TÃCEREA E DE AUR
REACTII… Cazul elevei de 15 ani din Vaslui care a reclamat la 112 cã ar fi fost agresatã sexual de un profesor de la Liceul „Ion Mincu” continuã sã provoace reactii puternice. În timp ce senatoarea Victoria Stoiciu, membru PSD pânã de curând, a transmis public un mesaj de încurajare pentru adolescentã si a condamnat fenomenul de culpabilizare a victimelor, conducerea Consiliul Judetean Vaslui, în frunte cu presedintele Ciprian Trifan, continuã sã pãstreze tãcerea si sã nu se delimiteze de jignirile aduse de propriul angajat, David Ionut Popa, unei eleve de 15 ani. Dupã interventia rapidã a procurorilor si deschiderea unei anchete, Victoria Stoiciu a avut una dintre putinele reactii publice ferme de sustinere a presupusei victime. „O elevã de 15 ani din Vaslui acuzã cã a fost agresatã sexual de un profesor. Mã bucur cã procurorii au intervenit rapid si sper sã se facã dreptate. O felicit pe eleva care a avut puterea sã denunte comportamentul abuziv. E un act de curaj”, a scris senatoarea pe Facebook. Aceasta a condamnat si reflexul societãtii de a pune sub semnul întrebãrii comportamentul victimelor în astfel de cazuri. „«Avea fusta prea scurtã» sau «Ea l-a provocat» sunt reactii standard într-o lume în care abuzul împotriva femeilor e normalizat. Poti avea fusta oricât de scurtã. Asta nu dã dreptul nimãnui sã te agreseze. Mult curaj, sunt alãturi de tine!”, i-a transmis Victoria Stoiciu elevei de 15 ani din Vaslui.
Mesajul senatoarei vine în contrast total cu reactiile apãrute în mediul online din partea lui David Ionut Popa, angajat al Consiliului Judetean Vaslui, care a ales sã sarã public în apãrarea profesorului acuzat si sã lanseze acuzatii umilitoare la adresa adolescentei. Acesta i-a criticat pe fostii elevi care au relatat cã profesorul ar fi avut si în trecut comportamente nepotrivite fatã de eleve si a sustinut, într-o postare pe Facebook, cã fata ar fi fost prinsã „cu trei flãcãi”, „în situatii obscene”, în baia liceului de unde se transferase. Mai mult, angajatul CJ Vaslui i-a îndemnat pe oameni sã se intereseze despre „moralitatea” adolescentei, afirmând cã aceasta nu este „cheie de bisericã” si cã „si-a fãcut colegii de râs”.
Consiliul Județean avea obligația morală de a se delimita de afirmațiile care pot contribui la stigmatizarea unei presupuse victime
Declaratiile au provocat indignare cu atât mai mult cu cât adolescenta se aflã într-o situatie foarte sensibilã, fiind în grija bunicii. Când un funcționar public o acuză public pe victimă de imoralitate, ne putem imagina ce impact emoțional are asupra tinerei acest lucru. Până în prezent, lipsa unei reacții oficiale din partea Consiliului Județean Vaslui sau a președintelui instituției ridică semne de întrebare privind modul în care autoritățile locale aleg să gestioneze un astfel de episod sensibil. O poziție publică era importantă nu doar pentru că în scandal este implicat un angajat al CJ Vaslui, ci și pentru că instituția avea obligația morală de a se delimita de afirmațiile care pot contribui la stigmatizarea unei presupuse victime. În același timp, cazul readuce în discuție responsabilitatea liderilor locali și a instituțiilor publice în situații care afectează comunitatea. Oamenii așteaptă reacții nu doar când vine vorba despre investiții și proiecte administrative, ci și atunci când apar derapaje publice sau situații grave care implică siguranța și demnitatea unor copii.
