
Incursiunea în Palatul Parlamentului a însemnat o adevărată aventură. Multe etaje, multe trepte. Urcăm până la balconul de unde se pot urmări ședințele parlamentarilor E ceva somptuos. De fapt, totul este somptuos aici: încăperi grandioase, cu tavane care sunt foarte sus, de care sunt agățate candelabre uriașe. Dar prea multe trepte! Păi ce-i păsa lui Ceaușescu, sireacul, el sigur mergea cu liftul! Dacă or fi fost montate deja pe vremea lui! Mergem la sediul Comisiei pentru Sănătate și Familie, care este prezidată de vasluianul Nelu Tătaru. Acesta a spus că sănătatea și învățământul nu trebuie politizate niciodată! Foarte corect, dar se pare că nu chiar toată lumea conștientizează asta! Ne mai spune că această comisie a cărui președinte este, numără 27 de membri. Apoi mergem la un alt apropiat al Vasluiului, Marian Enache, care este președintele Curții Constituționale. Avocatul a fost printre primii care a intrat, după fuga Ceaușeștilor, în biroului primului-secretar de atunci, conducând și FSN-ul și CPUN-ul de atunci. Prin 1993, a fost ambasador al României în Republica Moldova. Marian Enache ne-a primit cu prietenie și i-a ascultat, cu admirație, pe cîștigătorii premiilor concursului organizat de Ionel Sandu și Lucian Timofticiuc. Copiilor și femeilor le-a oferit câte o ciocolată. Le-ar fi dat și bărbaților, dar cutia era pe terminate. S-a scuzat, spunând că vizita noastră a fost o surpriză, că n-a apucat să se pregătească. Da bine, domnule președinte, noi nu ne supăram nici de la un whisky! Ca să revin, a fost tare greu cu treptele alea! N-am mai făcut asemenea efort de când eram singurul angajat la amantă!
La Târgul de Crăciun
Ocolim un pic imensa clădire și ajungem la Târgul de Crăciun din Piața Constituției. Avem o oră la dispoziție să bântuim pe-acolo. Lucruri frumoase, interesante, dar teribil de scumpe. Am luat și eu câteva „jucării” – un om de zăpadă brodat pe o ciubotă cu Moș Nicolae, vreo doi brăduți care cântă și se fîțîie în toate părțile, un pix cu Moș Crăciun etc – iar vânzătorul m-a întrebat cum de nu mi-e frig, că el a înghețat de când stă acolo. „D-apoi, mi-am uitat fesul în autocar, iar acum trebuie să suport!”. Ia să leorpăim și un vin fiert… „Ieftin” ca braga! „Doar” 10 lei un pahar de 330 mililitri! Dar gusturile nu se discută. Mai ales că mi-am opărit și degețelele nevinovate, de scriitor! Ușor-ușor, ne regrupăm. Plecăm spre Catedrala Mântuirii Neamului, unde ne așteaptă autocarul. La un moment dat, impacientat, Romeo Crețu îl sună pe Dănuț Iancu, fotograful de la „Vremea Nouă”, care era în fruntea grupului, ca să-i spună să se oprească, pentru că doi copii se dau în „roata mare”. Copiii erau se fapt doi adolescenți, băiat și fată, care sigur s-au urcat în drăcovenia aia ca să se roage pios, cu privirile spre Catedrală.
Spre casă
Ne zgăibărăm în autocar și pornim spre Vaslui. Dar deja s-a făcut noapte, iar călătoria este mai greoaie. Șoferul mai oprește pe la câte-o benzinărie, pauză de-o țigară pentru fumători și de toaletă pentru cei care aveau evoie, timpul parcă și-ar smulge cu cleștele minutele din timpul nostru, fiecare așteaptă să ajungă acasă. Peste toate, o acțiune extraordinară, pentru care cei doi artizani ai ei, Ionel Sandu și Lucian Timofticiuc, merită felicitați.
