LIBERI În octombrie 2006, cu cinci ani în urmã, arestarea unui procuror anticoruptie fãcea vâlvã la Bucuresti, date fiind implicatiile faptelor sale. Procurorul iesean Ioan Ciofu si afacerista vasluianã Maricica Iovitã au fost retinuti si acuzati de luare, respectiv, de dare de mitã, dovediti cã pregãteau un dosar de coruptie unui om de afaceri concurent lui Iovitã. Au trecut cinci ani, zeci de termene de judecatã la Curtea Supremã si Iovitã este tot în libertate, alãturi de bunul ei amic, Ciofu. Patroana panificatiei vasluiene face în continuare ce stie mai bine, adicã tot felul de tergiversãri ale dosarelor de faliment în care sunt implicate firmele sale, în timp ce Ioan Ciofu s-a fãcut avocat. Concluzia? În România este mai lesne sã ajungi dupã gratii dacã furi o gãinã, decât sã faci coruptie la cel mai înalt nivel, date fiind numele rãsunãtoare din acest dosar.
Încetul cu încetul, se asterne uitarea peste un dosar în care institutiile statului român au fost folosite în mod mafiot, discretionar, pentru a potoli lãcomia unor oameni de afaceri certati cu legea si bunul simt. Fostul procuror anticoruptie, Ioan Ciofu, a fost arestat preventiv, în data de 4 octombrie 2006, pentru cã ar fi luat o mitã de 10.000 euro ca sã înceapã urmãrirea penalã împotriva omului de afaceri Adrian Porumboiu. Alãturi de acesta, a fost arestatã si Maricica Iovitã, patroanã din Vaslui, cea care l-a mituit pe procuror ca sã-i fabrice un dosar lui Adrian Porumboiu, urmãrind sã-l înlãture pe acesta de pe piatã. Cei doi acuzati au recunoscut, în fata instantei care a decis încarcerarea lor, cã sunt cunostinte de familie, dar au negat existenta vreunei mituiri. Din probele administrate de procurori a reiesit cã, în perioada mai-august 2006, procurorul Ioan Ciofu a pretins si primit esalonat de la Maricica Iovitã foloase în sumã totalã de aproximativ 10.000 euro reprezentând bani (5.500 euro si 4.000 lei noi) si bilete de avion pe numele rudelor, pentru cãlãtorii în orase din Europa si Asia. În momentul tranzactiei respective, Ioan Ciofu lucra la Parchetul Înaltei Curti de Casatie si Justitie, dupã care s-a întors la Curtea de Apel Iasi. Anterior, el lucrase si în structura care îl ancheteazã DNA, dar a fost revocat de Daniel Morar.
Un dosar cu generali si colonei din Serviciile Speciale
Dosarul 745.1/1/2007 de la Înalta Curte de Casatie si Justitie pare cã nu se va sfârsi, iar judecãtorii abia asteaptã sã dea o achitare într-un caz foarte grav de coruptie. Au trecut cinci ani de când Iovitã a fost trimisã în judecatã si dosarul în cauzã suferã tot felul de transformãri. Un numãr de 28 de martori au depus sau urmeazã sã depunã declaratii în acest dosar, care cuprinde nume grele din Serviciile de Informatii ale Armatei sau alte servicii speciale. Printre amicii chemati în ajutorul celor doi inculpati sunt si persoane din Vaslui, cum este cazul fostului colonel de Politie, Marinicã Zãrnescu, cel care s-a lãudat ani de-a rândul cu ajutorul dat lui Iovitã atunci când aceasta s-a lansat în afaceri. Acum, dat fiind faptul cã sotia lui Zãrnescu este director la una din firmele lui Iovitã, fostul militian s-a gândit cã nu ar fi rãu sã spunã judecãtorilor de la Curtea Supremã despre calitãtile umane ale celor doi inculpati. La cinci ani de la arestãrile din 2006, pe 6 octombrie a.c., a mai fost un termen în dosarul celor doi, Iovitã si Ciofu, iar urmarea este cea stiutã: cauza se amânã din nou.
