Cum și-a extins Bogos afacerea în afara legii: stația de incubație, cloșca cu puii de aur, ajunsese de la 540 la 4.883 de metri pătrați, o parte pe terenul primăriei Banca

DEASUPRA LEGII… Dacă în ediția de ieri a ziarului nostru v-am prezentat procesul pe care societatea Vanbet l-a câștigat împotriva Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA) Vaslui, după ce Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat fix articolul care a stat la baza neacordării subvențiilor, azi vă prezentăm un nou proces declanșat de Fănel Bogos împotriva DSVSA Vaslui după suspendarea și, ulterior, interzicerea activității unei stații de incubație. Spre ghinionul omului de afaceri, acest proces s-a încheiat definitiv în favoarea autorității sanitar-veterinare. Mai exact, Curtea de Apel Iași a respins, la 17 iunie 2026, ca nefondat, recursul formulat de Vanbet împotriva sentinței Tribunalului Vaslui. Litigiul a pornit de la controalele efectuate în lunile aprilie și mai 2025 la stația de incubație exploatată de Vanbet, de pe raza comunei Banca. În urma verificărilor, DSVSA Vaslui a emis mai întâi actul nr. 48 din 15 aprilie 2025, privind suspendarea activității, iar ulterior actul nr. 66 din 21 mai 2025, prin care activitatea a fost interzisă. Societatea a cerut în instanță anularea ambelor acte, însă fără a avea câștig de cauză. Unul dintre motivele pentru care DSVSA a dispus oprirea activității a fost diferența dintre obiectivul autorizat sanitar-veterinar și cel în care se desfășura efectiv activitatea la momentul controalelor. Potrivit reprezentanților DSVSA Vaslui, în timpul controalelor din aprilie-mai 2025, inspectorii au constatat că stația verificată nu corespundea celei autorizate sanitar-veterinar în anul 2010. Autoritatea a susținut că erau depășite considerabil atât suprafața construită, cât și capacitatea de producție pentru care fusese acordată autorizația. Mai mult, verificările ulterioare ar fi indicat că stația controlată se afla pe un alt amplasament față de obiectivul autorizat în 2010. Obiectivul autorizat în anul 2010 avea 540 de metri pătrați, opt incubatoare și cinci eclozionatoare. Ulterior, activitatea ajunsese să fie desfășurată într-un obiectiv de 4.883 de metri pătrați, cu 24 de incubatoare și 11 eclozionatoare. Cu alte cuvinte, suprafața utilizată pentru activitate crescuse de aproape nouă ori față de cea autorizată. Numărul incubatoarelor se triplase, iar cel al eclozionatoarelor era de peste două ori mai mare. Pentru Curtea de Apel Iași, asemenea modificări nu puteau fi tratate drept simple ajustări lipsite de consecințe asupra autorizării. Judecătorii au apreciat că schimbările erau de natură să producă o „influență substanțială” asupra fluxului tehnologic și, prin urmare, să determine necesitatea reluării procedurii de autorizare sanitar-veterinară.

O altă neregulă aflată în centrul litigiului privește amplasamentul construcției. DSVSA a susținut că obiectivul în care se desfășura activitatea în 2025 era situat pe un amplasament diferit de cel autorizat în anul 2010. În susținerea acestei poziții, a fost invocat inclusiv un ortofotoplan din 2012, din care, potrivit autorității și constatărilor reținute de instanță, rezulta că pe amplasamentul actual al stației nu exista atunci construcția respectivă. Vanbet a contestat categoric această interpretare. Societatea a susținut că stația nu fusese mutată, ci că imobilul fusese extins, iar schimbările cadastrale ulterioare au reprezentat doar renumerotări. În fața Curții de Apel, reprezentantul companiei a arătat că, după finalizarea înregistrării cadastrale sistematice, vechiul număr cadastral 70413 a devenit 86349, iar fosta construcție C16 a fost identificată drept C2. Din perspectiva firmei, acestea erau schimbări de identificare cadastrală, nu dovada relocării stației. Curtea nu a acceptat însă ca această critică să ducă la casarea sentinței. Instanța de recurs a precizat că Tribunalul nu judecase existența dreptului de proprietate al Vanbet asupra construcției, ci problema concretă a amplasamentului obiectivului în care se desfășura activitatea de incubație. Potrivit hotărârii, inclusiv pe baza ortofotoplanului ediția 2012 s-a stabilit că, la acel moment, pe amplasamentul actual construcția în discuție nu exista.

Extinderea capacității și obligația unei noi autorizări

Vanbet a încercat să demonstreze că nu era necesară reluarea procedurii de autorizare. Compania a arătat că notificase DSVSA în legătură cu mărirea capacității și că notificările fuseseră transmise înainte de intrarea în vigoare a Ordinului ANSVSA nr. 10/2024. Potrivit societății, documentele transmise includeau planul de biosecuritate actualizat și un memoriu tehnic privind mărirea capacității. Vanbet a mai susținut că nu ar fi fost schimbat fluxul tehnologic propriu-zis, ci doar ar fi fost introduse incubatoare și eclozionatoare suplimentare. Traseele ouălor, ale personalului și ale subproduselor, precum și alte circuite din unitate, ar fi rămas, conform argumentelor companiei, nemodificate.

Argumentul nu a convins Curtea

Judecătorii au arătat că modificările ulterioare ale fluxului tehnologic pentru modernizare și extindere impun reluarea procedurii de autorizare sanitar-veterinară și depunerea documentației necesare. Iar saltul de la 540 la 4.883 de metri pătrați, concomitent cu creșterea numărului de incubatoare de la opt la 24 și a eclozionatoarelor de la cinci la 11, a fost considerat suficient de important pentru a influența substanțial fluxul tehnologic.

