EDITORIAL | Când Sănătatea devine armă electorală

CUM SE FABRICĂ REVOLTA… Sunt momente în care drama din sistemul sanitar este folosită pentru a căuta soluții și sunt momente în care aceeași dramă este transformată într-o răfuială între partidele politice. Din punctul meu de vedere, perioada pe care o traversăm pare să aparțină mai mult celei de-a doua categorii. Să mă explic! De câteva zile, toate televiziunile abundă de declarații alarmiste despre colapsul sistemului medical, despre lipsa personalului și despre riscul ca spitalele să nu mai poată funcționa. Mesajele sunt transmise aproape la unison de lideri sindicali din teritoriu care, deloc întâmplător, sunt în mare parte și membri ai Partidului Social Democrat, cum este și cazul liderului Sanitas Vaslui. Însă cea mai evidentă demonstrație de ipocrizie este a fostului ministru al Sănătății, Alexandru Rogobete. Astăzi, acesta vorbește apăsat despre lipsa de personal, despre pericolul în care s-ar afla spitalele și chiar participă la demonstrațiile din curțile unităților sanitare. Numai că, în perioada în care a condus Ministerul Sănătății, același Rogobete nu a înaintat nici măcar un memorandum către Ministerul Finanțelor pentru suplimentarea posturilor din sistem. Or, dacă problema era atât de gravă pe cât susține acum, pasul pe care trebuia să îl facă era unul singur: să solicite oficial posturile necesare. A ocupat luni de zile funcția de ministru fără să facă acest lucru, iar astăzi le mângâie părintește pe infirmierele și asistentele care se plâng că nu mai fac față surmenajului.

Lupta politică se poartă în această perioadă doar pe terenul emoției și nu este deloc întâmplător că această ofensivă mediatică apare exact în momentul în care Guvernul discută modificări privind veniturile și salarizarea din sistemul public. Până acum nimeni nu a fost îngrijorat de pacienții care așteptă luni întregi pentru investigații, de secțiile supraaglomerate sau de cazurile în care lipsa profesionalismului a dus la tragedii. Astăzi însă, când sunt puse în discuție anumite privilegii salariale, sistemul medical devine brusc prioritatea absolută pentru toată lumea.

Iar pentru ca emoția să producă efectul dorit, sunt aduse în prim-plan cele mai sensibile cazuri, cele în care sunt implicați copii. Așa s-a întâmplat și cu tragedia bebelușului care a murit în timp ce aștepta un loc la Terapie Intensivă, la Spitalul „Marie Curie”. O dramă care a impresionat întreaga țară și care a fost prezentată intens în spațiul public. Mai puțin mediatizată a fost însă o precizare făcută chiar de șeful Secției ATI Neonatală, Cătălin Cârstoveanu. Acesta a explicat că micuțul era într-o stare extrem de gravă și că șansele de supraviețuire erau, din păcate, foarte reduse. O informație esențială pentru înțelegerea întregului context, dar asupra căreia nicio televiziune nu a insistat. Și asta pentru că într-o confruntare politică bazată pe emoție, nuanțele incomode sunt adesea lăsate deoparte.

În schimb, există tragedii care cu adevărat puteau fi evitate și despre care aproape nimeni nu mai vorbește. La începutul acestui an, o fetiță de doi ani din Vaslui a murit la Iași după ce fusese diagnosticată și tratată greșit la Spitalul Județean Vaslui. Medicii ieșeni le-au și spus părinților că micuța ar fi avut șanse foarte mari să fie salvată dacă boala era identificată și tratată la timp. Spre deosebire de cazul prezentat zilele acestea pe toate posturile de televiziune, la Vaslui erau șanse reale de supraviețuire. Cu toate acestea, cazul a dispărut rapid din atenția publică, nimeni nu și-a pierdut postul, iar sistemul și-a continuat nestingherit activitatea.

Această diferență de abordare spune multe despre modul în care sunt selectate subiectele. Unele tragedii sunt transformate în muniție politică, altele sunt uitate imediat ce nu mai servesc niciun interes electoral. Cazul de la Vaslui arată și o altă realitate incomodă. În ultimii ani, personalul medical a beneficiat de creșteri salariale consistente, însă acestea nu au fost întotdeauna însoțite și de o creștere a responsabilității, profesionalismului și empatiei față de pacient. Evident, nu trebuie să generalizăm pentru că în spitalele vasluiene lucrează numeroși medici, asistenți și infirmieri care își fac meseria cu devotament și care, de multe ori, reușesc adevărate miracole în lupta pentru salvarea vieților omenești.

Tocmai de aceea, dezbaterea despre sistemul sanitar trebuie purtată cu onestitate, nu cu emoții fabricate și indignări selective. Problemele din sănătate nu au apărut peste noapte și nici nu or să dispară odată cu încheierea confruntărilor politice, iar suferința unor copii nu ar trebui folosită niciodată pentru a cîștiga puncte electorale sau pentru a apăra interese salariale și de partid.