Cum a fost înmormântat Vasilicã Tãnase de la Codãesti, bãrbatul care si-a luat zilele în urma unui conflict cu conducerea primãriei

PÃCATUL SINUCIDERII Vasilicã Tãnase, bãrbatul care s-a sinucis sãptãmâna trecutã în casa sa din comuna Codãesti, a fost înmormântat, duminicã, într-o ceremonie restrânsã. De acasã si pânã la poarta bisericii, cortegiul funerar nu a fãcut nicio oprire, nu s-a dat nimic de pomanã, iar cei doi preoti care slujesc în lãcasul de cult au asteptat multimea în curte, acolo unde au si sãvârsit slujba de înmormântare. Desi practica slujbelor pentru sinucigasi este mai aparte, interzicându-se inclusiv trasul clopotului sau tinerea cuvântãrilor, în cazul lui Vasilicã Tãnase s-au fãcut câteva exceptii, sub pretextul cã bãrbatul s-ar fi împuscat accidental. Aceastã variantã a fost luatã în calcul dupã ce anchetatorii au gãsit telefonul lui Vasilicã Tãnase fãcut bucãti de glontul pustii. Rudele îndoliate spun cã bãrbatul ar fi vorbit la telefon în momentul când arma s-a descãrcat, din gresealã, însã mesajele lãsate de acesta pe retelele de socializare indicã altceva. Ieri, pe ultimul drum, Vasilicã Tãnase a fost condus de peste o sutã de persoane, care au venit sã-si ia rãmas bun de la un „stâlp al comunitãtii”, asa cum l-au descris multi. Om muncitor, implicat, Vasilicã sãrea de fiecare datã în ajutor atunci când consãtenii sãi aveau nevoie de sprijin, fie cã vorbim de inundatii sau înzãpeziri. Era genul de persoanã pentru care cuvântul conta mai mult decât o mie de contracte si acesta i-a fost si crezul, cã întelegerea verbalã cu cei de la primãrie va fi onoratã, iar el va fi remunerat pentru toatã munca depusã pe raza comunei. Numai cã austeritatea lui Bolojan a fãcut ca, de câteva luni, vistieria primãriei Codãesti sã fie aproape goalã, si prin urmare sansele ca Vasilicã sã îsi primeascã banii au scãzut aproape la zero. Vineri, acesta a avut o ultimã încercare de a gãsi întelegere la primãrie, însã constatând cã a fãcut drumul degeaba pânã la institutia din centrul comunei, s-a întors acasã, a pus mâna pe arma de vânãtoare, a îndreptat-o spre cap si a apãsat pe trãgaci, despãrtindu-se definitiv de aceastã lume, incapabilã sã îi înteleagã nevoile.

De ce nu se face slujba înmormântãrii pentru sinucigasi? Biserica spune cã viata nu este produsul materiei, ci un dar de la Dumnezeu. Din acest motiv, nu avem dreptul sã luãm viata nimãnui si nici propria noastrã viatã. Din moment ce omul refuzã sã trãiascã viata ca pe un dar si se sinucide, Biserica refuzã sã mai sãvârseascã slujba înmormântãrii pentru astfel de persoane, pentru cã gestul sinucigasului contrazice însusi continutul slujbei de înmormântare. În schimb, în cazul persoanelor bolnave psihic, care nu mai au discernãmântul faptelor, lucrurile se schimbã. Biserica oficiazã pentru ele slujba de înmormântare. Potrivit Canonului 14 al Sfântului Timotei al Alexandriei, preotul are datoria de a cerceta dacã cel care s-a sinucis a fost lipsit de discernãmânt, fiind cu adevãrat iesit din minti (adicã nu a avut intentia). În Pravilã de la Govora din anul 1640 se spune: „Cine se va ucide singur de bunã voie, acestuia sã nu i se cânte nici sã i se facã pomenirea lui niciodatã, iar de va cãdea fãrã voia lui si va muri, acestuia sã i se cânte si sã i se facã pomeniri.” În anul 1949, Sfântul Sinod, prin Hotãrârea nr. 506 privind înmormântarea sinucigasilor, a decis: „Slujba înmormântãrii sinucigasilor sã fie fãcutã numai de cãtre un singur preot, si nu în locasul sfintei biserici, ci pe marginea gropii, iar preotul sã poarte numai epitrahilul, sãvârsind slujbã dupã ritual redus. Sã nu se tragã clopotele si sã nu se tinã cuvântãri. Celor care s-au sinucis cu bunã-stiintã si în integritatea facultãtilor mintale nu li se sãvârseste nicio slujbã si sunt îngropati la marginea cimitirului, într-un loc anume destinat. Pentru sinucigasii iesiti din minti se sãvârseste slujba înmormântãrii pe marginea gropii, dupã un ritual redus. Nu se trage clopotul si nu se tin cuvântãri.”