„Dacã dupã asta mai are functie mâine, asta spune tot despre cei care îl angajeazã”
Pentru cã reactia deplasa a consilierului David Popa a devenit subiect de anvergurã nationalã, mai multi ziaristi si oameni de radio sau TV au comentat acest subiect. Astfel Vlad Craioveanu, un cunoscut om de radio, a fãcut o adevãratã dizertatie pe tema prostiei de care a dat dovadã consilierul presedintelui Trifan. „O fetitã de 15 ani a gãsit curajul sã ridice telefonul si sã sune la 112. Sã denunte, cã pe holul unui liceu din Vaslui, un profesor adult, autoritate, model declarat, a atins-o în zonele intime. Camerele de supraveghere au confirmat . Si totusi, în loc de protectie, a primit o sentintã publicã: ea e cea de rusine. Cel care a pronuntat aceastã sentintã nu este un anonim din bulele online-ului românesc. Este David Ionut Popa, consilier responsabil cu comunicarea publicã a presedintelui Consiliului Judetean Vaslui. Un functionar plãtit din bani publici. Popa a scris pe Facebook cã profesorul acuzat este „un model pentru învãtãmântul vasluian, si mai ales românesc” si cã „nu existã ca domn profesor sã facã asa ceva”. A mers mai departe: a invitat oamenii sã se ducã la fostul liceu al fetei pentru a-i „cerceta moralitatea”. A acuzat-o cã ar fi fost gãsitã „în situatii obscene”. A spus cã „si-a fãcut colegii de râs”. Sã ne oprim o clipã. Vorbim de o minorã. Vorbim de o victimã a unei agresiuni surprinse pe camerele scolii. Vorbim de o fetitã care a ales sã raporteze, desi stia cã lumea în care trãieste pedepseste tocmai asta. Si vorbim de un functionar public care, în loc sã tacã dacã nu are nimic util de spus, a ales sã o punã la zid.
Blamarea victimei nu este o opinie, este o armã.
Existã o tendintã confortabilã de a trata astfel de reactii ca pe niste „exagerãri” sau „opinii personale”. Gresit. Blamarea victimei este un mecanism social documentat si devastator. Functioneazã simplu: dacã reusim sã convingem cã victima a provocat agresiunea, prin comportament, îmbrãcãminte, reputatie, atunci agresorul devine mai putin vinovat, iar sistemul mai putin obligat sã actioneze.Efectul este uman si concret: alte fete care au trecut sau vor trece prin situatii similare vãd ce se întâmplã cu cea care a vorbit. Si tac. Si profesori ca cel de la Vaslui continuã. Acesta este pretul real al postãrilor lui Popa. Nu o amendã, nu o anchetã, ci tãcerea viitoare a altei victime.
Unde este presedintele Consiliului Judetean?
Ciprian Trifan, seful CJ Vaslui, a ales sã nu comenteze. „Eu nu am puncte de vedere, rãspund doar în scris în baza Legii 544/2001″, a spus el jurnalistilor. O frazã care, în contextul dat, nu este neutralitate administrativã, este complicitate pasivã. Un subaltern al tãu atacã public o victimã minorã a unei agresiuni sexuale si tu te ascunzi în spatele unui articol de lege? Popa însusi nu a rãspuns la telefon. Nu pentru cã ar fi prins în vreo urgentã. Ci pentru cã nu existã niciun argument cinstit cu care sã-si apere postãrile.Problema nu este doar David Ionut Popa. El este simptomul. Problema este cã un astfel de om a ajuns consilier de comunicare la o institutie publicã. Cã seful sãu îl acoperã prin tãcere. Cã în jurul unui profesor acuzat de agresiune sexualã asupra unui copil s-a format imediat o retea de apãrãtori care pun sub semnul întrebãrii moralitatea victimei, nu a suspectului. Cã toate acestea se întâmplã public, cu nume si functii, fãrã nicio consecintã vizibilã.
Si totusi, Vaslui a mai vãzut acest film. Nu demult.
