CRONICA STINGHERÃ „Dragoste cu sila nu se poate”! Asa a spus unul din admiratorii lui „Damigenius”, la deschiderea salonului de graficã satiricã, editia 2011, când în galeria PrimArt, mai putin de 20 de oameni au venit sã salute acest eveniment care, în altã ordine de idei, ar putea deveni una din cele mai frumoase cãrti de vizitã ale urbei dintre vii. Degeaba se spune, în tusuri inteligente, aceastã poveste frumoasã despre vin si amor, dacã, de la an la an, ea devine tot mai putin interesantã pentru huseni. Oricât de intens s-a mediatizat evenimentul si oricâte îndemnuri calde au rostit organizatorii ca un preambul al momentului inaugural, galeria Primãriei a rãmas aproape goalã… Dar s-a gãsit un vinovat: recensãmântul! El este cel care, se pare, a retinut la domiciliu absolut toti iubitorii de artã graficã ai Husului. Asa sã fie oare?!
SIMBOL Plãmãdit deloc întâmplãtor chiar în zilele tulburi ale Revolutiei, „Damigenius” va fi mereu expresia Husului liber si romantic! Organizat cu mari eforturi, în ciuda oricãror dificultãti financiare, an de an, de Casa de Culturã „Alexandru Giugaru”, salonul de graficã satiricã poartã în el, în unicitatea sa, simbolurile esentiale ale orasului: via si vinul! Si poate cã acesta ar trebuit sã fie un argument suficient de puternic pentru ca husenii sã-l îndrãgeascã atât cât meritã… Însã, zadarnic s-au strãduit organizatorii sã anunte cu bucurie, în cadrul Toamnei Culturale Husene, spectacolul anual „Damigenius”, cãci la ceasul în care oaspetii de seamã – caricaturisti si graficieni a cãror creatii strãlucesc pe simezele celor mai importante expozitii de gen din Europa (S. Turculet, D. Axinte, C. Pavel, mai nou, F.D. Crihana si, fireste, graficianul Cristian Marcu, pãrintele acestui salon de graficã satiricã) – au pãsit în galeria PrimArt, în salã nu era… mai nimeni. Sergiu Gãinã, directorul Casei de Culturã, bibliotecarul Constantin Donose, de la Biblioteca „Mihail Ralea”, Cornel si Nicoleta Rotariu, profesoara Adriana Topliceanu, precum si doi, trei alti privitori ocazionali – acesta era publicul unui salon de graficã satiricã despre care, ca o ironie mustind de întelepciune, unul dintre caricaturistii prezenti a spus cã „începe sã devinã un eveniment international”. Atât de „international”, încât nici localnicii nu ajung sã-l vadã, în clipa în care, cu fast, alege sã îsi deschidã portile!
„Sunt pentru prima datã aici, la Husi, dar sunt încântat de tot ce vãd”!
Cu toate acestea, artistii prezenti au fãcut dovada cã, pentru arta lor, nu conteazã numãrul celor din public, ci dragostea lor pentru artã. A luat cuvântul F.D. Crihana, care a lãudat „Damigenius”, dar si Husul. În cuvinte alese, artistul a mãrturisit cã tocmai s-a întors dintr-un periplu prin cele mai frumoase orase europene, dar cã „orasul dintre vii” i s-a pãrut un loc de vis. Podgoriile din jur, vinul de Husi, gazdele care l-au primit, precum si tot ceea ce a auzit în cronicile de specialitate despre „Damigenius”, l-au fermecat si, fãrã falsã curtoazie, F.D. Crihana a considerat Husul despre „cel ami frumos oras“. „Sunt pentru prima datã aici, la Husi, dar sunt încântat de tot ce vãd. Nu mã asteptam sã fie asa de frumos. Si-mi place Damigenius”, a exclamat artistul. Acesta a vorbit apoi despre colegii sãi care au expus si i-a lãudat pe toti, inclusiv pe huseanul nostru Cristian Marcu, subliniindu-le reusitele din carierã, accentuate de obtinerea atâtor premii nationale si internationale. Putinul public a aplaudat cu entuziasm! De pe pereti, lucrãrile mustind a ironie finã, a parfum de toamnã si butoaie pline, stãtateau parcã mãrturie unui eveniment atât de mare, pentru un oras atât de mic.
Un recenzor tot a venit la …Damigenius!
„S-a întâmplat cã multi din ce invitati au lipsit motivat. Domnul Theodor Codreanu, un împãtimit al fenomenului „Damigenius”, a avut o lansare de carte la Bârlad. „Trandafir de la Moldova” are spectacol în altã localitate, iar altii…(cã au fost mai multi invitati) probabil sunt cu recensãmântul. Ori sunt recenzori, ori asteaptã acasã sã dea declaratiile”, i-a scuzat pe absenti Sergiu Gãinã, directorul Casei de Culturã Husi, unul dintre cei care, poate în ciuda unor impedimente, insistã ca Husul sã aibã an de an, portia lui de „Damigenius”. Bibliotecarul Constantin Donose, prezent la eveniment, voit smerit si cu un umor deloc întâmplãtor strecurat printre cuvinte, recunoaste: „Sã stiti cã si eu sunt recenzor. Si ar fi trebuit sã fiu pe teren. Dar am înteles cã azi se deschide salonul <<Damigenius>> si-am fugit încoace. Un pic, la inaugurare! Cu recensãmântul sã stiti cã merge cam greu… Dar merge! Am fost, de pildã, la o doamnã de vreo cinci ori si mi-a spus sã revin, cã nu vorbeste decât în prezenta sotului. Asa sunt unii de-ai nostri, ce sã le faci?! Dar la Damigenius n-am putut sã nu vin. Fac asta în fiecare an. Pentru mine, e un eveniment la fel de important…ca si recensãmântul”!