În cazul lui Vasilicã Tãnase s-au fãcut mai multe exceptii

În cazul bãrbatului din comuna Codãesti, care sãptãmâna trecutã s-a sinucis împuscându-se cu arma de vânãtoare, s-au fãcut mai multe exceptii. Condus pe ultimul drum de peste 100 de persoane, trupul neînsufletit al lui Vasilicã Tãnase a fost dus la bisericã într-un dric, în claxoanele a zeci de masini, fãrã ca preotii din sat sã însoteascã cortegiul. Prin urmare, drumul de la casã spre cimitir nu a mai fost marcat de cele 12 opriri, în timpul cãrora se citeste câte o Evanghelie. În momentul în care cortegiul s-a apropiat de bisericã, clopotele au fost trase de mai multe ori, iar slujba de înmormântare s-a tinut în curtea lãcasului de cult, de doi preoti.

„Situatii ca acestea se vor înmulti”

Dupã finalizarea slujbei de înmormântare, în cadrul cãreia s-a citit si din Evanghelie, unul dintre preoti a tinut o cuvântare emotionantã, cerând celor prezenti ca atunci când întâmpinã dificultãti, sã caute sprijin la Dumnezeu întorcându-se la cãldura din sânul familiei, dar sã nu se fereascã sã solicite ajutor si de la specialistii din domeniul medical, pentru cã astfel de situatii se vor înmulti în viitorul apropiat. „Suntem cu totii marcati de tragedia care ne-a adunat astãzi în moment de rugãciunea, o tragedie care a impactat asupra fiecãruia dintre noi. Acest moment ar trebui sã fie unul de gândire asupra limitelor si vulnerabilitãtii fiintei noastre umane. Trãim într-o lume în care de mici suntem învãtati sã luptãm pentru a câstiga putere, sã dobândim putere, însã din pãcate de prea putine ori ni se spune si de unde putem lua noi resursa acestei puteri. Observãm cã acest joc al societãtii conduce din ce în ce mai mult spre tragedii si spre haos social, de aceea rãspunsul la întrebarea de unde putem noi sã ne luãm resursa puterii vine din capacitatea fiecãruia dintre noi de a privi în trecutul vietii lui, al familiei si al societãtii. Nu cu mult timp în urmã, omul îsi avea echilibrul si puterea lãsându-se permanent în nãdejdea mângâierii si a iubirii lui Dumnezeu. Însã, odatã cu cãutarea puterii în afara celor orânduite de Dumnezeu, riscãm sã ajungem la limita capacitãtilor noastre. Astãzi trãim un moment pe care mi-as dori sã nu îl judecãm, mi-as dori sã nu ne punem întrebãri prea multe si sã nu cãutãm rãspunsuri, ci sã învãtãm cât de important este sã fim alãturi unul de celãlalt, nu doar pentru cã asa ne impune statutul social, ci prin grija pe care trebuie sã ne-o purtãm, iar atunci când situatia o impune sã cãutãm sprijin specializat, ca sã nu mai trãim astfel de dureri si tragedii. Spun asta pentru cã din informatiile oferite de toate institutiile internationale, situatii ca acestea se vor înmulti pentru cã preocupãrile lumii contemporane vor fi tot mai aplecate spre cele materiale. Reîntorcându-ne la adevãratele valori, vom realiza cã Hristos nu este o alternativã doar pentru neputintele si momentele noastre de cumpãnã, ci El este o prezentã permanentã în viata noastrã, care aduce bucuria de care avem nevoie pentru a discerne lucrurile în cel mai frumos mod posibil si de a face alegerile care ne costruiesc pe noi si pe cei din jurul nostru”, a predicat preotul paroh al bisericii din Codãesti.