În noiembrie 2014, o elevã a fost violatã în grup de sapte bãrbati din satul Vãleni, judetul Vaslui. În loc de solidaritate, a primit o campanie murdarã de denigrare, blamatã public de comunitatea din care fãceau parte chiar violatorii. Rudele si sustinãtorii agresorilor au dus o campanie permanentã de denigrare a victimei, cu o atitudine sfidãtoare si fãrã precedent.Sãtenii din Vãleni au amenintat jurnalistii: „Vom aduna tot satul si vã vom viola ca sã vedeti ce înseamnã un viol! Fata e de vinã!”Acasã la violatori, reactia a fost: „Asa-i trebuie! Am plâns când i-au arestat, fata e de vinã!”Pusã la zid de o parte din comunitatea localã, care o considera vinovatã de condamnarea celor sapte violatori, tânãra a ales sã plece din tarã. S-a stabilit în Germania. România i-a oferit traumã si stigmat. Altã tarã i-a oferit un viitor.Fata de 15 ani care a sunat la 112 a fãcut singurul lucru corect. A avut mai mult curaj decât toti cei care acum o judecã la unison. Meritã protectie, nu sentintã.David Ionut Popa nu e un troll anonim. E un functionar public care a luat apãrarea unui profesor acuzat de agresiune sexualã asupra unui copil, atacând public victima. Dacã dupã asta mai are functie mâine, asta spune tot despre cei care îl angajeazã”, a scris Vlad Craioveanu.
Iar s-a scăpat pe el covidul machitor…
Ce să facă și SCAIUL lui? Se udă singur!
Vedeti la Protectia copilului ce cordeli se fac. Cand se duc in schimb de expierenta . Cica fac doamnele niste su …ri de nu te mai poti ridica de jos.
Pe psd-isti ii doare in p de comentariile voastre.votati in continuare PSD
Citeam articolul/comentariile și deodată mi s-a pus pata pe o profanatoare de bărbați! Trebuie să o fac recunoscută deoarece mi-a stricat recent căsnicia cu nenorocitul de bărbat care s-a vândut pentru o bucățică ofilită și șubredă. Blonda aia care se etala pe la judecatorie la Huși sau parchet cu un istoric mare în spate de aventuri, divorțuri și multe alte realizări notabile, nu de foarte mult timp mutată pe la Vaslui, de vreo 2 luni de zile(de cand am aflat eu batjocura), în fața bărbatului meu, ea s-a lăsat prada momentelor, întinzându-și picioarele scurte și zvelte ca ale unei ciute, într-un gest de o vulnerabilitate provocatoare și cu o fragilitate calculată. Nu este nevoie să o identificăm pe ea deoarece se știe. Curiozitatea mea a fost mai mare să aflu când am început a-i căuta mezinul tinerel pentru a-i expune scenele senzuale surprinse de subsemnata. Am rămas șocată de reactia mezinului cu părul dat peste cap, care, după ce i-am pus câteva înregistrări cu cele două schelete, susținea cu tărie că el este masculul alfa din materiale, fără de-ndoială! După ce i-am activat al treilea ochi, cu niște poze de pe telefonul măgarului meu cu blonda în toată splendoarea ei, Svenache(zic asa ca în semn de răzbunare..că mi-a rupt și mie **** ) m-a rugat să cuget în liniște și să nu fac tămbălău. Două luni aproape am stat, am așteptat până când am realizat ca mezinul ori complota cu blonda de plastic ori nu știa ce sa facă. Așa că am continuat singurică aflarea tot-adevărului și mirare mi-a fost că atât masculul meu cât și blonda se țocăiau de pe la 5togo-ul de la Înmatriculari apoi cale liberă spre paradis, al meu motivând acele zile cu multă treabă la serviciu. Nu demult, îl caut pe mezinul tinerel ca să văd dacă mai supraviețuiește dar mare mi-a fost mirarea când mi-a spus că nu mai are treabă cu blonda spălăcită și ca să nu îl mai stresez pe el, să îl las în pace. Am acceptat dar nu m-am lăsat vrăjită de el și i-am dat de toate ca să se drege. După sărbători nu am mai rezistat și am executat măgarul meu și acum drept vorbind era rândul ei. S-a uitat în ochii mei acum câteva zile prin parc dar fără remușcare, semn că nu are rușine ori papă-lapte al meu nu i-a spus nimic.
Acuma și eu sunt în plop de câteva zile că tot o văd pe la Lăbuș ala de care a divorțat, tare mândru trebuie să fie cu un asemenea wc și cum sare din – în. I-am trimis sorocu’ si lui lăbuș.Barbie! te rog, dată viitoare când mă vezi în parc, altă atitudine fată! Acuma chiar sunt curioasă ce schelete îngropi și faptul că ai distrus atâtea, nu mai am milă pentru căsnicia mea, toată e orientată către tine. O piesă de teatru ieftin, jucată cu picioare de căprioară și minte de ieduț rătăcit!!!
