Cutremur în psihologie. Înregistrările cu terapeutul Ion Duvac zguduie breasla și pun sub semnul întrebării încrederea în terapie
Înregistrările cu psihologul Ion Duvac, acuzat că își hărțuia sexual pacientele, au zguduit opinia publică, pentru că vorbim despre un domeniu extrem de sensibil: relația terapeutică, care ar trebui să reprezinte un loc sigur. Cazul ridică întrebări esențiale despre încredere, limite, etică profesională, dar și putere instituțională și necesitatea unei reașezări în interiorul breslei psihologilor. Este, de asemenea, și o oglindă a felului în care o parte a societății continuă să se raporteze la victime. Despre toate acestea am discutat cu Sorina Brif, psiholog clinician.
Adevărul: Ce efecte credeți că pot apărea după dezvăluirile din ultima perioadă? Ion Duvac nu este doar psiholog cu zeci de ani de practică, ci și profesor universitar care ar trebui să formeze profesioniști, precum și membru al Comisiei de Deontologie și Disciplină a Colegiului Psihologilor din România.
Sorina Brif: E foarte important să existe prezumția de nevinovăție chiar și în afara sistemului juridic. Însă dacă asculți acele înregistrări audio, îți e greu să nu îți pui întrebări serioase despre ce s-a întâmplat în acel cabinet și, mai ales, despre cum a fost posibil.
Mă gândeam la asta încă de la dezvăluirile despre Cristian Andrei, când accentul s-a pus pe lipsa unor acreditări și formări. „Nici măcar nu e terapeut”, a zis Internetul. Însă această problemă, în cazul domniei sale, nu era atât de relevantă. S-a vorbit foarte puțin despre încălcările grave de etică profesională din cabinet. Pudibonderia asta etică ne-a făcut să ne revoltăm la un CV incomplet, însă nu la ce e cu adevărat important: comportamentul profesionistului față de oamenii vulnerabili care îi cereau ajutorul. Cazul de față nu permite același lux. Nu putem devia conversația către detalii tehnice când profilul profesional e ireproșabil pe hârtie și tocmai structurile care ar fi trebuit să sancționeze eventualele abateri l-au avut în interior. Dacă acuzațiile se confirmă oficial, nu vorbim despre o lipsă de diplomă. Vorbim despre puterea instituțională folosită ca scut.
Anchetele de acest tip au un efect dublu, dar, în același timp, extrem de necesar. Pe termen scurt, pot adânci neîncrederea oamenilor care aveau deja reticențe față de psihoterapie, ei vor găsi în acest caz o confirmare a temerilor lor, și asta e o realitate pe care nu o putem ignora. Pe termen lung însă, ele sunt soda caustică de care o profesie are nevoie pentru a se curăța. Fac vizibil ceea ce breasla a preferat uneori să gestioneze discret, fără consecințe reale. Din păcate, cred că vorbim despre o problemă sistemică aici.
Ce măsuri credeți că se pot lua în interiorul breslei, care pentru ca astfel de cazuri să nu mai existe? Cum se poate face curățenie?
E complicat. Curățenia într-o breaslă e un lucru dificil, dar deloc imposibil. Domnul Duvac a invocat și o dimensiune politică în toată această poveste și, fără să știrbim cu nimic evidența înregistrărilor audio, nu e complet greșit că astfel de cazuri se pot instrumentaliza. Breasla știe, de obicei, care îi sunt punctele slabe și cine îi sunt personajele problematice.
Tocmai de aceea, „curățenia” nu se poate face prin declarații de intenție sau prin valuri de indignare publică, oricât de justificate ar fi. Se face cu structuri care să funcționeze indiferent de cine e acuzatul. În primul rând, incompatibilitate clară. Nimeni acuzat dovedit de abateri etice nu ar trebui să facă parte din comisiile care judecă abateri etice.
În al doilea rând, proceduri de sesizare accesibile și sigure pentru pacienți. Nu birocratice, nu intimidante, nu dependente de cunoașterea unui sistem opac. Și, poate cel mai greu de construit, o cultură a breslei în care colegii nu se protejează reciproc din solidaritate de castă, ci din respect față de profesia pe care o reprezintă și față de oamenii care au curajul să ceară ajutor….https://adevarul.ro/stiri-interne/societate/cutremur-in-psihologie-inregistrarile-cu-2510674.html
