POVESTE CUTREMURÃTOARE
TRIST… Destin crunt pentru Ciprian Potorac, tânãrul fotbalist care s-a spânzurat în podul blocului, unde locuiau pãrintii sãi. Încã de mic, viata i-a fost potrivnicã. Abandonat de pãrintii biologici, a fost înfiat de familia Potorac, care l-a crescut si l-a înconjurat cu dragoste. A studiat la Liceul cu Program Sportiv si visa sã ajungã fotbalist de renume. Era talentat, apreciat si respectat de colegi, dar destinul i-a mai jucat o festã. O accidentare gravã la genunchi i-a curmat visul. Nu mai putea sã facã fotbal de performantã si a fost nevoit sã plece si sã munceascã în Italia. Acolo a cunoscut-o pe Iulia, cea care avea sã-i devinã sotie si mama copiilor sãi. S-au întors cu totii în tarã si s-au mutat în Sãlaj, în casa socrilor. O bunã perioadã de timp a trãit acolo, printre strãini, dar a reusit sã se întoarcã la pasiunea sa, fotbalul. Apropiatii spun cã Ciprian nu se întelegea bine cu socrii, cã trãia în sãrãcie si lipsuri. Mai mult decât atât, a fost nevoit sã renunte si la partidele de fotbal din Liga a V-a, care îi aduceau un strop de bucurie. Traiul a devenit o povarã pentru toti si au hotãrât sã se mute în Vaslui. Problemele nu s-au sfârsit. Mama lui Ciprian, sprijinul sãu în viatã, a suferit o semiparezã, fapt ce l-a afectat profund. La aceastã durere, s-au adãugat lipsurile, certurile cu sotia si suspiciunea cã aceasta îl însalã. Necazurile i-au întunecat mintile. Într-o clipã de rãtãcire, tânãrul a recurs la un gest extrem, lãsând în urma sa doi copii, orfani de tatã: Mattia de trei ani si Francesca de patru ani.
Tânãrul va fi înmormântat astãzi. Trupul neînsufletit a fost depus la capela Bisericii „Sfântul Nicolae”, iar de acolo, în jurul orei 12:00, va fi dus spre groapã. Rude, prieteni, colegi si chiar oameni care nu l-au cunoscut, deplâng gestul extrem al acestuia. Bãnuielile potrivit cãrora sotia l-ar însela, i-au fost fatale. „Chipicao”, asa cum îi spuneau prietenii, va rãmâne mereu în mintea acestora ca un om bun, linistit si prietenos. A lãsat în urmã doi copii, care vor trebui sã creascã de acum fãrã tatãl lor. Pãrintii lui Ciprian vor trãi cu cea mai mare durere pentru o mamã si un tatã, aceea de a-si pierde unicul fiu. Pentru cã cei care îi cunosteau pe Ciprian si pe sotia sa, Iulia, vorbesc despre faptul cã motivul sinuciderii ar fi fost vestea cã femeia vietii lui îl însalã, nici pentru ea nu va fi usor sã trãiascã cu acest gând. Dumnezeu sã-l ierte!
Povestea de viatã a tânãrului
Ciprian Potorac s-a nãscut în 1989, în Vaslui. Pasiunea pentru fotbal l-a îndemnat sã urmeze cursurile Liceului cu Program Sportiv. Desi presa centralã a spus despre acesta cã ar fi jucat chiar si în Liga I, la FC Vaslui, activitatea tânãrului în fotbal a vizat doar Liga a V-a. În urmã cu nouã ani, acesta a jucat în echipa de fotbal a suburbiei Moara Greci. Din cauza unei accidentãri grave la genunchi, se pare cã acesta ar fi a renuntat la fotbal pentru o perioadã, hotãrându-se sã plece în Italia. Acolo a cunoscut-o pe femeia care avea sã-i devinã sotie si mama copiilor sãi. Dupã câtiva ani de muncã în strãinãtate, s-au întors în tarã si mai precis, în Sãlaj, în orasul din care provenea sotia sa. Acolo a locuit în casa socrilor, iar apropiatii povestesc cã ducea o viatã extrem de modestã si nu se prea întelegea cu acestia. Potrivit ziarului Sportul Sãlãjean, în acea perioadã s-a nãscut si primul copil al celor doi însurãtei: fetita – Francesca. „Familia Potorac era una normalã.Tatãl se angajase la Jibou, apoi la o firmã din Dej, iar mama avea grijã de copii, deoarece numãrul membrilor din familie crescuse prin nasterea bãiatului Mattia”.
Fotbalist în Liga a V-a
La initiativa socrului sãu, care spusese tuturor cã are un ginere fotbalist, tânãrul este contactat de conducerea echipei Somesul Letca. Potrivit aceleiasi surse citate, Ciprian „a început sã se implice la echipã si rezultatele nu au întârziat, astfel cã în anul 2014 a fost golgheterul formatiei. <<Doar din întâmplare a ajuns la noi la echipã. Când a început sã joace, Somesul a fãcut rezultate. Când Potorac era în teren nu ne temeam de nimeni din Liga a V-a! Cu el am cîstigat toate meciurile>>, îsi aduce aminte Ioan Brândusan, conducãtorul formatiei Somesul Letca. Încã de atunci, sãtenii spun cã tânãrul din Vaslui avea mici neîntelegeri cu socrii, si nu putea veni la fiecare meci. În urmãtorul sezon s-a transferat la Viitorul Bãbeni, acolo unde echipa din comuna vecinã avea obiective mai îndrãznete. Acolo a jucat destul de putin, dar el era asteptat la Luceafãrul Bãlan, deoarece antrenorul Marius Pasca auzise doar cuvinte de laudã la adresa lui si urma sã fie legitimat la campioana Sãlajului”.
Îsi iubea copiii foarte mult
Gestul tânãrului i-a cutremurat pe toti cei care îl cunosteau. „Suntem toti siderati de gestul pe care l-a comis. Era un om tare linistit si cu bun-simt. Stiu cã fusese înfiat de pãrinti, dar nu le-a fãcut niciodatã probleme. Era foarte apropiat pe mamã, dar si de tatã, chiar dacã mai aveau unele contradictii. Mama suferise în urmã cu ceva timp o semiparezã si încerca sã o ajute asa cum putea si el. L-a afectat mult, dar încerca sã mascheze. Un bãiat foarte muncitor. Stiu cã a lucrat în Italia, apoi s-au întors în tarã si au locuit la pãrintii ei, în Sãlaj, dar pentru cã era greu cu munca, cu banii, nici nu se întelegeau cu pãrintii Iuliei, s-au mutat în Vaslui, iar aici au locuit o perioadã cu pãrintii lui. Într-un timp, lucrau amândoi în acelasi loc, dar cred cã ea nu s-a putut adapta si s-a angajat în altã parte. Dar pãrea cã le merge relativ bine, pentru cã stiu cã si pãrintii ei voiau sã se mute aici sau chiar s-au mutat. Cred cã intrase în depresie, pentru cã altfel nu-mi explic gestul. Auzisem cã spunea cã a vãzut-o de câteva ori prin oras cu cineva, deci bãnuia cã îl însalã. Trebuia sã se gândeascã la copilasii cãrora le dãduse viatã. Îi iubea foarte mult si se vedea câtã grijã avea de ei. Dumnezeu sã-l ierte pentru ceea ce a fãcut!”, ne-a spus unul dintre cunoscutii lui Ciprian.