Această prezență spectrală, mutată recent în peisajul din Vaslui, și-a rafinat tehnicile de prădător de carton. Am urmărit cu o atenție aproape clinică spectacolul ei: acea vulnerabilitate regizată, picioarele întinse într-un gest de ciută fragilă, o momeală ieftină pentru bărbații care confundă disperarea cu senzualitatea. Nu e nevoie din nou să o numesc, infamia ei are deja propriul ecou.
După săptămâni de observație rece, am decis că timpul analizelor trebuia să facă loc execuției. Momentul ales nu a fost unul la întâmplare, ci unul de o ironie brutală, imediat după fațada de liniște a sărbătorilor. I-am convocat în arena propriei lor trădări, acolo unde minciunile se termină și începe realitatea brută.Confruntarea nu a fost un tămbălău, așa cum se temea unul
din triunghiul amoros sau chiar patrulater amoros, ci o demonstrație de putere. I-am privit cum se micșorau sub greutatea probelor. Pe el, măgarul care își vânduse demnitatea, l-am lăsat să se sufoce în propriile scuze penibile despre multă treabă la serviciu, în timp ce îi puneam în față cronologia exactă a escapadelor cu blonda care era centrul de rotație al unui pătrat. Era un spectacol al penibilului: un bărbat care tremura în fața dovezilor extrase și din propriul său telefon, realizând că paradisul lui de carton era monitorizat pas cu pas.Apoi a urmat rândul ei, acea prezență șubredă care își juca ultima carte a vulnerabilității. N-au mai ajutat-o nici picioarele întinse strategic, nici privirea de ciută rănită. În lumina rece a faptelor, blonda nu mai era o prădătoare, ci o simplă profanatoare demascată, a cărei singură realizare notabilă rămăsese capacitatea de a distruge fără a construi nimic.Aceste două schelete încercau să-și mențină măștile în timp ce eu le demontam viitorul cu o calmă precizie. Celuilalt, i-am oferit liniștea cerută abia după ce m-am asigurat că gustul adevărului îi va rămâne întipărit în memorie ca un stigmat. Am executat totul fără ezitare. Nu a fost doar o despărțire de un bărbat, ci o desprindere definitivă de o lume a mediocrității. În acea clipă de claritate absolută, m-am simțit în sfârșit eliberată: eu dețineam regia, eu scrisesem scenariul, iar ei nu erau decât niște actori de mâna a doua într-o piesă care tocmai se terminase. Cortina a căzut, iar eu am ieșit din sală lăsând în spate doar ruinele unor oameni degradați care au crezut că mă pot păcăli.Am transformat acele înregistrări și instantanee dintr-o simplă probă a trădării într-un mecanism de supraveghere psihologică permanentă. Din acest moment, identitatea ei și a măgarului nu le mai aparțin în totalitate; ea este fragmentată între imaginea publică de victimă vulnerabilă și realitatea digitală, crudă și nudă iar lui falsitatea și fața adevărată. Am creat o asimetrie informațională care o condamnă la o stare de alertă perpetuă, profanatoarea va trăi mereu cu spectrul propriei prăbușiri proiectat pe peretele viitorului său. Această arhivă a infamiei nu este doar o colecție de fișiere, ci o ancoră ontologică. Indiferent de distanța pe care o va pune între ea, oraș sau de noile măști pe care le va adopta oriunde, aceste dovezi îi vor sabota orice încercare de reinventare autentică. Am extras-o din anonimatul complicității și am plasat-o într-un panopticon unde eu dețin singura cheie. Ea devine propriul ei prizonier, obligată să simtă greutatea acestor imagini de fiecare dată când va încerca să simuleze din nou virtutea.În acest pătrat, am încetat să mai fiu participantă pasivă. Am devenit arhitectul unei pedepse care nu necesită scandal public pentru a fi eficientă; tăcerea mea, dublată de posesia acestor imagini, înregistrări este o formă de tortură psihologică mult mai rafinată. Soțul meu a fost doar catalizatorul acestui proces, un simplu măgar care a facilitat capturarea esenței ei degradate. Acum, ea și el vor purta acest stigmat digital ca pe o a doua piele, o umbră care nu se va șterge niciodată, amintindu-le constant că prețul unei victorii ieftine este o condamnare pe viață la frică.
