În jur de 12.000 de pacienti mor, anual, în România, din cauza infectiilor din spitale! Multi dintre ei s-au internat pentru o apendicitã, un polip, o amigdalitã. Fãrã comorbiditãti, fãrã cancere în ultimã fazã, fãrã hipertensiune, fãrã diabet. Oameni care au intrat sãnãtosi pe usa spitalului si care au iesit între patru scânduri, rãpusi de septicemii, infectii pulmonare sau digestive. Decese cauzate de lipsa materialelor de protectie. Problema mãstilor, a mãnusilor, a dezinfectantilor, pe cât e de veche si de gravã, pe atât e de cunoscutã de personalul medical. Cu toate astea, ati auzit pe cineva din sistem sã tragã un semnal de alarmã pânã acum? Vreun sindicat, vreun director de spital, vreun manager? Stiti vreun medic care sã-si fi dat demisia pentru cã peste 300.000 de „morti evitabile” s-au înregistrat în România, în ultimii 30 de ani ? Nici eu! Cât timp virusii au fãcut victime doar în rândul pacientilor, nimeni din sistem nu s-a plâns de lipsa materialelor de protectie! Niciun protest împotriva politizãrii managementului spitalelor. Nicio revoltã împotriva sifonãrii banilor din Sãnãtate, prin firme ale serviciilor secrete. Nicio întrerupere a activitãtii pe sectii, pe motiv cã angajãrile din spitale se fac, în proportii de 95%, pe bazã de spãgi, un criteriu care permite intrarea în sistem doar a incompetentilor. Timp de 30 de ani, toti din sistem au tãcut pentru cã toti au avut de câstigat! Cu totii s-au bucurat de statutul de bugetari de lux si au protejat, prin tãcere, acest sistem bolnav.
Acelasi sistem bolnav îi împinge acum pe medici în lupta cu COVID-19. Cei mai multi continuã sã lupte, unii dezerteazã si cu totii strigã dupã ajutor. În zona de nord a Italiei, autoritãtile italiene au fãcut apel la medici voluntari pentru cã mai aveau nevoie de 300 de cadre medicale. Au rãspuns „prezent” 7000 de medici si asistente! În Marea Britanie, 60.000 de foste cadre medicale, actual pensionate, s-au reîntors în sistem pentru a da o mânã de ajutor. La noi în tarã, o echipã de 16 medici, asistente si infirmiere din Iasi asigurã, în aceastã perioadã, urgentele de la Spitalul Judetean Suceava, cel mai mare focar de coronavirus din sistemul medical. Zeci de alti medici din spitalele judetene si-au mutat activitatea în spitalele suport COVID-19 pentru a-si ajuta colegii din front.
Tot în România însã, aproape 600 de angajati ai Spitalului Judetean Slatina si-au luat concediu sãptãmâna trecutã, în plinã pandemie. Alte 40 de cadre medicale de la Mioveni si-au depus demisia dupã ce li s-a spus cã spitalul lor urmeazã sã trateze cazurile de COVID-19. La Orãstie, Terapia Intensivã a rãmas cu un angajat, dupã ce singurul medic de pe sectiei, împreunã cu cinci asistente si cinci infirmiere au plecat, pur si simplu, acasã. Toti au depus armele de fricã! Dar oare cât de justificatã este aceastã fricã în momentul de fatã? Duminicã seara, Italia avea peste 14.000 de pacienti pozitivi COVID-19, în stare criticã. În Terapiile Intensive din România erau ocupate doar 52 de paturi! Si cu toate astea, spitalele noastre cad unul dupã altul! Medicii, asistentele si infirmerele noastre trebuie sã înteleagã cã dincolo de mobilizarea societãtii civile, oamenii simt nevoia sã vadã un sistem medical puternic, responsabil si pregãtit de luptã, si nu unul care dã bir cu fugitii. De asta cred cã sãptãmânile care vor veni ne vor arãta cu câtã vocatie se mai practicã meseria de medic în România!