Iovitã nu se dã în lãturi de la nimic
Ani de zile, numele Maricicãi Iovitã, afacerista din Vaslui arestatã alãturi de procurorul Ciofu pentru dare de mitã, a fost asociat cu cel al unei femei dure, care nu se dã în lãturi de la nimic pentru a-si atinge scopul. Acuzatã de rãpire si sechestrare de persoane, Iovitã a scãpat cu formula de NUP, în 2000, fiind “albitã” de fostul sef al Anticoruptiei vasluiene, colonelul Zãrnescu, cel al cãrui sotie a fost ulterior angajatã în grupul de firme condus de Iovitã si astãzi depune mãrturii în favoarea lui Ciofu. Un investitor turc, Ali Arslan, a fost rãpit de pe o stradã din Tecuci, luat cu forta de gealatii lui Iovitã si adus la Vaslui, în masina lui Iovitã. Scandalul a pornit din momentul în care, în august 1999, Iovitã a cumpãrat actiunile la fabrica de pâine Muntenita Vaslui. Afacerista a dat 4 miliarde de lei (o sumã imensã pentru acea vreme) unui numãr de trei angajate de la Muntenita, care au cumpãrat actiuni în numele ei. În decembrie, acelasi an, una din actionarele lui Iovitã, Adina Harabagiu, se decide s-o rupã cu Iovitã si fuge din Vaslui. Alãturi de Harabagiu, în masina care se deplasa spre Bucuresti, se aflau investitorul turc Ali Arslan, care detinea 30% din actiunile Muntenita, si un personaj important din Capitalã, Vasile Vraja, în acel moment presedintele CA de la fabrica de pâine din Vaslui. Masina cu care cei trei încercau sã fugã de represaliile lui Iovitã a fost ajunsã în Tecuci si blocatã pe o stradã înfundatã. Povestea acestei sechestrãri este si acum limpede în memoria Adinei Harabagiu. “La ordinul ei (a Maricicãi Iovitã – n.r.), mai multi gealati au încercat sã blocheze masina în care eram, în Vaslui. Am scãpat, dar la intrarea în Bârlad ne astepta o masinã de la firma Protect (firma condusã de Cãtãlin Ciubotaru, implicatã în uciderea liderului de sindicat Virgil Sãhleanu – n.r.), pusã de-a curmezisul drumului. Am reusit sã trecem, de era sã facem si un accident de circulatie. La Tecuci, însã, ne-au ajuns din urmã. Am intrat pe o stradã înfundatã, moment în care, asa cum vedeti în filme, masina noastrã a fost blocatã de cele douã masini în care se aflau Iovitã si cu cele trei gorile. Aceste gorile erau aduse, spunea Iovitã, de la Bucuresti. Iovitã a coborât imediat din masinã, a început sã mã înjure, sã mã ameninte cu moartea, tot felul de mizerii”, spune Harabagiu. Pentru aceste fapte grave, Iovitã a primit “neînceperea urmãrii penale”. Conform unei statistici a Serviciului de Investigare a Fraudelor (SIF) din cadrul IPJ Vaslui, în perioada 1999-2002, împotriva lui Iovițã și a firmelor conduse și controlate de aceasta, s-au înaintat sase plângeri penale, de cãtre DGFP si alte institutii ale statului. În fiecare caz, însã, s-a emis “NUP” – neînceperea urmãririi penale -, iar Iovitã a scãpat de consecintele legii. Este vorba de plângerile penale din 1 februarie 1999, 5 martie, 13 iunie si 12 aprilie, în 2001, 8 februarie 2002 si 21 aprilie 2003. În perioada 1999-2001, martorul din dosarul Iovitã-Ciofu, Marinicã Zãrnescu, era seful Anticoruptiei la Vaslui, post din care putea interveni destul de usor pentru vecina sa de bloc.
Protejatã de politicienii ultimului deceniu
Iovitã a avut si, probabil, mai are proptele politice serioase, de este si acum în libertate, iar procesul are atât de putine sanse de a se termina. Cu zece ani în urmã, când era pe val, un unchi de-al sãu, Neculai Iovitã, era seful de cabinet al fostului deputat PNTCD, Vasile Lupu, persoanã influentã în politica anilor 1996-2000. Fostul patron al Protect, Cãtãlin Ciubotaru, condamnat în cazul Sãhleanu, spune cã a asistat la mai multe discutii în care Iovitã se plângea deputatului tãrãnist Vasile Lupu, de la Iasi. Maricica Iovitã îsi rezolva mare parte din afaceri pe spinarea deputatului iesean, la adãpostul sefului sãu de cabinet. “Stiam cã era cu Vasile Lupu. Au existat mai multe discutii între dumneaei si Vasile Lupu, la telefon. În situatii mai delicate, chiar nu refuza sã vorbeascã cu dumnealui la telefon, chiar dacã eram eu sau alte persoane de fatã. Ea vorbea cu el tot felul de chestii de afaceri, îi spunea sã-i întãreascã o relatie într-o zonã sau alta, la vreo institutie. Îi cerea un fel de sprijin, sau ceva de cazul acesta”, spune Cãtãlin Ciubotaru.