Lucrãri realizate pe încredere, plãti amânate la nesfârsit

Vasilicã Tãnase a ales sã se despartã de aceastã lume din cauza neîntelegerilor cu cei din conducerea Primãriei Codãesti. De altfel, în mesajul de adio pe care l-a publicat pe retelele de socializare, bãrbatul a indicat cu nume si prenume pe cei pe care îi considera vinovati pentru situatia în care a fost adus. „Lenuta Damian – fost vice primar, Anisoara Lupu – actual primar, Doru Lascu – fost consilier al primarului, m-au nenorocit . Au încasat banii pe munca mea si i-au împãrtit fãrã sã-mi plãteascã nimic, de am ajuns într-o situatie financiarã de neiesit. Si n-a fost de-ajuns, ei împreunã cu Ionut Gherasim (Nastache) mi-au fãcut tot felul de înscenãri. Ei sunt cei ce au turnat grupa de vânãtoare Codãesti, pe Bombardieru în numele meu si pe multi altii. Blestemati sã fiti! Numai pe o parte din munca mea ei si-au însusit 180.000 ron ( un miliard opt sute mii lei ) si i-au împãrtit cu Sonimax si asta a fost doar o parte din munca mea pentru primãrie . Blestemati sã fiti si sã nu vã gãsiti linistea asa cum n-o gãsesc eu în aceste momente. Am muncit o viatã si am pierdut tot din cauzã ca Anisoara Lupu m-a pus sã-mi fac S.R.L., sã lucrez pentru primãrie si m-a tepuit. Blestematã sã fii, sã nu îți gãsesti linistea niciodatã!

Ceilalti care mã stiti asa cum sunt ,vã rog iertati-mã!” a scris Vasilicã Tãnase cu câteva minute înainte de a-si pune capãt zilelor. Dupã tragedie, fratele acestuia, Mihai Tãnase, a încercat sã lãmureascã situatia, oferind mai multe explicatii. Acesta a recunoscut cã nu a existat un contract oficial cu primãria, însã cu toate acestea au fost realizate mai multe lucrãri pentru comunitate, în baza unei întelegeri informale, iar plata ar fi fost amânatã în mod repetat. „Contract, într-adevãr, nu a fost, dar prestãri de servicii au fost. Tot ne-a amânat sã facem contractul. Mã duceam, nu, cã n-am timp azi, n-am timp mâine. Adicã si eu am lucrat împreunã cu fratele meu si tot ne-a amânat. Când cu plata, la fel. Am lucrat si noi pe încredere, pentru cã noi am pus umãrul sã schimbãm conducerea anterioarã. Si ca drept rãsplatã, ne-a fãcut ce ne-a fãcut. De mai multe ori ne-am implicat în actiuni pentru localitate, nu doar de douã ori. Cetãtenii sunt martori”, a declarat Mihai Tãnase, dupã decesul fratelui sãu.

Detaliul care adânceste misterul sinuciderii

Mihai Tãnase a ajuns la locuinta fratelui sãu dupã doar câteva minute de la primirea mesajului de adio, însã cu toate acestea nu a mai putut face nimic pentru a preveni tragedia. Acesta nu exclude varianta ca moartea fratelui sãu sã fi fost, de fapt, rezultatul unui accident. „Am primit un mesaj de adio de la el. M-am dus cât am putut de repede. În douã minute am ajuns la el, dar era prea târziu. L-am ajutat si trecuse de problemele financiare. De asta nu înteleg de ce a recurs la acest gest. Din câte am vãzut, cã eu am fost primul care am ajuns la fata locului, mie mi s-a pãrut a fi mai mult un accident. Eu nu cred cã a fost sinucidere în final. Spun asta pentru cã telefonul era fãcut bucãti, era lovit de armã, de glontul pustii sale. Si de asta eu cred cã ar fi fost un accident. A avut gândul ãsta, dar, probabil s-a rãzgândit, dar a scãpat arma de-a prins si telefonul, cã nu înteleg cum a fost telefonul împuscat”, a mai mãrturisit, pentru presa centralã, fratele lui Vasilicã Tãnase.

Apropiat al primãritei Anisoara Lupu, Vasilicã Tãnase se afla de mai mult timp între ciocan si nicovalã

Oamenii din sat nu înteleg cum de Vasilicã Tãnase a putut lua o decizie atât de dureroasã, mai ales cã era o persoanã foarte muncitoare, care lãsa impresia cã poate depãsi toate greutãtile. Cei care l-au cunoscut spun cã în ultimii ani, bãrbatul a sprijinit-o cu tot ce a putut pe Anisoarei Lupu în cursa ei pentru un nou mandat de primar. Fiind o persoanã care toatã viata a pus pret pe corectitudine si pe cuvântul dat, Vasilicã Tãnase se astepta ca Primãria Codãesti sã-i plãteascã munca prestatã în ultimele luni, însã acest lucru nu s-a întâmplat. Pentru cã ratele de la creditele cu care si-a achizitionat utilajele agricole bãteau la usã, iar subventiile din agriculturã si banii de primãrie nu mai veneau, bãrbatul a ales sã se despartã de aceastã lume, lãsând în urmã douã fiice si o sotie înmãrmurite de durere.