Procurorul Adriana Beţişor, la cei cinci ani lucraţi in procuratură, se vrea (sau îi sugerează cineva) să se prezinte ca un model de procuror, care luptă cu corupţia. De 25 de ani, ni se spune necontenit că trebuie să promovăm oameni tineri, pentru a instala o generaţie nouă de specialişti, în locul unei generaţii vechi, chipurile expirate. Însă ca să poţi afirma că eşti procuror, nu este suficient să ai studii superioare în drept, trebuie să ai şi cei şapte ani de acasă, şi o bună experienţă de viaţă, şi, apoi, un stagiu la colegii cu o practică de muncă în domeniu de cel puţin 5 ani, şi o pregătire profesională solidă. Doar întrunind aceste condiţii poţi spera că vei face faţă funcţiei. Un procuror, ca şi un artist, ori are harul de la Dumnezeu, ori nu-l are. Iar dacă nu-l are, se poate ajunge la lucruri triste, despre care în popor se spune aşa: „Dumnezeu să te ferească de judecata măgărească.”
Asta scrie fostul procuror al municipiului Chişinău, Ivan Diacov, într-un articol publicat pe anticoruptie.md, în care vorbeşte despre onoarea şi demnitatea procurorului Adriana Beţişor, căreia îi cere să înceteze să hărţuiască presa, iar procurorului general – să o demită din funcţie.
„Necazul şi chiar nefericirea procurorului A. Beţişor constă în faptul că despre ea se vorbeşte – peste tot, inclusiv printre colegii ei de breaslă – mai mult la modul negativ. Puţini sunt cei care o laudă, deşi nu poţi zice că nu apare pe la nişte televiziuni câte un „expert” de tipul lui Gurău sau Mihăieş, care sunt siguri că Beţişor este salvatoarea neamului… Cei mai mulţi însă o critică şi o defăimează. Şi, desigur, îi cer „capul”, adică, demisia. Eu zic că pentru un procuror aflat la început de cale, mai ales pentru unul care nu poate etala nimic mai mult, decât această tinereţe relativă, debutul într-o funcţie atât de importantă este (sau a fost) pur şi simplu catastrofal”, spune Diacov.
