ÎNVĂȚĂTURI… Părintele Macsim de la parohia Draxeni este duhovnicul tinerilor. Sute de oameni bat duminică de duminică drumul spre comuna Rebricea pentru a merge la Sfânta Liturghie săvârșită de părintele Macsim. L-am întrebat cum ne pregătim de întâlnirea cu Mântuitorul la Sfânta Împărtășanie din Săptămâna Mare și iată răspunsul: „Este o întrebare foarte complexă, care poate da naștere la adevărate tratate teologice, putând fi abordată din foarte multe perspective. Bibliotecile sunt pline de cărți care dau răspunsuri ample la această întrebare, iar internetul abundă de sfaturi pe tema aceasta. Voi încerca, atât cât îmi este cu putință, să prezint la modul cel mai practic cum trebuie să ne pregătim pentru Sfânta Împărtășanie, ce ar trebui să facem concret”.
Părintele Vasile Macsim
Parohia Draxeni
Sfântul Nicodim Aghioritul spune ca spovedania sinceră și curată este temelia împărtășirii cu folos. E limpede, așadar, că cel dintâi lucru pe care trebuie să-l facem nu este altul decât spovedania. Cum ne spovedim și când? Recomand ca înainte cu câteva zile să ne facem o cercetare a conștiinței, iar pe o hârtiuță (la care doar noi avem acces) să trecem lucrurile cu care credem că L-am mâhnit sau poate chiar L-am mâniat pe Dumnezeu. Se poate întâmpla să nu știm care anume din faptele noastre sunt păcate. Un părinte contemporan dă o definiție extraordinară a păcatului: „lucrul înainte de care, în timpul căruia și după care nu putem să ne facem semnul Sfintei Cruci este păcat”. Pe lângă faptele pe care le-am făcut și cuvintele pe care le-am rostit, trebuie să fim atenți și la „gândurile cu care am stat de vorbă”.
Când ne spovedim? Doar o dată pe an? Doar în posturi? Sau mai des?
Spovedania este dușul duhovnicesc al sufletului. Așa cum după o zi de alergătură nu ne putem odihni fără să facem un duș, tot la fel trebuie să ajungem să simțim mirosul greu al păcatului și să nu așteptăm vremea postului pentru a ne spovedi. Să facem acest lucru ori de câte ori ne simțim sufletul încărcat! Dar… va zice cineva: „îmi este jenă sau chiar rușine de ceea ce am făcut și mă tem ca părintele să nu spună cuiva ceva din faptele mele”. Acesta este un gând care adeseori ne dă târcoale înainte de spovedanie. Sfinții Părinți îl numesc pe diavol furnico-leul, pentru că el ne arată păcatul, înainte de a-l face, mic și neînsemnat, ca o furnică. În timp ce îl săvârșim, de cele mai multe ori, ne adoarme conștiința, iar după ce l-am făcut, același păcat ni-l arată mare, ca un leu înfricoșător. De ce oare? Ca să ne arunce în deznădejde. Rușinea trebuie să fie înainte de păcat și nu după! În scaunul spovedaniei se petrece o mare taină: Hristos El Însuși este prezent acolo. El sfătuiește prin gura duhovnicului, El dezleagă în chip tainic prin mâna acestuia. De aceea, chiar cu riscul de a-și pierde viața, duhovnicul este dator să păstreze pentru totdeauna ca taină ceea ce a auzit din gura penitentului. După ce ne-am făcut cercetarea conștiinței, rugându-l pe îngerașul păzitor să ne aducă aminte cu care păcate L-am mâhnit pe Dumnezeu, după ce ne-am mărturisit sincer, cu căință și cu hotărârea de a pune început bun și de a nu ne mai întoarce la păcatele pe care le-am făcut, putem trece la următorul punct: participarea la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.
