Prezenta dilemă / nedumerire / necunoscută a pornit de la decizia clubului de fotbal Dinamo (S.A. Dinamo 1948 S.A.), de a înregistra la Tribunalul Bucureşti, Secţia a VII–a Civilă, vineri, 25 iunie, cererea potrivit art. 66 din Legea nr. 85 din 2014, care stabileşte condiţiile de dechidere a procedurii de insolvenţă, la cererea debitorului. În condiţiile în care Dinamo a mai fost în insolvenţă încă de două ori. În 2011, intrarea în insolvenţă pentru a lămuri / clarifica ce a rămas bun din asociarea între Nicolae Badea cu Cristi Borcea şi Dragoş Săvulescu. A doua insolvenţă, a fost declarată de societatea pe care a preluat-o Ionuţ Negoiţă. Şi acum este a treia insolvenţă, în condiţiile, în care, Compania Benel Internaţional S.A. reprezentată de spaniolul Pablo Cortacero, a devenit în luna august 2020 acţionar majoritar al clubului de fotbal Dinamo Bucureşti, iar suporterii grupaţi în programul DDB (Doar Dinamo Bucureşti), deţin 20,06 % din acţiunile clubului şi la finele anului 2020 / prima perioadă a anului 2021 au achitat o mare parte din datoriile clubului cu banii proveniţii din cotizaţii, donaţii sau vânzarea de bilete virtuale. Decizia a fost primită cu scepticism de întreaga lume a fotbalului românesc, printre care sunt menţionate mai multe glorii, cum ar fi Cornel Dinu. Scopul acestei acţiuni civile a fost generat de acumularea de noi datorii şi încercarea de a scăpa / diminua a unei parţi din datorii prin intrarea în insolvenţă (datorii ce se ridică la circa 29,7 milioane la finele anului 2020, echivalentul a circa 6 milioane de euro). Unul din motivele intrării în insolvenţă a fost incapacitatea clubului de a onora plăţile către angajaţi şi alte cluburi (cum ar fi Politehica Timişoara S.A., Asociaţia Peluza Cătălin Hâldan Dinamo). Dar să analizâm pe rând avantajele şi dezavantajele intrării în insolvenţă.