Drânceniul – Poarta Europei, în anul Centenarului

100 de ani pare o cifrã micã pentru un popor al cãrui trecut se pierde în negura vremurilor, dar pentru noi, românii, este un reper de o importantã majorã. Reprezintã un numãr magic care mãsoarã timpul scurs de la reîntregirea acestui neam, dezbinat, alungat si umilit de douã milenii de cãtre natiunile care si-au arãtat frustrarea construind imperii si subjugând popoare. Acum, de Centenar, trebuie sã arãtam tuturor cã meritãm sã fim un stat independent, unitar si suveran. Mã uit peste Prut si plâng atunci când vãd cã fratii nostri se considerã o natiune de sine stãtãtoare, buimãciti de propaganda unor imperialisti bolsevici care se cred comunisti, însã vorbesc limba de lemn a lui Putin. Va veni si timpul când acest hotar se va muta la Nistru, acolo unde marele Burebista l-a fixat, iar curajosul domnitor Stefan cel Mare l-a apãrat cu sabia în mânã. Atunci, o sã mã plimb pe Prut cu vaporasul si o sã-mi pun pe cap sapca de marinar, cântând cu veselie: „Putine, presedinte rus,/ Te-ai înãltat acolo sus/ Cã subjugasi popoarele?/ Sau fiindcã-ti put picioarele?”

La 29 ani de la Revolutie, România lui Iliescu, Constantinescu, Bãsescu si Iohannis pare din ce în ce mai dezbinatã. Ura e cultivatã la televiziunile lui Voiculescu, Ghitã sau Gusã drept o virtute de mare pret, iar lungile seri de sezãtori de pe platourile de filmare adâncesc si mai mult criza dintre talpa tãrii si oamenii puternici ai zilelor noastre. Vãd în ziarele de cancan, citând nu stiu ce mari clarvãzãtori, cã în curând se va naste un lider care ne va uni si va consolida acest stat hãrtuit de hahalerele premierului ungur de la Budapesta, care nu mai contenesc sã arunce cu lãturi peste noi. Eu zic cã acest lider s-a nãscut, însã acum lucreazã la temelia acestui stat, care de vreo zece ani s-a multiplicat si a dat nastere statului paralel. Eu cred în destinul glorios al acestei tãri mai mult ca oricine, pe care îl vãd într-o Europã puternicã. Ultimele declaratii ale mai-marilor de la Bruxelles nu mã descurajeazã si nu mã transfomã într-un eurosceptic, fiindcã acele voci care spun, cã în România PSD este factorul care destabilizeazã Republica procurorilor si a judecãtorilor, sunt singulare si nu reprezintã vocea unitarã a Consiliului Europei. Ei nu pot face reguli în tara noastrã, fiindcã atunci când am intrat în Uniunea Europeanã ni s-a garantat suveranitatea. Sunt doar unii care nu pot concepe cã România preia conducerea UE, cu PSD la putere. Dacã poporul asta a vrut la alegeri, atunci si ei trebuie sã înteleagã cã vointa nationalã nu poate fi manipulatã de un discurs, oricât de mestesugit ar fi de propaganda =rezist.

Eu rãmân acelasi, marinarul de la Prut, primarul unei mici localitãti din UE, dar de-o importantã covârsitoare, fiindcã suntem Poarta Europei si, fãrã noi, Europa nu poate trânti usa în nas Rusiei.

Acum, când toti românii din tarã si de pretutindeni sãrbãtoresc Ziua Nationalã, îmi doresc ca toti concetãtenii mei care slugãresc prin marile tãri ale Europei sã se întoarcã acasã, sã construim o natiune puternicã, o Românie sigurã, din care sã alungãm Bau-Baul cel rãu care a bãgat în sperieti pe cei 6 milioane de români, care au luat calea pribegiei.

De aici, de pe malul Prutului, de la Drînceni – Poarta Europei -transmit salutul comunitãtii noastre tuturor românilor, oriunde s-ar afla.

La multi ani, România! La multi ani, Drînceni! La multi ani, români! Ocroteste, Doamne, poporul tãu!

Gelu Pecheanu, încã primarul Drînceniului