Dublã performantã pentru o elevã din Bârlad: Anca Filareta Petrisor, mentiune MEC la douã olimpiade nationale

UN GENIU ÎN DEVENIRE…Dublã performantã pentru o elevã a Colegiului National „Gheorghe Rosca Codreanu„ din Bârlad. Anca Filareta Petrisor a reusit o dublã clasare de exceptie la nivel national, obtinând douã mentiuni (locul V) oferite de Ministerul Educatiei si Cercetãrii (MEC) la Olimpiada Nationalã de Limba si literatura românã si la Olimpiada Nationalã de Stiinte Socio-Umane – Filosofie. Rezultatul confirmã nu doar o pregãtire temeinicã, ci si o versatilitate intelectualã rarã, eleva reusind sã performeze la douã discipline care solicitã, fiecare în felul sãu, profunzime, rigoare si creativitate. Reflectând asupra experientei trãite la cele douã competitii, Anca Filareta Petrisor descrie participarea ca pe un proces complex de constructie a ideii: „Consider cã cele douã olimpiade la care am participat s-au relevat, pe scurt, ca o veritabilã «mise en abyme» a procesului de articulare a ideii”. În mod simbolic, eleva remarcã si o coincidentã devenitã constantã personalã: „În ceea ce priveste rezultatele, as putea vorbi despre o medianitate aristotelicã pentru ca în mod curios, 5 s-a dovedit a fi un fel de constantã personalã anul acesta”.

La Olimpiada de Limba si literatura românã, Anca a evidentiat caracterul ofertant al probelor, care i-au permis sã traverseze multiple repere culturale si artistice: „Pe partea literarã, proba scrisã a fost ofertantã, permitîndu-mi sã trec de la antici la postmodernisti prin lentila introspectiei procesuale la subiectul al III-lea, în timp ce proba oralã a introdus acea variabilã a instantaneitãtii evaluative, dificil de subsumat unei logici strict meritocratice. Tema, poezia ca formã privilegiatã de cunoastere, mi-a permis sã sustin un registru consonant cu ideologia blagianã. Am încercat sã formulez poezia ca instantã gnoseologicã, o formã de acces la real care ocoleste rigiditatea conceptului si se relevã prin condensare semanticã- nu lexemicã, semanticã. Apropierea de intuitia duratei la Henri Bergson a fost, astfel, aproape inevitabilã, dar si uzitarea reperelor din cinematografia frantuzeascã saizecistã, din pictura impresionistã si din epistemologie ca ramurã a filosofiei, mi-au construit expresia ideaticã”, a povestit Anca Filareta Petrisor.

„Nucleu comun al celor douã experiente: caracterul ireductibil al relatiei dintre libertatea expresiei, a substantei si exigenta formei, a structurii”

Despre Olimpiada de Filosofie, eleva a spus cã a presupus o concentrare tematicã mai riguroasã, axatã pe politicã si epistemologie: „Olimpiada de filosofie a adus, în schimb, o concentrare tematicã densã, structuratã în jurul a douã axe majore: politicul si problematica cunoasterii. În ceea ce priveste dimensiunea politicã, miza a fost o retorica a posibilitatilor de organizare a colectivului: raportul dintre individ si comunitate, antagonismul dintre libertate si coercitie, legitimitatea autoritãtii. Am încercat sã evit o lecturã reductivã, insistând asupra faptului cã politicul este un „in extenso” al modului în care individul se întelege pe sine în raport cu ceilalti. Pe de altã parte, problematica epistemicã a impus o fatetã distinctã a rigorii, aproape austerã. Întrebarea decisivã de la care am plecat în argumentare a derivat din dezbaterea originii adevãrului, din raportul dintre perceptie si realitate, dintre subiect si obiect, (dintre noumen si fenomen). Am resimtit acut necesitatea de a formula cunoasterea ca pe un proces mediat, stratificat, kantian, în care constiinta accede la real eminamente prin propriile structuri. În acest sens, descrierea succintã a eseului meu ar fi prin perspectiva unui pluralism intrinsec, în spiritul lui Leibniz, ca ansamblu/colonie de monade aflate în armonie, articulat prin ideea unui reviriment continuu al gândirii, apropiat de dinamica sugeratã de Deleuze. Dacã ar trebui sã identific un nucleu comun al celor douã experiente, acesta ar fi caracterul ireductibil al relatiei dintre libertatea expresiei, a substantei si exigenta formei, a structurii. Atât literatura, cât si filosofia presupun o formã înaltã de „mimēsis” – o reluare creatoare a concretului, ca participare la o rânduialã a sensului care ne precede si, în acelasi timp, ne solicitã”, a explicat tãnãra.

Lucy Stefãnitã si Andrei Huiban, profesorii care au avut un impact important asupra elevei

DASCÃLI SI ÎNDRUMÃTORI….Eleva a tinut sã le multumeascã profesorilor care au contribuit la formarea sa: „dincolo de orice ierarhizare, ceea ce rãmâne este aceastã experientã a întâlnirii. Întalnirea cu marile nume ale culturii mondiale, cu unele paradigme radicale, cu altele logice prin excelentã, cu imanentul naturii, cu excedentul culturii, cu propriul sine. As vrea sã le multumesc domnilor profesori care m-au ajutat. La românã, doamna profesoarã Lucy Stefãnitã pentru modul în care mi-a insuflat o nobilã sensibilitate fatã de text, întrucât sunt, acum, o mai bunã ascultãtoare a ideilor din spatele cuvintelor. La filosofie, domnul profesor Andrei Huiban mi-a deschis calea cãtre paradigme care mi-au deplasat realmente granitele perceptiei, ajutându-mã sã urc versantii unei discipline pe care nu o studiez în mod curent în clasa a XI-a; Printr-o inflatie conceptualã, sã le articulez cu o rigoare si cu o profunzime la care n-as fi reusit sã ajung în absenta unui reper ca dumnealui. Ambii domni profesori au avut, asadar, un impact real în formarea mea, dincolo de orice rezultat, pentru care le multumesc”, a transmis Anca Filareta Petrisor.