• presedintele Consiliului Judetean împlineste astăzi 60 de ani • la această vîrstă are cu ce se poate mîndri: o familie frumoasă, a pus pe picioare o afacere prosperă, cu 3.500 de salariati si îi multumeste Celui de Sus că este sănătos • un lucru nu i-a reusit în viată: să facă fete • deocamdată, unul dintre feciori i-a dăruit si el tot băieti • mai speră însă la nepotele din partea celorlalti doi fii • azi, salariatii din Consiliul Judetean îsi vor felicita seful într-un cadru festiv • „Acum, că am ajuns la 60 de ani, îmi doresc să fiu înconjurat mereu de «oameni». Cea mai tristă zi din viata unui om este cea în care nu te mai întreabă nimeni nimic! Sper să nu ajung să mi se întîmple asa ceva!“, a declarat Culită Tărâtă •
Culită Tărâtă împlineste astăzi 60 de ani. Prea multe despre el ca autoritate judeteană nu se mai pot spune, pentru că oamenii cam stiu că a fost lider de partid, a înfiintat o formatiune politică, ba chiar două, a fost deputat, om de afaceri, iar acum e seful judetului, ales prin vot uninominal în iunie anul acesta. Ce nu se stie este că presedintele Tărâtă este omul pentru care familia e sfîntă. E mîndru de cei trei „brazi“ ai săi, pe care-i are cu sotia Elvira. Ar fi vrut să fie si tată de fată, dar nu s-a întîmplat asta si a lăsat această grijă pe seama băietilor. Se amuză si spune că se bucură de fetele crescute de altii si care să îi devină nurori. Deocamdată are una singură, pentru că doi dintre băieti sînt necăsătoriti. Iar familia Tărâtă junior i-a oferit doi nepoti, dar asta nu înseamnă că nu speră să îi apară în viată si nepotele.
Greu cu fetele în familia Tărâtă
Dialogul cu Culită Tărâtă este unul extrem de agreabil, mai ales dacă sînt vizate subiecte dragi sufletului lui: familie, pămînt, prieteni. Ochii de un albastru intens sclipesc de bucurie cînd începe să vorbească despre lucruri precum nunta sa. S-a îndrăgostit de femeia care îi stă alături de mai bine de 30 de ani în prima zi de examen la facultate. I-a plăcut felul ei de a fi, simtul practic, firea distinsă. „Ne-am împrietenit de cînd am intrat la examenul pentru faculate. M-au atras simplitatea si punctualittea ei si am fost prieteni toată facultatea. Era si este o femeie frumoasă, dar extrem de discretă. Asta însă nu i-a redus din fermitate, din mîna de fier pe care o are. Ea e stîlpul familiei mele, pentru că eu, prin natura serviciului, am lipsit mult de acasă. Ea a crescut copiii si i-a crescut bine. Sînt mîndru de băietii mei. Ne-am dorit si o fiică, dar n-a fost să fie! Eu provin dintr-o familie cu trei băieti si o fată si toti fratii mei au numai băieti. Dar am o noră, care a adus pe lume doi băieti. Ei sînt marile noastre bucurii. Ca bunic, te bucuri altfel de cei mici, ai mai mult timp, mai multă experientă, întelepciune… Ei sînt împlinirea vietii. Îi multumesc lui Dumnezeu că mi-a dat o viată frumoasă si putere să muncesc, pentru că am muncit din greu, dar mi-am împlinit cam toate visele. M-am căsătorit pe 2 august 1981. Aveam cîtiva bănuti, pentru că eram de doi ani în productie. Cu banii aceia ne-am luat niste mobilă cu care am mobilat apartamentul primit de la stat, în Roman, pe strada Libertătii. Mereu am crescut animale si am si acum primele chitante pe baza cărora predam tăurasii la stat. Cresteam animalele pe pămîntul părintilor mei. Nu a fost usor, dar am muncit mereu si am acoperit nevoile. Asa am pornit în viată. La un an de la nuntă s-a născut primul fiu, în al doilea an a venit pe lume al doilea, iar după încă doi ani a venit al treilea. Chiar dacă sînt băieti, ei cu mama lor au discutat toate problemele. Eu le mai spuneam cîte ceva, dar discutiile erau «bărbătesti». Azi sînt actionari la Grupul de Firme TCE 3 Brazi si treaba merge bine. Sînt 3.500 de oameni care lucrează la acest grup de firme si asta nu e putin!“, a povestit Culită Tărâtă.
