TITLU… Comuna Rebricea are un nou Cetãtean de Onoare. Este vorba despre dr. Ioan Lãcãtusu, arhivist, sociolog si cercetãtor nãscut în satul Tatomiresti, comuna Rebricea, si stabilit de peste 50 ani în judetul Covasna. Titlul i-a fost conferit sâmbãtã, de sãrbãtoarea Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina, când Episcopul Husilor, însotit de un sobor de preoti si diaconi, au oficiat sfintirea capelei si a ansamblului parohial din localitatea Tatomiresti. Cu acest prilej, PS Ignatie i-a oferit dr. Ioan Lãcãtusu Crucea Episcopalã „Episcopul Grigore Leu„, în semn de pretuire si recunoastere a contributiei în promovarea culturii crestine si credintei ortodoxe. Tot sâmbãtã, a fost lansatã monografia satului Tatomiresti, volum realizat de dr. Ioan Lãcãtusu, director onorific al Centrului European de Studii Covasna-Harghita al Academiei Române.
Initiativa titlului de Cetãtean de Onoare al comunei Rebricea apartine primarului Neculai Mihãilã. „Ioan Lãcãtusu nu si-a uitat niciodatã rãdãcinile, iar satul natal îl iubeste ca pe o sfântã icoanã, vorbind la superlativ de fiecare datã când are ocazia. Este o personalitate a comunitãtii noastre, desi, din prea multã modestie, nu vrea sã fie integrat în galeria celor care au pornit de la Tatomiresti si au devenit nume emblematice în profesiile pe care le-au împãrtãsit. A fãcut parte din persoanele care au pus umãrul la creionarea comunitãtii noastre, readucând în prim plan personalitãti locale „uitate” de istorie, dar care au fãcut cinste tãrii noastre”, a spus Neculai Mihãilã, primarul comunei Rebricea.
Dr. Ioan Lãcãtusu, despre copilãria petrecutã la Tatomiresti: „ajungeam acasã, lucram si, apoi, îmi fãceam temele, la lampa cu petrol”
Dr. Ioan Lãcãtusu a contribuit la înfiintarea unor institutii si organizatii nonguvernamentale importante pentru pãstrarea si afirmarea identitãtii nationale a românilor din inima tãrii, precum Episcopia Ortodoxã a Covasnei si Harghitei, Muzeul National al Carpatilor Rãsãriteni si Centrul European de Studii Covasna-Harghita, care functioneazã sub egida Academiei Române. A plecat din Tatomiresti în anul 1961, însã meleagurile natale i-au rãmas mereu în suflet. Iatã ce declara, în urmã cu ceva timp, într-un interviu acordat ziarului Vremea Nouã: „Primele 4 clase primare le-am urmat în satul natal, iar urmãtoarele, pânã la clasa a VII-a, în localitãtile vecine, Drãguseni si Rebricea. Zilnic, fãceam patru km dus, patru km întors, deci 8 km pe jos. Nu a fost o povarã si nu mã plângeam nimãnui. Dupã ce ajungeam acasã, lucram si, apoi, îmi fãceam temele, la lampa cu petrol. Curentul electric nu era introdus atunci în localitãtile respective, decât partial. Primul învãtãtor mi-a fost Dumitru Apetrei, un om deosebit, un bun patriot. El mi-a pus creionul în mânã, învãtîndu-mã primele slove, cititul si socotitul. Apoi l-am avut învãtãtor pe Vasile Onu. Primul meu învãtãtor, Dumitru Apetrei, pentru cã i-a învãtat pe copii versurile si sã cânte „Hora Unirii”, poezie scrisã de poetul Vasile Alecsandri, a fãcut puscãrie pe vremea începutului regimului comunist”, povestea, în urmã cu câtiva ani, dr. Ioan Lãcãtusu.
