Cronica unei traume repetate în instanțe. O fetiță de 9 ani, victima unui abuz sexual, obligată să vorbească în fața agresorului

Eliza*, o fetiță de 9 ani, este agresată de un bărbat care îi este rudă. După doi ani de procese, agresorul este condamnat la cinci ani de închisoare. În aparență, o poveste de succes a justiției din România. La o examinare mai atentă, cazul arată că multe dintre normele care ar trebui să protejeze emoțional copiii sunt aplicate doar de formă, fără ca profesioniștii să înțeleagă rostul lor, victimele fiind supuse unor audieri repetate, fără metodă, care pot duce la retraumatizare.

Într-o secție de poliție din București, la început de 2019, o fetiță de 9 ani pe nume Eliza* stă pe scaun, în fața unei polițiste pe care o vede pentru prima dată în viață. O cameră video e fixată pe ea, iar din când în când, copila se uită în obiectiv, cu o expresie ce sugerează confuzie și frică. Minute în șir, polițista tastează ceva la calculator, fără să zică nimic.  În aceeași zi, Eliza și-a făcut curaj să-i spună mamei sale că o rudă apropiată, de sex masculin, o agresase sexual cu ceva timp în urmă. Bărbatul a atins-o de mai multe ori și s-a masturbat în fața ei. Mama a luat-o pe fetiță și au mers împreună la o secție de poliție să depună plângere. La capătul a aproape două ore de audiere, Eliza își pune mâinile pe față și izbucnește în plâns.  „Povestește tu! Ți-am zis! Nu mai pot să mai povestesc”, îi spune fetița mamei ei, plângând.  Acea primă audiere, la capătul căreia era extenuată emoțional, e însă doar începutul.  În următorii 2 ani, copila e nevoită să repete aceeași poveste despre trauma prin care trecuse, în fața mai multor autorități.
Citeşte întreaga ştire: Cronica unei traume repetate în instanțe. O fetiță de 9 ani, victima unui abuz sexual, obligată să vorbească în fața agresorului