PREGĂTIRI… În comuna Solești se fac ultimele pregătiri pentru slujba de Înviere. În satul Solești, în umbra palatului familiei Solescu-Rosetti, pregătirile au un aer aristrocrat. Parcă și preotul pare unul de la Catedrala Metropolitană, cu acea aură de cărturar evlavios. La numai câțiva kilometri, peste baraj, la Șerbotești, sărbătorile pascale au un cu totul și cu totul alt ritm și alt farmec. Așa cum spune și preotul Cătălin Iordăchiță, aici este un paradis aparte, iar slujba de Înviere are un parfum tradițional și vechi, ca și cum ne-am întoarce în timp, cu acele interminabile rânduri de coșuri pline cu ouă roșii, cozonaci și pască, care străjuiesc aleea bisericii spre mormintele din cimitir.
Considerate de enoriași cele mai importante personaje ale sărbătorii care ne bate la ușă, preoții fac ultimele pregătiri înaintea slujbelor bisericești închinate Învierii Domnului Isus Hristos. La Solești, cel mai îndrăgit preot, Lucian Veleșcu ne vorbește despre pregătirile lumești și spirituale ale enoriașilor, dar și despre pregătirea preoților și a straielor de culoare albă, cele care simbolizează Lumina Învierii. “Sărbătoarea Sfintelor Paști sau Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare creștinească, care are o importanță majoră pentru toți credincioșii de pretutindeni și, în mod special, pentru credincioșii Parohiei noastre. Pregătirea pentru cea mai mare sărbătoare din cursul anului bisericesc se face de credincioși, atât pe parte spirituală, cât și pe parte lumească. Din punct de vedere spiritual, credincioșii noștri participă într-un număr mai mare decât de obicei la slujbele bisericii care precedă această sărbătoare. Țin postul ca pregătire sufletească pentru marea Sărbătoare a Învierii Domnului și pe parte materială adică fac curățenie, atât în casele lor, cât și în curțile lor în ideea de reînnoire, reîmprospătare pentru această sărbătoare, dar și pentru mediul înconjurător. Ideea de a ne curăța, de a ne lepăda de păcat și de a primi Sfânta Lumină se extinde și asupra mediului înconjurător, iar mai apoi duc această bucurie și la Înviere, și la mormintele adormiților din cimitirul satului. La noi, la Solești, în noaptea de Înviere vin credincioșii și primesc Sfânta Lumină, rămân la Sfânta Liturghie, iar spre dimineață pornesc spre cimitirul satului unde aprind candele la mormintele celor adormiți, ca mai apoi să meargă acasă unde se bucură de bucatele care au fost binecuvântate la Biserică în noaptea de Paște. Apoi participă la slujba de Înviere a doua, apoi petrec în familie a doua și a treia zi. Învierea a doua este slujba vecerniei care se săvârșește în ziua de duminică, după ce s-a făcut slujba oficială a Învierii. La Solești avem câțiva credincioși care se îmbracă în costum tradițional și vin la Biserică cu bucatele pe care le-au pregătit”, spune preotul Lucian Veleșcu, care slujește atât în biserica ctitorită de familia Elenei Cuza Solescu, dar și în cea nouă din Satul Nou.
Șerboteștiul și parfumul aparte pe care sărbătorile pascale le au aici
Serboteștiul, al doilea mare sat al comunei, are cu totul alte obiceiuri și felul de a trăi sărbătoarea Învieirii Domnului. Rândurile lungi de coșuri pline cu ouă, cozonac sau pască, care se fac dimineața după slujbă și zecile de lumânări aprinse, dau un farmec aparte Paștelui și totul pare a fi desprinsă dintr-o noapte a Învierii petrecută de demult, când oamenii aveau inimi de aur și la piept purtau cruci de lemn. Preotul din sat, Cătălin Iordăchiță, descrie, precum Alexandru Vlahuță, această scenă a slujbei Învierii din Șerbotești: «Pe valea Șipotului, într-un loc pitoresc, un colț de rai, unde prezentul se îmbină armonios cu trecutul, în satul Șerbotești, pâlcuri de oameni, de la copilandri și tineri, până la cei în putere și bătrâni, se îndreaptă în liniștea nopții spre biserică. În parfumul florilor de prun, fiecare vine cu câte un coș în mână, cu sfială, dar și cu bucurie în suflet pentru a participa la Slujba Sfintei Învieri. “Toată suflarea” vine să retrăiască și să comemoreze în același timp cel mai mare și mai însemnat eveniment din istoria mântuirii: Învierea din morți a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Aproape de miezul nopții în biserică se face liniște deplină, se sting luminile, rămânând aprinsă doar candela de la crucea răstignirii și se aude chemarea preotului: “Veniți de luați lumină” din lumina lui Hristos cea care “luminează tuturor și mulțimea de credincioși se apropie cu făclii în mâini spre a primi Lumina Sfintei Învieri. Din adâncul întunericului, biserica se îmbracă într-o baie de lumină și sunetul clopotelor și-n bătăile de toacă, credincioșii ies cântând în curtea bisericii, unde după citirea Sfintei Evanghelii se aude salutul Pascal “Hristos a Înviat!”. Este unul dintre cele mai impresionante momente pentru că liniștea nopții se sparge și bucuria Învierii răsună în întregul sat. Creștinii răspund și intonează în cor cântarea “Hristos a Înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!” Restul slujbei se desfășoară ca o utanie specială, cu frumusețea și farmecul ei aparte, cântându-se Canonul Învierii, fiind urmată de săvârșirea Sfintei Liturghii.
