* Constantin Dănilă şi-a tras gard în mijlocul străzii Arcaşilor * Pe proprietatea lui * Ca să-l dărâme vrea: „Banii cheltuiţi pe judecată, avocat şi expertiză, plus banii pe parcela respectivă, plus de trei-patru ori mai mult pământ, tot pe Arcaşilor” *
Legea este lege şi pe rezidenţiala stradă a Arcaşilor. Unde un gălăţean de 75 de ani şi-a pus gardul în mijlocul drumului. Pentru că aşa are dreptul, iar proprietatea este – ştim bine – sfântă. Este privit cu ură de către vecini. Dar Constantin Dănilă doi bani nu dă.
Omul are hotărâre judecătorească prin care este proprietar pe o bucată de 1.522 de metri pătraţi de pământ, pe strada Arcaşilor. „Scrie în hotărâre: lângă fostul drum agricol, care era lat de patru metri. Drumul agricol este strada actuală, Arcaşilor. Şi eu am lăsat şase metri pentru stradă!”.
Poftim, şi să îi mai reproşezi ceva?!
„Trebuie să ocoleşti gardul nebunului”
Sesizările cititorilor noştri ne-au trimis în nordul oraşului. Unde faimoasa stradă a Arcaşilor este ocupată nevoie mare: îşi pune ţevi, construieşte mai departe vile, trage canalizare şi, mă rog, ocoleşte un petic de pământ înconjurat de gard. Apoi merge mai departe.
Despre petic? „Este un moş tâmpit, care şi-a înconjurat pământul cu un gard. Acum strada nu mai e dreaptă, normală. Face un fel de S, că trebuie să-i ocoleşti gardul nebunului”, explică telefonic Marcel Jancă, un cititor revoltat.
Ocolind gardul
La faţa locului, realitatea este simplă: perimetrul uneia dintre curţi – din cele aflate în partea nordică a Arcaşilor, bucată de stradă care nu a fost niciodată asfaltată – iese în afara şirului de curţi şi case. „Înghite” astfel, pe lăţime, cinci metri din ceea ce ar fi revenit în mod normal străzii, şi în jur de 10 metri – pe lungime.
„Veţi asfalta aşa, ocolind gardul?”. Muncitorii ne privesc nedumeriţi: „Păi, e proprietate privată! Cum să ne punem cu gardul omului? Noi respectăm proiectul. Da, o să construim aşa”.
„Cam cât costă acum metrul?”
Aflat la un vecin, proprietarul Constantin Dănilă ne vede şi vine într-un suflet. Mergem în magazia aflată în mijlocul pământului omului şi ne arată actele.
„Eu am 75 de ani, nu ştiu dacă mă credeţi. Şi m-am judecat pentru pământul acesta din 1990. Am câştigat procesele. În 2007. Gardul când l-am pus? Anul trecut”.
„În total, pământul are 1522 de metri pătraţi, şi este lângă fostul drum agricol (actual Arcaşilor), care măsura patru metri lăţime. Eu le-am lăsat şase metri pentru stradă”, spune Constantin Dănilă împăciuitor.
„A, păi, dacă vine cineva şi-mi dă de trei-patru ori mai mult pământ, tot aici, în zonă, că doar n-am să mă duc la Vânători, las bucata aia pentru stradă. Sunt vreo 200 de metri pătraţi. Eu nu vreau decât cheltuielile de judecată şi banii pe pământ. Cât costă acum metrul?”, ne întreabă fostul laminorist.
Fost laminorist care acum se plânge de dureri de oase – „Auziţi, eu am făcut toată viaţa mişcare, şi tot mă dor oasele. Nu mişcarea este cheia”. „Cam 70 de euro este metrul pătrat”, îşi aminteşte bătrânul, revenind rapid la subiect.
În ordinea priorităţilor
Deci, dacă primeşte banii cheltuiţi pe judecată, avocat şi expertiză – după cum singur enumeră – , plus banii pe parcela respectivă, plus pământ de trei-patru ori mai mult, tot pe Arcaşilor, bătrânul este gata să lase strada dreaptă. Nu e complicat.
Este moral să facem toţi ce ne tună, pe proprietatea noastră? Sau libertatea noastră se termină, filozofic şi practic vorbind, unde începe drumul public?
Din dilema asta se iese greu, şi până una alta, asfaltarea va ocoli proprietatea îngrădită. Asta ca să ne lămurim cam cum stăm cu priorităţile.