Am instituit un timp înghețat. În timp ce ei încearcă să meargă înainte spre un viitor iluzoriu, eu îi țin ancorați în momentul celei mai mari umilințe a lor. Tăcerea mea nu este absență, ci o prezență grea, un martor tăcut care le anulează orice pretenție de demnitate. Am executat acest act de dreptate nu pentru a-i distruge, ci pentru a recupera adevărul din mâinile unor oameni care trăiesc prin minciună. Acum, ei sunt doar niște ecouri ale unui trecut pe care eu îl gestionez…..
Unii oameni nu au un centru de greutate, ei există doar în măsura în care reușesc să tulbure apele altora!!! Apariția blondei în acel spațiu despre care am mai spus, figură ștearsă, cu un bagaj greu de eșecuri mascate, a urmat un tipar previzibil. Mereu am privit-o fără ură, cu acea curiozitate pe care o ai în fața unui obiect ieftin care încearcă să pară prețios. Strategia blondei se baza pe o slăbiciune mimată, regie obositoare de acțiuni calculate pentru a atrage bărbați incapabili să vadă dincolo de aparențe. Cel care îmi fusese partener a căzut în această capcană, oferind stabilitatea vieții noastre la schimb pentru o iluzie.În loc să intru în zgomotul lor, am ales să observ rețeaua din exterior. Am testat rezistența acestui castel de nisip confruntândui complicii. Cum am mai relatat, pionul din trecutul ei, blocat în propria iluzie de superioritate, s-a prăbușit psihologic în momentul în care i-am pus în față oglinda faptelor, acea deconspirare l-a redus la tăcere, forțându-l să se retragă din ecuație. Am lăsat minciunile lor să se sufoce de la sine, în timp ce ei își consumau întâlnirile ascunse în locuri banale, sub pretextul unor urgențe profesionale inventate.Când momentul adevărului a venit ca o tăietură curată și când am decis că faza de observație s-a încheiat, fostul meu partener deși s-a pierdut în explicații absurde, realizând prea târziu că fiecare mișcare îi fusese cartografiată, într-un final a dat totul pe față. Blonda, lipsită brusc de rolul de inocentă, rămasă fără replici, chiar și o întâlnire ulterioară, fugară, într-un loc din oraș, a confirmat diagnosticul: o privire goală, opacă, lipsită de remușcare, specifică celor care nu pot înțelege conceptul de demnitate ori semnul distinctiv al structurilor umane care nu posedă organul intern pentru acest concept.Adevărata pedeapsă este posesia adevărului. Arhiva pe care o am este o barieră psihologică pe care am ridicat-o în calea lor. Am înțeles pe parcurs că nu se pot controla, oriunde vor merge ei vor funcționa cu teama constantă. Sunt condamnați să își repete acest tipar distructiv în mod compulsiv, transformând orice nou început într-o altă scenă a aceluiași eșec. Această deconspirare nu a distrus o structură de valoare, ci doar a developat un fals; a arătat că sub masca pasiunii nu se afla nimic altceva decât o complicitate ieftină. Fostul partener a fost doar instrumentul prin care am scos la lumină acest declin caracterial, atâta al lui cât și al blondei.Din acest punct, povestea lor nu mă mai include. Turnul de control în care i-am izolat funcționează acum de la sine, lăsându-mă complet liberă să îmi recuperez energia, liniștea și viitorul. Nu mai există furie, nu mai există dorință de confruntare, a rămas doar o indiferență profundă și curată. I-am extras din viața mea și i-am lăsat să devină ceea ce au fost întotdeauna: două umbre anonime rătăcite în propria lor impostură, în timp ce eu pășesc mai departe, întreagă și absolut stăpână pe propriul meu destin. Pamflet!!!
Sa știți ca am avut răbdare sa citesc tot pamfletu’, nu ca ar conta părerea mea!
Chiar foarte interesant!
De ce ne-ar interesa tâmpeniile astea?
Consultați un psiholog, pare că aveți mare nevoie
Oare ce rezultate are la evaluările psihologice domnul Ionut Popa, angajat al Consiliului Judetean Vaslui?
