Când se vorbeşte despre „eşecul” Republicii Moldova ca stat se invocă mai multe cauze: criza identitară, mediocritatea clasei politice, influenţa mortificantă a Rusiei şi separatismul transnistrean pe care-l finanţează, lipsa resurselor umane şi naturale, e citat neapărat „ghinionul istoric”.
Toate acestea sunt adevărate, dar aş mai adăuga un factor, mai puţin cuantificabil în statistici şi rapoarte oficiale, însă extrem de vizibil şi deranjant: lipsa de bun-simţ şi moralitate în spaţiul public.
Poate nu sună la fel de spectaculos: aici nu scoţi o hartă ca să muţi frontiere sau să ridici la Nistru ziduri în faţa invadatorilor, însă proastele năravuri, „ciocoismul”, neobrăzarea clasei politice şi a noilor îmbogăţiţi ne apasă la fel de mult ca prizonieratul geopolitic în care ne ţine Rusia. Dincolo de efectele dăunătoare ale unor decizii politice, cred că mai ales atitudinea, conduita indecentă a demnitarilor îi jigneşte pe cetăţeni.
Să-l luăm pe Igor Dodon, preşedintele ales cu cântec astă toamnă, să ne uităm la conferinţele de presă, la apariţiile sale publice. E mereu bosumflat şi supărat pe toată lumea, ca un „şef de brigadă” pus pe harţag. Vorbeşte pe un ton sumbru guvernanţilor cu care, altfel, colaborează fructuos, împroaşcă ameninţări la adresa vecinilor, România şi Ucraina. Şi pe cât de virulent este Dodon îndeosebi cu Bucureştiul, pe atât de slugarnic, indecent de slugarnic, se arată faţă de Rusia, ale cărei interese le promovează fără jenă.
Dodon refuză, sfidător, să declare doliu naţional în memoria unei mari personalităţi culturale a Moldovei, doar pentru că regizorul Ion Ungureanu (pe el l-am numit) se declara român şi unionist, dar afişează, jubilator, poze color ale vacanţelor sale în Austria, Italia, la Soci.
sursa: http://jurnal.md/ro/politic/2017/4/6/despre-indecenta-in-moldova/