Nu putem vorbi despre Sfânta Împărtășanie fără Sfânta Liturghie
Împărtășania nu se ia de la tarabă, din piață, ci în biserică, participând la Dumnezeiasca Liturghie. Sfânta Împărtășanie nu poate fi dezlipită de liturghie, slujbă care ar trebui să fie pentru orice creștin ceea ce este aerul pentru trup. Nu putem concepe viața duhovnicească, nu putem concepe viața veșnică în Rai cu Domnul dacă nu participăm câteva ceasuri pe săptămână la Sfânta Liturghie. În primele secole, toți creștinii care participau la Sfânta Liturghie se și împărtășeau. Noi, astăzi, participăm la Sfânta Liturghie și așteptăm să primim anafura, care… ce este? Firimiturile ce rămân din prescurile din care pregătim Sfânta Împărtășanie. Cine dintre noi, atunci când se așează la o masă, nu gustă nimic, privind cum cei împreună cu el mănâncă, iar la final așteaptă să primească firimiturile ce cad de la masă? Niciunul! Așadar, dacă am primit dezlegare de la părintele duhovnic pentru a ne împărtăși, participăm la Sfânta Liturghie cu toată ființa noastră, ne împărtășim la momentul cuvenit și rămânem în biserică până la finalul liturghiei (aproximativ 10-15 minute după împărtășirea ultimului creștin), bucurându-ne că prin venele noastre curge sângele lui Hristos, că Îl avem prezent în noi, cu noi…
Nu am spus nimic de post și rugăciune. E nevoie sau nu de post?
Un creștin care postește cele patru posturi de peste an, miercurile și vinerile (poate o parte chiar și ziua de luni) are deja mai mult de jumătate de an de post. El poate, cu binecuvântarea duhovnicului, să se abțină în ziua dinainte de Sfânta Împărtășanie de la carne sau poate, în afara postului, să postească trei zile. O întrebare care m-a frământat multă vreme a fost aceasta: Cu o spovedanie poți să împărtășesc de mai multe ori? Răspunsul l-am primit de la părintele meu duhovnic la începutul acestui post. La mănăstire (unde sunt mai mulți preoți), unul slujește și mai mulți spovedesc. Eu, la parohie, sunt singur nu îmi ajunge timpul fizic să spovedesc înainte de fiecare sfântă Împărtășanie. L-am întrebat: „Greșesc dacă, cu o spovedanie acum, în Postul Mare, îi împărtășesc pe creștini miercuri și vineri seara, sâmbătă și duminică? „Răspunsul dat de părintele meu mi-a dat multă tihnă. El mi-a zis: „Nu, nu greșești! Hristos din potir amplifică ceea ce găsește în sufletul fiecărui creștin”. Dacă după spovedanie, după ce te-ai împărtășit, ai grijă și îți păstrezi pacea, ești atent la gânduri, fapte și cuvinte, te poți împărtăși cu o spovedanie de mai multe ori, pentru că toate acestea sunt amplificate de Hristos. Sau… se poate ca după spovedanie să nu te poți împărtăși nicio singură dată, dacă te-ai ridicat și ai judecat pe cineva, te-ai certat sau altele. Folosul împărtășirii în mod regulat, cu pregătirea cuvenită, mai des sau mai rar, se vede foarte limpede în viața fiecărui creștin. Așa că, drăguții mei, haideți la potir! Pentru că, gustând din el, putem gusta de aici, de pe pământ, din viața veșnică.
Este sau nu viața de familie un impediment pentru Sfânta Împărtășanie?
EXPLICAȚIE… Cei mai mulți dintre cei care citesc aceste rânduri, probabil că sunt mireni. Viața de familie și, în mod special, relația trupească dintre soț și soție nu este un păcat, e un lucru foarte firesc, binecuvântat, din care ne-am născut fiecare dintre noi. Dar când vorbim de pregătirea pentru Sfânta Împărtășanie sunt necesare câteva zile de înfrânare înainte și după, zile de curăție trupească, nu pentru că ar fi un păcat, din nou spun, relația trupească, ci pentru că, după spusele Sfântului Apostol Pavel, e necesară o perioadă de înfrânare pentru a ne adânci în post și rugăciune înainte de a ne uni cu Hristos din Sfânta Împărtășanie. Nu la fel stau lucrurile și pentru cei care nu au taina sfintei cununii!
M-am pregătit sau nu suficient pentru a mă împărtăși? Sunt sau nu vrednic de Sfânta Împărtășanie?
CONCLUZIE… Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că nimeni nu este vrednic să se împărtășească. Tocmai de aceea se cade să ne apropiem cu frică și cutremur. Sfânta Împărtășanie se ia spre iertarea păcatelor, spre tămăduirea sufletului și a trupului și spre viața de veci. Așadar, dacă am ținut post, ne-am spovedit, am primit dezlegare pentru Sfânta Împărtășanie, ne-am făcut canonul de rugăciune și am participat la Sfânta Liturghie, conștienți de nevrednicia noastră, cu pocăință, deschidem ușa milostivirii și ne apropiem de sfântul potir. Haideți la Potir, haideți să gustăm din Rai!
hai sictir ma boschetarilor de popi nespalati .
putorile astea plătesc impozit?