Sărbătoarea Paștilor nu poate fi una plină de sens pentru noi, creștinii, dacă pe lângă curățenia pe care fiecare gospodar și-o face în curte și în casă, nu o face și în suflet și de aceea foarte mulți dintre enoriașii noștri, după ce timp de 40 de zile s-au pregătit prin post, rugăciune și fapte bune, iată acum, în cadrul Sfintei Liturghii, vin să se împărtășească cu “Paștile cel nou”, cu trupul și cu sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. După oficierea Sfintei Liturghii și împărțirea “Paștelui”,toată suflarea creștină iese afară din biserică pe aleea din față unde fiecare credincios așează coșul cu pască, ouă roșii și cozonac spre a fi binecuvântate de către mine ca preot prin stropirea cu apă sfințită. După ce fiecare credincios ciocnește câte un ou cu preotul, salutându-se cu salutul Pascal: “Hristos a Înviat”, “Adevărat a Înviat”, mulțimea de popor se îndreaptă înapoi în zorii dimineții, fiecare spre casele lor, pentru a împărtăși din bucuria Învierii Domnului și celorlați membri ai familiei care “din binecuvântate pricini” nu au putut fi prezenți”.
Pasca cu caș, vedeta mesei de Paște la Solești
REȚETĂ… Comuna Solești se pregătește de zor pentru a întâmpina, așa cum se cuvine, cea mai mare sărbătoare a creștinătății, Sărbătoarea Învierii Domnului Isus Hristos. Astfel, membrii grupului “Soleștenii” își primenesc portul popular pentru a-l purta, în noaptea de Înviere, la slujba bisericii din sat. Gospodinele pregătesc bucatele tradiționale iar, la Solești, pască, cozonac, ouă roșii și friptura de miel. Floarea Grigoruț, una din gospodinele cu rol de influencer la Solești ne-a dezvăluit secretul păștii de la Solești: “În special, de Paște ne pregătim cu cozonac, pască, ouă roșii. Cozonacul îl fac tradițional, cum îl făcea mama acasă, adică umplut cu nucă sau cu rahat. Pasca o fac cu brânză, în special caș de oaie pentru că așa o făcea mama acasă. Anul acesta am luat caș de capră. La Biserică e foarte frumos la noi, în Solești, în noaptea de Înviere. Plus că avem parte de slujbe la două biserici, cea din Satul Nou, între orele 22.00 și 00.00 iar, la Solești, de la 00:00. Prima zi de Paște o petrecem în familie, stăm la masă. A doua zi de Paște se face Învierea a doua și se face slujbă la noi și mergem”. Șoleșteanca își spune și durerea despărțirii de cei dragi. Are cinci copii, dar de Sărbători nici unul dintre ei nu-i este aproape. “Copiii sunt plecați, iar noi, ca bătrânii, petrecem timpul. Despărțirea familiilor, în special a celor cu copiii plecați, este foarte dureroasă pentru că în momentul în care pui totul pe masă și vezi că ei lipsesc, sărbătoarea nu mai are același farmec. De ce nu se găsește aici o muncă, să stea și ei acasă, aproape de familii? Eu am crescut cinci copii, i-am educat, i-am purtat la școală, iar acum nu am cu cine sta la masă”, mai spune Florea Grigoruț.