Simte si azi mirosul bomboanelor cu mentă din copilărie
Azi e zi mare pentru multă lume si în special pentru cei mici, care îsi caută darurile prin ghetutele lăsate decuseară la usă. Gest pe care îl făcea si seful CJ în copilăria sa, desi recunoaste că pe atunci Mos Nicolae nu era asa ofertant ca azi. Parcă i se umezesc ochii cînd povesteste despre bucuria trăită atunci cînd primea bomboanele cu gust si miros de mentă, senzatie pe care o simte si în ziua de azi. „O bomboană dacă primeam, era mare bucurie! Cel mai mult ne bucuram martea, pentru că venea tata de la tîrg din Roman si ne aducea cîteva pîini! Alte vremuri… Cadourile erau modeste, mai mult simbolice, dar erau extrem de valoroase pentru noi. Nu pot uita acele emotii si cred că de aceea sînt atît de legat de mediul rural! Eu nu pot uita greutătile celor de la sate, lipsurile, munca! În sufletul meu n-am plecat niciodată de la tară, chiar dacă fizic trăiesc în mediul urban! Cel mai mult îmi place cînd tai cîmpul în diagonală! Din păcate, în ultimele luni nu am mai avut timp să savurez asta, să îmi încarc bateriile pe cîmpul verde. Iubesc oamenii, ador să stau la discutii cu ei si am convingerea că omul simplu de la tară are alt suflet si alt caracter. Îmi plac petrecerile, beau un pahar de vin bun, dansez… Îmi amintesc cu mari emotii de primul mei salariu de învătător suplinitor la tară! Luasem 785 de lei, în monede de 3 lei. Atîta am mai numărat banii aceia pînă am ajuns acasă… I-am dat mamei, că ea avea problemele ei si am vrut să-i fac o bucurie!“, a mai povestit aniversatul zilei.
Planuri
După 60 de ani de viată, Culită Tărâtă vorbeste cu drag despre timpul petrecut pe acest pămînt si e de părere că n-a trăit degeaba. Iar pentru viitor are planuri mari, care îi vizează pe toti nemtenii. „Mă rog la Dumnezeu să fiu sănătos, că treabă mai am multă! Din punct de vedere sufletesc, mă consider un om realizat. Sigur, îi datorez asta sotiei mele si sper să îi placă să citească în Monitorul părerea mea despre ea! Dar chiar sînt mîndru de cum i-a crescut pe copii, de cum m-a condus din umbră! Acum eu sustin examenul vietii mele, pentru că trebuie să demonstrez că si în administratia unui judet se poate face performantă. Urmăresc binele judetului. Vreau să aduc fiecare localitate la normalitate, să aibă asfalt, apă curentă, canalizare! Noi considerăm asta un lux si de fapt e o necesitate în secolul XXI. Acum, că am ajuns la 60 de ani, îmi doresc să fiu înconjurat mereu de oameni. Cea mai tristă zi din viata unui om este cea în care nu te mai întreabă nimeni nimic! Sper să nu ajung să mi se întîmple asa ceva!“. În această dimineată, „Bubu“, asa cum îi spune nepotul cel mare, are ceva treabă: îl va trimite pe Mos Nicolae la ghetutele nepotilor săi. Juniorului mai mare îi va duce un costum national făcut pe mărimea lui, iar cel mai mic dintre nepoti, care are doar cinci luni, va primi un set de biberoane – la sugestia frătiorului său. Azi, la 9.30, seful CJ se va întîlni cu salariatii institutiei pe care o conduce si va ciocni o cupă de sampanie, pe colindele copiilor din parohia preotului Mocănasu de la Negulesti. Seara o va petrece în familie.