DSVSA a invocat și lipsa autorizației de construire

Dosarul a scos la iveală și o altă problemă constatată în legătură cu obiectivul. Potrivit apărărilor formulate de DSVSA, spațiul în care se desfășura activitatea societății Vanbet nu deținea nici autorizația de construire prevăzută de Legea nr. 50/1991. Din această cauză, autoritățile locale ar fi stabilit măsura intrării în legalitate.

Vanbet a atacat și modul în care a fost emisă suspendarea

Compania a contestat nu numai situația tehnică reținută de autorități, ci și forma actului de suspendare. Vanbet a reclamat faptul că actul nr. 48 era datat 15 aprilie 2025, însă fusese semnat electronic de directorul DSVSA în 16 aprilie. În opinia firmei, nu putea fi dispusă retroactiv suspendarea activității începând cu ziua precedentă, iar această situație ar fi atras nulitatea actului. Curtea de Apel a respins și această critică. Judecătorii au considerat că efectele actului administrativ au început în momentul în care acesta a îndeplinit condițiile de legalitate, inclusiv existența semnăturii reprezentanților abilitați. Altfel spus, chiar dacă documentul purta data de 15 aprilie, el și-a produs efectele juridice numai după semnare. Din acest motiv, instanța a apreciat că nu putea fi reținută vătămarea invocată de societate pentru intervalul anterior semnării.

Dispută și în jurul proceselor-verbale de control

MOTIVARE… Vanbet a contestat inclusiv modul în care societatea ar fi luat cunoștință despre unele constatări ale inspectorilor. Firma a susținut că un medic veterinar care semnase unul dintre procesele-verbale nu era reprezentantul Vanbet, ci angajatul unei alte societăți cu care exista un contract de prestări servicii veterinare. În replică, DSVSA a arătat că medicul respectiv avea atribuții legate de supravegherea și monitorizarea acțiunilor sanitar-veterinare desfășurate la obiectiv, în baza contractului existent. Autoritatea a mai susținut că activitatea de control din 11 aprilie 2025 fusese desfășurată în prezența reprezentantului legal al societății, care ar fi părăsit echipa înainte de finalizarea controlului. Curtea de Apel Iași a constatat, totodată, că problemele imputate societății fuseseră aduse la cunoștință și prin alte documente, inclusiv printr-o adresă din 10 aprilie 2025 în care se făcea referire expresă la neactualizarea dosarului de autorizare. Prin urmare, disputa asupra calității persoanei care semnase un anumit proces-verbal nu era suficientă pentru a răsturna concluzia privind informarea companiei asupra motivelor care au dus la suspendarea activității.

Vanbet a invocat pierderi de milioane de euro

INCUBATORUL, CLOȘCA CU PUI DE AUR… Miza economică a conflictului a fost una uriașă. În fața instanței, reprezentantul Vanbet a afirmat că blocarea activității produce societății prejudicii cuprinse între două și trei milioane de euro pentru fiecare serie de pui pierdută. Compania a insistat și asupra faptului că DSVSA efectuase în anii anteriori controale la obiectiv și fusese notificată despre creșterea capacității, fără să solicite atunci reautorizarea. Vanbet a interpretat această conduită drept o acceptare tacită a modificărilor. Instanța nu a considerat însă aceste argumente suficiente pentru anularea măsurilor dispuse în 2025. Miza incubatorului este foarte mare. În fiecare primăvară, cozi interminabile de tiruri stăteau la poarta lui Bogos pentru a cumpăra pui de o zi, cu banii jos. Se spune că pe sezon, adică într-o primăvară, Bogos avea vânzări cu banii jos de 10 milioane de euro. Interesant că după aceste operațiuni, Bogos, ca administrator de firmă, venea cu aport de capital și nu avea de unde, decât din banii de la pui. Se vorbește că unele sume erau la negru, adică neînregistrate. O parte din bani ajungeau tot în firmă, ca aport capital persoană fizică.

Verdict definitiv: recurs nefondat

DECIZIA INSTANȚEI… În final, Curtea de Apel Iași a concluzionat că motivele de nelegalitate invocate de Vanbet nu sunt incidente. Instanța a respins ca nefondat recursul societății, menținând astfel soluția Tribunalului prin care fuseseră respinse acțiunile împotriva actelor de suspendare și interzicere a activității. Hotărârea pronunțată la 17 iunie 2026 a rămas definitivă. Dincolo de disputa juridică privind data semnării unui act, elementul care cântărește puternic în motivarea instanței este amploarea transformărilor constatate la stația de incubație. Între obiectivul autorizat și cel în care ajunsese să fie desfășurată activitatea exista o diferență de peste 4.300 de metri pătrați, în timp ce capacitatea tehnică fusese majorată substanțial. Vanbet a susținut că a fost vorba despre o extindere notificată autorității, fără modificarea fluxurilor tehnologice și fără relocarea stației. DSVSA a susținut contrariul: obiectivul controlat nu mai corespundea celui autorizat și activitatea se desfășura într-o situație pentru care era necesară o nouă autorizare. După ce dosarul a trecut pe la Tribunalul Vaslui și Curtea de Apel Iași, judecătorii au dat, definitiv, câștig de cauză autorității sanitar-veterinare. Curtea de Apel a considerat că modificările de la 540 la 4.883 de metri pătrați, de la opt la 24 de incubatoare și de la cinci la 11 eclozionatoare aveau o asemenea amploare încât influențau substanțial fluxul tehnologic și impuneau reluarea procedurii de autorizare.