DOLIU… Rareș Diaconu, elevul eminent de la Liceul „Emil Racoviță”, care a reușit să mobilizeze un întreg județ cu povestea sa, a încetat din viață sâmbătă noaptea. Tânărul se lupta de mai bine de un an jumătate cu o boală nemiloasă: cancer osos, osteosarcom în formă galopantă. A urmat mai multe tratamente atât în țară, cât și în străinătate, iar din luna martie a acestuia an se afla în Austria. Trupul neînsuflețit al băiatului urmează să ajungă săptămâna aceasta acasă, urmând ca mai apoi să fie înmormântat în Negrești.
Când a fost diagnosticat cu cancer, Rareș era elev în clasa a XI-a, era olimpic la limba franceză, reprezentând județul la faza națională în 2018, și se pregătea ca în anul următor să urce pe podium. Nu-și dorea să se afle în spațiul public că e bolnav, pentru că se simțea în putere să lupte cu boala, însă colegii, simțind gravitatea situației, și-au dorit ca el să aibă parte de cele mai bune tratamente și au demarat o companie de strângere de fonduri. Li s-au alăturat, apoi, numeroși vasluieni, s-au organizat evenimente caritabile, mai mulți oameni au scos la licitație diferite obiecte, iar unii copii și-au donat alocațiile. Nu era om în Vaslui care să nu fi aflat povestea lui Rareș și să nu vorbească cu speranțe despre el. La rândul lui, tânărul le transmitea mulțumiri și gânduri despre cât de norocos și de iubit se simte: „Nu sunt nici vedetă, nici caz social, sunt un om iubit, care iubește la rândul lui, iar asta nu se va schimba! Ceea ce simt pentru toți cei care mă susțin depășește sentimentul de recunoștință sau de admirație… Simt că formăm o familie frumoasă și specială, care niciodată nu uită să zâmbească, să fie optimistă și curajoasă! Sunteți toți în gândul și în inima mea! Multă sănătate și fiți binecuvântați pentru tot binele făcut!”, transmitea Rareș în aprilie 2019.
„Rareș s-a gândit foarte mult la colegii lui, ținea enorm la ei”
Deși se lupta cu o boală grea, tânărul a continuat să învețe de pe patul de spital, reușind să finalizeze liceul cu media 10. Acum ar fi trebuit să fie, alături de colegii lui, în febra probelor de la Bacalaureat. Din păcate, starea de sănătate nu i-a permis, însă le va ține pumnii și îi va veghea de acum înainte din Cer. „Rareș s-a gândit foarte mult la colegii lui, ținea enorm la ei. Chiar dacă se simțea mai rău, nu lăsa să se vadă asta. Spunea mereu că e bine și arăta că e optimist. Ne întărea speranțele că va fi bine și parcă ne încuraja el pe noi. Părinții au vrut să-i menajeze pe copii și să se afle că Rareș nu mai e printre noi după ultima probă la BAC, dar între timp colegii au aflat. Nu ne vine să credem, cu toții speram că se va face bine, pentru că a luptat atâta timp și, cum vă spuneam, mereu ni se arăta optimist”, a declarat diriginta lui Rareș, prof. Liliana Florea. Contactat telefonic, directorul Liceului „Emil Racoviţă” a precizat că nu poate declara nimic, pentru că nu îi vine să creadă. Vestea a căzut ca un trăsnet pentru toţi apropiaţii băiatului, de la rude, colegi, prieteni, profesori până la cei care nu l-au cunoscut personal, dar i-au auzit povestea.
„Mulțumim, Rareș, că ai călătorit alături de noi pe drumul vieții!”
Prof. Liliana Florea a găsit puterea și a transmis un mesaj emoționant despre cum îl va păstra în memorie pe Rareș: „O lecție despre omenie, despre bunul simț și despre iubirea față de semeni este ceea ce ne-a oferit Rareș tuturor. Bunul Dumnezeu l-a trimis în mijlocul nostru să ne propovăduiască, asemenea unui Apostol, învățăturile creștine despre menirea omului în viață, susținând principiile moralității. Gândurile lui, izvorâte din înțelepciune și din profundă afecțiune, s-au revărsat asupra noastră, făcându-ne să înțelegem că viața trebuie acceptată așa cum este, fără revoltă și furie, urmând fiecare calea hărăzită. Nu pot să vorbesc în alți termeni despre Rareș pentru că el a înțeles mereu că suntem fiii lui Dumnezeu și nînne-avățat să prețuim adevăratele valori pentru care luptăm continuu. De aceea, prin Rareș, am descifrat tâlcul cunoscutei Epistole către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel: <Si de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință și de- aș avea atâta credință, încât să munti și munții, iar dragoste nu am nimic nu sunt>. Mulțumim, Rareș, că ai călătorit alături de noi pe drumul vieții , dar pentru că ai considerat că e timpul să ne descurcăm și singuri , îți spunem: <Drum lin spre viața veșnică, OMULE!>”.
