EDITORIAL | Prefectul de Vaslui, cu pumnul în gura presei. Andrei Șerban și lecția de „transparențã” administrativã

RUSINE… Sunt mai multe feluri în care un demnitar poate rãspunde criticilor presei. Poate explica. Poate combate. Poate veni cu documente si argumente. Poate admite cã a gresit. Sau poate face ceea ce a ales sã facã prefectul judetului Vaslui, Andrei Serban: sã scoatã jurnalisti din grupul de WhatsApp prin care Prefectura tine legãtura cu presa. O metodã administrativã simplã si eficientã: dacã nu-ti place întrebarea, elimini omul care o pune.

De când Andrei Serban a preluat functia de prefect, comunicarea institutiei cu presa localã a ajuns la unul dintre cele mai scãzute niveluri din ultimii ani, mai grav decât pe vremea când prefect era Todericã. Într-o functie în care comunicarea publicã nu este un moft, ci parte a responsabilitãtii institutionale, tãcerea a devenit politicã de lucru. Când au apãrut informatiile despre permise de conducere ale unor soferi vasluieni descoperite într-o groapã de gunoi din Republica Moldova, cazul ridica întrebãri evidente inclusiv pentru Prefectura Vaslui, în conditiile în care serviciul care gestioneazã asemenea documente functioneazã în sfera coordonatã de institutia prefectului. Publicul avea nevoie de explicatii. Presa avea nevoie de rãspunsuri. Prefectul Andrei Serban a ales tãcerea absolutã.

A venit apoi furtuna violentã de vineri. Mai multe localitãti au rãmas fãrã energie electricã, iar culturile agricole au fost lovite de grindinã. Pentru oamenii din zonele afectate, a fost o noapte teribilã. Pe grupul de WhatsApp al Prefecturii Vaslui, în schimb, liniste.

Sâmbãtã dimineatã, pe grupul de presã, jurnalistul Daniel Tãnãsuc de la un site local de stiri le-a cerut prefectului Andrei Serban si inspectorului-sef al ISU Vaslui, Cãtãlin Oloeriu, sã demisioneze, reprosîndu-le cã institutiile pe care le conduc nu au fost capabile sã transmitã presei nici mãcar o informare despre ceea ce se întâmplase în judet. Era o criticã durã? Evident. Era incomodã? Cu sigurantã. Dar presa nu existã pentru confortul prefectului si nici a sefului ISU. Iar rãspunsul unui reprezentant al Guvernului într-un stat european ar trebui sã fie informatia, explicatia sau, dacã acuzatia este nedreaptã, argumentul. Nu butonul „Remove from group”.

Din pãcate, Andrei Serban a ales ultima variantã si l-a exclus pe Daniel Tãnãsuc din grupul de comunicare al Prefecturii. Acum, sã nu credeti cã sunt un mare fan Daniel Tãnãsuc, chiar dacã vreo câtiva ani am fost colegi de redactie, însã dacã grupul respectiv este canalul folosit institutional pentru transmiterea informatiilor cãtre jurnalisti, gestul prefectului e mult mai grav decât o ceartã pe retelele de comunicare, pentru cã în cazul de fatã nu mai vorbim despre cineva dat afarã dintr-un grup de prieteni pentru cã a stricat atmosfera! Vorbim despre accesul unui jurnalist la un canal prin care o institutie publicã distribuie informatii de interes public.

Si atunci întrebarea este inevitabilã: accesul la informatiile Prefecturii Vaslui depinde, de acum înainte, de cât de frumos vorbeste un jurnalist despre prefect? Dacã îl lauzi, rãmâi în grup? Dacã îl critici, esti eliminat? Pentru presa din judetul Vaslui, un asemenea precedent este extrem de grav. Este pentru prima datã când un prefect al judetului recurge la o asemenea mãsurã împotriva unui jurnalist local pentru o criticã formulatã chiar pe canalul de comunicare cu presa.

Reflexul lui Andrei Serban aminteste, mai degrabã, de regimuri precum cel din Coreea de Nord si nu de cele ale statelor europene. Ironia este cu atât mai mare cu cât actualul prefect nu este vreun activist format în obiceiurile cenusii ale ultimelor decenii comuniste. Este un politician tânãr, provenit din USR, partid care si-a construit o bunã parte din discurs pe transparentã, reformarea statului si valorile europene. Frumos în brosuri, nimic de zis, însã mult mai complicat pe WhatsApp!

Domnule prefect, domnilor politicieni, dragi pretendenti la functii de conducere administrativã, testul adevãrat îl dati atunci când cineva vã criticã. Când un jurnalist vã cere demisia. Când întrebãrile vã enerveazã. Când aveti puterea de a apãsa un buton si de a face vocea incomodã sã disparã. Atunci aflãm cât valoreazã, de fapt, discursul vostru despre transparentã si despre valorile europene! Am simtit-o si noi pe propria piele, când presedintele PSD Vaslui, deputatul Adrian Solomon, organiza conferinte de presã doar cu o parte a presei locale. Cei care aveau de adresat întrebãri mai incomode domnului deputat, printre care si jurnalistii „Vremea Nouã”, nu au fost lãsati sã intre în salã. Altãdatã, de la tribuna partidului a rupt ziarul nostru, vrând parcã sã-l copie pe Gigi Becali, când a rupt „Gazeta Sporturilor” în fata camerelor, numindu-l ziar mincinos. Din pãcate, atunci nici un coleg de breaslã nu a arãtat pic de solidaritate. Noi o facem azi pentru a atrage atentia asupra directiei gresite spre care se îndreaptã unii care vremelnic ocupã functii de conducere, fie la Prefecturã, Consiliul Judetean sau Primãrie.

Domnule Andrei Serban, un prefect nu este proprietarul Prefecturii. Nu este administratorul unei pagini personale de Facebook si nici seful unui club privat în care membrii sunt acceptati în functie de cât de agreabili îi sunt. Este reprezentantul Guvernului într-un judet si conduce o institutie finantatã din bani publici. Iar jurnalistii nu trebuie sã primeascã informatii publice ca recompensã pentru cumintenie. Dacã dumneavoastrã considerati cã Daniel Tãnãsuc a formulat acuzatii nedrepte, puteati rãspunde. Dacã sustineti cã Prefectura a comunicat suficient în timpul furtunii, poate ne prezentati informãrile transmise. Dacã apreciati cã nu aveati responsabilitãti în cazul permiselor ajunse în Republica Moldova, poate explicati institutional competentele si cronologia. Asta înseamnã comunicare. Eliminarea jurnalistilor dintr-un canal de presã nu rãspunde la nicio întrebare, ba din contra!_