Dar oare se fac evaluări psihologice angajaților CJ Vaslui, dar, mai ales, consilierilor aleși din cadrul CJ Vaslui?
Te ai trezit, da? Ești treaz? Dacă da, mergi și întreabă e dreptul tău
Dacă presedintelui țării în care trăim nu i’a facut nimeni un test minimalist psihologic, ce asteptati sa avem de la un consilier de vaslui?! Realitatea e ca traim intr’o țara eșuată!
In PSD e o practică curvăsăria, despre scandalul cu agresiunea din tabăra nu se mai aude nimic s-a pus batista peste țambal ?
ce functionar public poate fi acest consilier, cand el nu stie sa scrie, saracul! a ajuns lipsa de scoala si educatie caz de siguranta nationala , frate, a mai apărut si AI ul asta acum care se joaca cu mintea retarzilor si te mai miri ca ajunege HAUR la 50 la suta …
Bravo, Doamna Stoiciu! Urăsc psd, de fapt urăsc din toți rărunchii hahalerele ordinare coclite si distrugatoare de vieti din psd, dar Dvs faceți cinste acestui partid! Nu intamplator s- a dus complet la vale la procentaj( ma rog, oricum copilul aur ii tine coaie.e cu folos!).
Cat privește lătrăul ăla manglit care tine partea unui agresor sexual, trebuie expulzat din aparatul bugetar! Ce si-o fi zi rapandula, las’ ca beau un litru de apa, ma dau cu balsam de buze și suuuuuuuug bine rozeta pizdeista până lucește! Nu ne mai facem bine!!!!
Una dintre soluțiile practice și civilizate de a stopa astfel de situații este ca TOȚI ELEVII să poarte uniforme!!! Fără ținute provocatoare, fără accesorii obscene si fara machiaj.
Referitor la pozitia maimutoiului astuia, consilier al lui Trifan, sau ce o mai fi – Ionut : AFARA CU TINE din functia pe care o detii. Frustratule, cand o femeie/fata spune NU, indiferent ce caracter/istoric/apucaturi are cu altii (curvistina – nu o cunosc pe fata aceasta/victima, vorbesc la modul general), nu ai voie sa o agresezi/abuzezi sexual ! Astea sunt apucaturi/mentalitate de scelerat mental, dobitoc !
Consider că uniforma ar trebui să fie obligatorie din cel puțin 3 motive:
1. se elimină în mare parte diferențele sociale (măcar aparent)
2. copiii nu se mai „îmbracă” în mod provocator sau etalare de branduri/modă
3. implică responsabilitate
daca ai fusta foarte scurta tu nu ma agresezi, este absolut normal, moral, etc! in schimb daca te ating este agreresiune! de aceea se umple de gay societatea!
Te simți agresat la vederea persoanelor sumar îmbrăcate? Sper că ne mergi la plajă, că te faci de tot râsul… Pipăi tot… masculin, feminin… fără restricții. Că doar te agresează vederea celor îmbrăcați în costume de plajă… La nudiști… nici nu vreau să mă gândesc cum reacționezi…
Și dacă am fustiță scurtă ,ce!trebuie să pui mâna?Ți-am dat eu accept? Te holbezi si’atât bătrâne.
Cine va mai intelege ?
Daca-i dadea cateva sute de lei, inainte, numai era nicio problema.
Ești idiot!
Si ce treaba are președintele Trifan???
Poate gestiona/influenta reacțiile personale ale angajatilor?
Una este sa monitorizezi activitatea profesională, in sensul fisei postului si alta este ce face si cum gandeste angajatul in timpul liber.
Institutia este obligata sa se delimiteze de jibon, dacă vrea să aibă credibilitate, altfel, mesajul e că îl sustine pe netrebnic. E atat de simplu, dar cine să priceapa?
Fereasca Dumnezeu de prostul care ajunge intr-o functie…
👏👏👏
Păi… nu este alegerea lui Dumnezeu!
În plus, acest președinte al CJ tolerează foarte bine hărțuirea… De fapt o încurajează!
Sau credeți că nu știe despre ce se întâmplă la DGASPC?
Dar… cât timp cutiile de pantofi se umplu…
Corect!